23,058 matches
-
fi uciși într-un război care nu le aparține". Faptul că etnicii români din Ucraina sunt singurii care au primit ordin de încorporare, în timp ce alte minorități sunt protejate, arată că statul ucrainean are și alte scopuri decât cel de a umple frontul: acela de a sparge majoritatea românească din regiunea Cernăuți și a continua astfel mai ușor ulterior opera de asimilare și de negare a identității românești", conchide Bogdan Diaconu.
Deputat PSD: Ucraina pregătește exterminarea etnicilor români prin transformarea lor în carne de tun by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77473_a_78798]
-
Pe bună dreptate a fost aplaudată cu entuziasm, în ambele concerte, simfonia mahleriană, o lucrare amplă, monumentală, extinsă pe durata întregului concert. Un public generos și aplauzele au animat scandări entuziaste; peste 1700 de melomani, în două seri consecutive, au umplut până la refuz sala mare a Ateneului Român. Două zile mai târziu, aceiași muzicieni oferind creații de școală națională de secol XX au fost întâmpinați de o sală pe trei sferturi goală, de aplauzele - le voi numi - rarefiate ale unui public
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
modelul Glossei eminesciene, pe mici dimensiuni însă, lăsați să se vadă pe hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul întâi este o
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul întâi este o silabă în plus. Iar în al doilea vers, nedumerirea asupra sintagmei "gândind
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e vizibil
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e vizibil trasă de păr, limba e nefirească. Dar măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
Daniel Cristea-Enache După frenezia creativă și editorială din anii '90, Mihail Gălățanu pare să fi descoperit deliciile specializării. Volumele lui de poezie nu mai sunt, de la o vreme, spații libere, ale tatonărilor și experimentelor artistice, umplute de fluxul unei imaginații debordante. Rafala de mitralieră, lirismul în cascadă lasă loc unei tematizări subliniate, ca și cum autorul n-ar mai vrea să îmbrățișeze, să cuprindă realitatea, ci să o privească și s-o înțeleagă dintr-un anumit unghi. În
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
a României din a doua jumătate a secolului al XX-lea și din primul deceniu al celui următor. pare a fi principalul mesaj al Iolandei Malamen și îndemnul ei trebuie urmat, chiar dacă rezultatul nu este întotdeauna unul susceptibil să ne umple inima de mândrie patriotică. La fel ca Dumitru }epeneag, Iolanda Malamen conferă veridicitate scrierii sale prin reproducerea unor pasaje din presa cotidiană. Dacă Dumitru }epeneag nu ezita să retranscrie fișe cu știri întregi cu citate din ziare și emisuni de
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
Iată cum arată o scurtă radiografie a anilor '50 care completează și dă credibilitate deplină destinelor personajelor fictive: În timpul ăsta murea izbit de un tramvai poetul Labiș. Ungaria trecuse printr-o revoltă înăbușită cu cea mai cumplită cruzime, închisorile se umpluseră de deținuți politici, unii mureau în celule mizerabile, alții erau executați în ascuns, literatura proletcultistă era o maculatură penibilă, în școli, în ziare, la radio, Tătuca Stalin, mort nu demult, continua să aibă glorie de salvator al nostru, al lor
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
însuși a crezut în asta. Decisiv. Privindu-l insistent în ochi pe Patapievici, într-un dialog-monolog teribil, Octavian Paler regreta tocmai măsura din viața lui. Ar fi vrut să iubească pînă la capăt, să meargă pînă la capăt, să se umple de excesul a ceea ce înseamnă să trăiești și nu să cîntărești. În ultimele nopți mă însoțește senzația că viața nu poate fi trăită pe un peron. Închid ochii. Îl văd înotînd, la mare. Pe vremea cînd eram puștoaică și credeam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
în care fiecare își are locul lui, căile de-a te răzbuna pe poziția care nu-ți convine, sau nu te reprezintă, se transformă în ispite. Adolescentul lui Eliade visează, ca leac de mărunțișuri cu care alții înțeleg să-și umple viața (teze, toceală, premii, toceală mai cu sîrg etc.), la succesul literar. Ar fi interesant de știut dacă un debut în proză - care astăzi, după caz, nu neapărat după valoare, fie trece neobservat, în mediile școlare, fie-i aduce, nemotivat
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
de cunoaștere la prima vedere. Sub semnul lui "o dată ești student", experiențele dau năvală în spațiul meditațiilor și al ipotezelor. Mansarda trăiește. Societăți cvasi-clandestine, întruniri, cursuri demimondene, de logică și metafizică, unde nu e greu de înțeles cine e Profesorul, umplu cu eșarfe purtate de aerul veacului cadrele, destul de stereotipe, altminteri, ale vieții studențești. Un cocon din care se iese în vita nova, în care se simt "fluturări de meniri". Pentru cei cărora le reușesc, gaudeamus!
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un fenomen viguros și nou, sunt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
destul de adân-că în-cât să se îne-ce - pa-pu-ra și mo-vi-li-țe-le aco-pe-ri-te de iar-bă îi trădau lip-sa de adân-ci-me - dar dacă ghea-ța s-ar fi rupt, pan-to-fii lui cei buni de pie-le, pen-tru școală, s-ar fi udat, s-ar fi umplut de no-roi și poa-te chiar s-ar fi stricat, iar pen-tru o fa-mi-lie cu banii atât de drămuiți că a lui, asta ar fi fost o ca-tas-tro-fă. La mar-gi-nea ar-gin-tie a no-ru-lui se iveș-te soa-re-le, arun-când sclipiri pe ba-ti-cul de
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
că nu poți atinge marea performanță într-ale matematicii dacă nu posezi un oarece instinct muzical. în mod frecvent tinerii muzicieni americani se lasă pătrunși de un anume spirit matematic pentru a prinde vibrația muzicii, în același timp însă se umplu de muzică întru exersarea acelui organ al simțului superior lăuntric, generator de ecuații și funcții matematice tot mai mirobolante. Parafrazându-i pe Novalis și Heine, ma putea spune că "matematica este o artă ce înlocuiește natura prin inteligență", iar muzica
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
asupra naturii omenești în genere. Deși toți visăm să fim lideri, foarte puțini ajungem să fim cu adevărat. Una din cauze stă în emoțiile pe care le avem. Dacă ar fi să explicăm ce este o emoție, ar trebui să umplem un tratat de neurofiziologie. Sărind însă peste detaliile unei specialități în fața căreia oricum sîntem neputincioși, putem spune că o emoție este o reacție endocrino-hormonală. După felul cum reacționăm neurovegetativ la ce se întîmplă în jurul nostru, fiecare din noi avem un
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
emoțiile personale. Din fericire, sihăstria nu este o chezășie a libertății de gîndire, pentru simplul motiv că psihicul noastru se hrănește la propriu cu emoțiile primite din mijlocul grupului în care respirăm. Așa cum ne hrănim trupul cu nutrimente și ne umplem plămînii cu aer, tot așa ne alimentăm mintea cu dispozițiile anturajului și ale societății. În lipsa lor, ne-am chirci sufletește și ne-am scleroza intelectual.
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
orice revoluție zgomotoasă și bine intenționată. Iar participanții la dialog au demon-strat-o cu asupra de măsură: Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu, Victoria Dragu-Dumitriu, Ștefan Cazimir, Andrei Pippidi, Mihai Zamfir, Peter Derer, Nicolae Noica, Doina Jela, Pavel Șușară. Plus un public care umpluse sala. Plus in corpore, redacția României literare: Adriana Bittel, Daniel Cristea-Enache, Simona Vasilache, Cosmin Ciotloș. Plus - și mai ales - moderatorii discreți și avizați ai întâlnirii: Ioana Pârvulescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu. Este evident că o asemenea provocare stătea sub umbra
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
zâmbit, ea a grăbit pasul, cu fusta înfoindu-se în timp ce alerga, uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăiesc. În viața asta, stau pe un aeroport, încercând să mă explic fiului meu nenăscut, așa umplu pagini întregi, ultimul meu caiet, mă gândesc la o pâine neagră pe care am lăsat-o afară într-o noapte, a doua zi di-mi-nea-ță am văzut tunelul pe care îl săpase șoarecele, rozând din ea, am tăiat pâinea felii și
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare. Doi artiști speciali, modești, care umplu scena și de la care nu-ți poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este, de fapt, o notă de plată întocmită de un mecanic al Academiei Imperiale de Științe: "La porunca Luminăției Voastre, am
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
roșu de furie și, printre stropi de salivă Încleiată, mai putu rosti: Ești cel mai mare dobitoc din țara aceasta! Am vrut să te ajut, n-am ce-ți face! Mi-ai făcut cel mai mare deserviciu și mi ai umplut cu noroi puturos imaginea și munca mea În folosul partidului comunist. Să-ți fie rușine! Apoi apăsă butonul roșu al interfonului și spuse spășit: Vă rog să poftiți, tov director! Peste câteva zeci de secunde În care Ștefan Începu și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bucuros că mi-ați trecut pragul casei iar pentru sperietură cred că pot să vă numesc ... nașul meu. Așa este, finule! Și maiorul Îl sărută pe frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat, te rog să mă scuzi pentru că team făcut să crezi că ... cea mai frumoasă fată nu numai de pe pământ, parcă așa mi spunea-i, nu?, are cea mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mea sinceră. Sigur, am o mulțime de Întrebări dar sper că voi afla răspuns la ele pe măsură ce Îmi vei spune povestea ta neromanțată. Chiar doresc să știu totul despre tine, de ce, pentru că eu te iubesc foarte mult și pentru că Îmi umpli fiecare clipă cu trăiri nemaiîntâlnite de mine! Să știi că am un plan pentru noi doi, asta În cazul În care și la finalul „poveștii mele neromanțate” vei dori să fim Împreună ... Eu voi dori mereu și necondiționat să fim
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]