6,525 matches
-
când s-a lăsat pulberea. Urecheatu' ne făcea semn să-l ajutăm, săracu' avea urechile pârlite rău și i se lipiseră curelele de cauciuc de tâmple. Am încercat să -i scoatem masca cât mai ușor, da' săracu' a-nceput să urle de usturime. Am scos din geantă un bidon cu apă de i-am spălat rănile. Îl ustura și mai rău. Nea Titi zice „Lasă, Chiriac, că poate-ți rămân urechile mai mici.” Urecheatu' vroia să râdă dar nu putea, că
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
emfatic câtu-i tărâmul de jeratic * spetit de-o viață fără rost bătrân - încovoiat și prost mă legăn - mie însumi ștreang: nicicând n-am fost în mai 'nalt rang! singur - becisnic - fără rod stricat-am - zornic - calapod: e-atât de hâd - urlând la lună să nu-nsemni nici cât gluma bună nu trag la mine-n bătătură: sunt umilit și plin de ură n-a fost o viață pe cinstite până și moartea-i pe-ocolite nu bocet - dar nici amintirea nu-mi
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNAINTE DE LACRIMĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Câini hămesiți urlă prelung zdrențuind diminețile urbei măruntaiele orașului atârnă la porți - insolită ambuscadă unde îndrăgostiții își exhibă lentorile piața - uriașă torță întreținută de vreascurile uscate ale inocenței de curând lepădate În halta de la barieră stau ghemuite ubicuități pângărite și fibrilațiile unei nopți
ÎNAINTE DE LACRIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356175_a_357504]
-
În toată această beție, uită de colet și când se pregăti să își inventarieze lucrurile ce le avea cu ea, simți că i se taie răsuflarea; coletul lipsea.Disperarea puse stăpânire pe mintea ei și așa obosită și începu să urle ca o fiară înjunghiată: -Vă rog frumos, dați-mi pachetul! Nu are nimic în el care să vă folosească, sunt niște pungi pentu tata, e bolnav, are nevoie de ele, vă roooog! O oră a plâns Gențianne și a povestit
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
formal, căci nu atingea nici un fir de păr. Se strâmba în oglindă și la Gențianne. Ținea peria în mâna stângă, iar în dreapta avea o cană meatalică pe care o bușea de chiuvetă ritmic. Îi lovea creierii și îi venea să urle...Știa că o scoate din minți și rânjea cu satisfacție, uitându-se cu coada ochiului...Imaginea era hidoasă, îngrozitoare desprinsă dintr-un film horror. Și-am întors privirea și a ignorat-o.După câteva minute s-a potolit și s-
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CĂRĂRI CU GHIOCEI Sub mângâierea ta mă risipesc în noapte Mi-e zborul către astre abrupt, prin cer inept Veșnic tulburată de ancestrale șoapte Când barba ta o simt, îmi urlă lupi în piept... Chemare de străbuni mă cotropește-n doruri În ochi îmi strălucești, o flacără nestinsă În suflet cresc păduri, se-neacă păsări stoluri Când lacrimi se unesc, de dragoste încinsă... Când buzele mi-atingi, mă năruiesc ca gheața
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
mângâierea acordurilor muzicii, în adevărul vorbelor tale. Nu te sfii să spui iubirii vorbe mari în care altfel n-ai fi crezut vreodată - “nu pleca. Nu mă lăsa. Fără tine dispare forța soarelui și lumina ochilor. Fără tine apele vor urla cu sunetul nemărginirii din suflet. Tu ești ce mi-au dăruit ursitoarele în clipele lor bune când vorbele veneau în cascadele nemiloase ale destinului meu. Si tu erai acolo. In mijlocul acelor vorbe.” Si dacă nu au devenit vorbe rostite
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
toate sunt ascuțite. 8.”Male parta, male dilabuntur” Când agonisești, în viață, Să fii cinstit, tu învăța! “Ce prin rău se dobândește, Întotdeauna rău sfârșește” 9.” Homo homini lupus est” Când destinul te-a lovit Și-ntre lupi ai nimerit, Urlă și tu ne-ncetat, De vrei să scapi nemâncat. 10.”Ex malis eligere minimă” Când ești înconjurat de rele Și ești nevoit s-alegi, Pe cel mai mic dintre ele Ar trebui să alegi. Referință Bibliografica: EPI-proverbo-GRAME / Elisabeta Silvia Gângu : Confluente
EPI-PROVERBO-GRAME de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370889_a_372218]
-
că se destramă Viața-n mine. Inima-mi sărea din piept De disperare Când mi te vedea plecând Spre altă zare Și, văzând că zborul ni se Frânge-n două, Ochii mei, de jale, s-au umplut De rouă; Îmi urlam durerea, bâjbâind Ca orbii- Căutam iubirea, să-mi alunge Corbii... M-ai strigat pe nume blând Și cu dulceață... Ți-am simțit lumina și-am Ieșit din ceață. Referință Bibliografică: AM VISAT... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AM VISAT… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370898_a_372227]
-
presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi prin ploi! Referință Bibliografică: SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
făcut prăpăd, au devastat și distrus totul, inclusiv tapiseriile din stofă și catifeaua de pe pereți, sau tablourile cu valoare de patrimoniu care se găseau pe acolo. Mulți dintre ei erau în stare de ebrietate și se apucaseră să spargă geamuri, urlând și râzând în același timp. In fața sfatului erau postate două persoane care se uitau cu nepăsare la manifestanți. Erau un subofițer de miliție și un muncitor, membru al Gărzilor Patriotice, îmbrăcat în cunoscuta uniformă kaki. Niciun manifestant nu i-
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
chiar sub ferestrele noastre, ca și cum trecea un convoi de tancuri pe șenile și încep să se scuture geamurile casei.Huruitul devenea tot mai puternic. Ne oprim din râs, ascultând atenți. Se auzeau câinii vecinilor și al gazdelor noastre scheunând și urlând neliniștitor. Gioni se oprește din povestit și zice: - Cred că trece un convoi de tiruri sau tancuri pe senile. Haidem afară să vedem, ce o fi! Între timp începe să se miște casa, camera, paturile noastre, totul. Huruitul devenea tot
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
o față roșie și ochii injectați de furie, parcă nu avea nimic uman în privire, semăna o bestie dezlănțuită. În momentul când eu am apărut de după colțul casei, el tocmai îi dădea cu biciul lovituri Ilincăi, cu sălbăticie în timp ce îi urla: -Ai să vii cu mine acasă cățea, că altfel te omor, ca pe un nimic ce ești! Ai să faci ce-ți spun eu, să faci! Tu nu ai drepturi! Erau atât de încordați în încleștarea lor, că nici nu
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
O țară și o mare sunt și eu Mai multe chiar, fiindcă pentru mine, Să fiu cuprins de-un singur continent E ca si cum mă-ntinde sub capacul Care se bate strâns peste sicriu, Și nu pot respira, și-ncep să urlu!! De aceea eu vă avertizez acum Că nu pot fi prostit cu un ocean, O țară, două, ca la chiori... Acestea-mi sunt acum Infime, meschine și, mai ales, claustrofobe. Și-apoi de ce n-aș exista-n acelaș timp Ca
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
Și iar roabă,bolovani,încarcă,descarcă,transpiră ,înjură și îndură.... Numai că la un moment dat când am vrut să descarc roaba,am făcut o mișcare total greșită și toți bolovanii mi i-am turnat peste picior. Îmi venea să urlu de durere ! N-am mai putut,m-am așezat jos si l-am strigat pe ardelean. „ Tu-i mama măsii ! ” a înjurat când m-a văzut cu gândul că pierde timpul din muncă și banii din salariu. A sunat-o
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
-se ca aburii din nările armăsarilor ce sforăiau tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
apăsau peste trăirile mele și-atunci, am chemat vulturii să-mi ciobească stelele pline de neliniști din ochi, în care-mi ațâțaseși fărădelegile, pentru ca tu să nu dispari niciodată din umbra-ți! se făcuse frig în liniștea asta în care,urlau veșniciile pe sub suflet, cineva se apucase să-mi tragă chipul înlemnit printre niște rădăcini ostile, eu... eu te iubisem o eternitate în umbra unei singure zile! Referință Bibliografică: TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
nici durerea De-am fost eroul sau învinsul Nu voi mi-ați fost la greu puterea. Călcam pe spini dar niciodată Voi sângele nu mi-ați văzut De-ați fi-nțeles măcar o dată Cât de amar e-un strigăt mut ! Urlam în mine de durere Îmi feream ochii-nlăcrimați Doar Dumnezeu mi-a dat putere Voi cu ce drept mă judecați? Referință Bibliografică: VOI CU CE DREPT ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016
VOI CU CE DREPT ... ? de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370005_a_371334]
-
mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete printr-un deșert din nou incendiat, că dorul n-a putut să mă îmbete, ci m-a făcut să văd cu-adevărat. De-aș reuși acum să strâng risipa prin care spre neant mereu erup, poate-aș putea
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
sunt adevărate acele conexiuni ale creierelor în toată existența asta absurdă, omenească sau nu. Spun și pe ”sau nu” pentru că uneori îmi vine să latru sau mă smiorcăi la fel ca o pisică flămândă sau plictisită. alteori îmi vine să urlu la toate formele geometrice care-mi umplu zilele inclusiv la crucea pe care o reprezint cu piele, carne, sânge și altele puse în trup ca o umplutură utilă mișcării. Eu continuam jocul tău rozând osul până la ultimul sens, apoi îl
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
crucea lui și speră să-l salveze. S-ar putea să fie adevărat. Deși n-a înțeles cum poate să-l salveze pe Tudorel, îngerul păzitor a zburat în preajma lui. A văzut cu disperare cum alergau lupii spre el și urlau furioși. Pe măsură ce lupii se apropiau și îl înconjurau, îngerii cântau mai tare iar stelele plângeau tot mai mult, lacrimile lor transformându-se într-o pulbere albă, sclipitoare. În vremea aceasta, Tudorel cânta nepăsător. Însă a observat că mireasa lui, precum și
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
codiriștea să-i vină bine și jap, jap, pe spinarea măgarului. - Care măgar? - Cum care? Secretarul. - Așa da!Mi-era teamă să nu fi greșit. - Și i-a dat, și i-a dat până a simțit el că se răcorește. Urla ăla ca din gură de șarpe: - Cum mă’ dai tu într-un secretar de partid?, dar nimeni nu a srit să-i ia partea. Am râs cu oftă cum nu mai râsesem de multă vreme când, observ în retrovizor că
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că-s lupii eterni Și i-au convins cu vorbele lor grele Că-s lupii cei noi, aceia moderni. Acele bipede afurisite Știut-au că norodul ăsta nu-i
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]