2,329 matches
-
mediului și a dezvoltării durabile. De altfel, liceul nostru, în urma desfășurării activităților din cadrul programului Eco-școala, a obținut în 2010 distincția Steagul verde. În linii generale, Eco rev ar însemna un vis eco, un vis pe care nu-l vrem însă utopic, căci el se identifică, în fapt, cu lumea de mâine, lumea copiilor noștri... În fiecare număr apărut, revista a căutat, de fiecare dată să atragă atenția asupra problemelor reale cu care se confruntă Terra: încălzirea globală, seceta, inundațiile, schimbările de
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
o poezie a mea despre vărsarea Dunării în mare: "lichidul, ostenit de propria-i istorie intră-n odihna lui iluzorie... Ceea ce-mi doresc și mie..." (August 2009) George Astaloș Se spune de la o vreme că omenirea suferă de vitamine utopice. Alăturându-ne tânărului nostru homo technologicus, pentru care lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, ci ceea ce credem despre ele, ne aventurăm pe drumul sinuos al unor utopii în perpetuă actualizare: argoul, poezia, teatrul și globalitățile efective ale organizării și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
invitați să scrie câte un text de aniversare - erau texte foarte libere, nu erau texte academice. Și eu am scris un fel de scenariu, de fapt am scris o mică distopie. (Distopia este contrariul utopiei, adică este o lume organizată utopic la negativ, ca delirul unui paranoic.) În această distopie îmi imagi‑ nam Uniunea Europeană peste încă 50 de ani și mi-o imaginam destul de orwellian. Dacă vă aduceți aminte că, în romanul O mie nouă sute optzeci și patru, lumea este împărțită
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de Leon Proca, „Reîntoarcerea la etalonul aur” de Lascăr Gane, „Nevoia unei școli critice în literatură” de Epicadus. Mai semnau: Adrian Ion Popa, Petre Vornic, dr. Valentin Al. Georgescu, Mathias Rolh, ing. Gh.Brânduș. Rubrici: Gânduri patriotice, Gânduri corecte, Gândiri utopice, Gândiri reale, cronică economică externă, recenziicărți și reviste, profesionale etc... Tipografia Mitropolitul Silvestru, Piața Unirii nr.3, Cernăuți. * Glasul Bucovinei, Cernăuți - București Glasul Bucovinei, revistă trimestrială de istorie și cultură, apărută la Cernăuți-București. Fundația Culturală Română, Aleea Alecsandri nr.38
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
va fi o literatură liberă, care va fertiliza gîndirea revoluționară a omenirii, prin experiența și munca vie a proletariatului socialist, care va crea o permanentă întrepătrundere între experiența trecutului (socialismul științific, care a desăvîrșit dezvoltarea socialismului de la formele sale primare, utopice) și experiența prezentului (actuala luptă a tovarășilor muncitori)". De la scrierea acestor luminoase cuvinte au trecut 50 de ani și iată că ele s-au adeverit și în țara noastră, ele au devenit expresia modului de libertate pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exilului; ei nu mai „simt” emoția fantastică și bucuria insuportabilă, cum o spuneam, a vârfurilor unei populații care se vedea, după secole și sub ochii răutăcioși și cinici ai celor care ne Îngenuncheaseră și spoliaseră, că „visul unor generații de utopici” devine realitate, ba chiar de-o realitate atât de plenară, de absolută, cum numai puțini Îndrăzniseră a Întrevedea! Iar dovada este episodul, aș zice dramatic, pentru mine aproape de neînțeles, al emigrării atâtor tineri, buni specialiști și minți splendide, spre țări
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
guvernanții efectivi, de vreo 15 ani, În frunte cu dl Iliescu, care militează mai nou pentru un fel de „socialism de tip suedez”, uitând că avem foarte puțini „suedezi” prin părțile noastre! O nouă „unitate”, care, desigur, pare Încă o dată utopică, ca la ’48 sau Înainte de ’918, azi, când un anume scepticism se instalează cu rapiditate - rudă bună cu fatalismul oriental, hrănit azi și din acea „lene” sau incapacitate de risc pe care am moștenit-o din deceniile ultimei dictaturi, când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moment al „inspirației”, dar care - v-o mărturisesc În cunoștință de cauză! - nu există, nu apare În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lege”, democrațiile pot evolua la infinit, iar dictaturile trebuie să-și păstreze rigiditatea, o „rigiditate” care, În cazul de care ne ocupăm, socialismul aplicat, real, are expresia, dacă nu forma, unuia dintre marile și vechile idealuri ale omului - omul visător, utopic, se’nțelege, și nu cel care se „mulțumește” cu ce a găsit pe masa comunitară și ideatică atunci când s-a născut. Or, dacă ne aflăm Într-o perioadă de „trecere”, de criză, cum se spune - și România, cea mai puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bine și rău a arătat-o drama uriașă și catastrofele fizice și morale pe care le-a adus după el secolul trecut. Cele două sisteme politice și militare de extremă stângă sau dreaptă, sub un pospai de ideologie pescuită În utopicii francezi și parțial În Marx - ideologia justiției sociale, a repartiției echitabile, a mântuirii clasei muncitoare! - sau, de cealaltă parte, din scrierile unor spirite xenofobe și ultra elitiste - vezi Gobineau sau Chamberlain, ideologia salvării și dominanței rasei ariene! - au „folosit” à
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unele enorme, catastrofale, vezi cele două „revoluții” ale secolului trecut - cea fascistă și nazistă și cea leninistă. Iar libertatea a servit și ea ca apanaj acestor uriașe convulsii sociale și ideatice, dar ea nu era o libertate „pentru toți”, visul utopicilor italieni, francezi sau ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
România „pură“ pe care o visau conducea inevitabil spre violență, totalitarism și ostilitate față de „ceilalți“ (În primul rând față de evrei). Început ca o adevărată religie a renașterii naționale, atrăgându-i prin proiectul său ideal (dar nu mai puțin obscur și utopic) pe unii dintre cei mai distinși tineri intelectuali din epocă (Între care Mircea Eliade și Emil Cioran), legionarismul și-a Încheiat cariera În teroare și sânge.<endnote id="22"/> În ansamblu, România Înclina spre dreapta. Era o lume predominant rurală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imaginative visau la o soluție grandioasă: să i se Îmbogățească apele printr-un canal care ar fi legat-o de Argeș și de Dunăre, și astfel să devină un mic fluviu, iar Bucureștiul port la Dunăre și la Marea Neagră. Cam utopic proiect, pentru un biet râu ca Dâmbovița. Dar exista și o soluție mai simplă și mai radicală: acoperirea, pur și simplu, a râului cu un planșeu de beton. Dâmbovița ar fi devenit invizibilă, iar deasupra ei un larg bulevard ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa „socială” ce nu rareori se masca într-un sarcasm grevat de note cinice, un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trecut, numeroase și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia se ascunde vechea tendință a popoarelor ruse de a destabiliza instituțiile tradiționale și specifice popoarelor subjugate, în limbaj modern, un fel de lavage de cerveau, o distrugere a identității naționale și individuale, o sfărâmare a bisericii, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
timp de aproape două milenii, să ne bucurăm în primul rând de miracolul existenței națiunii noastre in nuce, într-o fastuoasă potențialitate, de parcă zeii națiunii noastre au luptat ei înșiși cu forțe „sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să ne ferecăm glasurile ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
putea ca prietenia să fie o formă de trădare. Ce prieteni are un schimnic, un sihastru, un călugăr? La ce e bună prietenia dacă nu pentru a înțelege ce este trădarea? Nu merg însă până acolo. Viziunea mea e cumva utopică, și probabil că, pus într-o situație care să o ilustreze la modul absolut, singurul aș renega-o. Văd în prietenie forma de iubire care se bazează pe uitarea sinelui, pe negarea lui, ori, mai exact, pe o depășirea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împotriva alcoolismului, a tabagismului, în acțiuni de răspândire a științei în mase. Considerând că alcoolismul este "un pericol social și național, pentru fiecare popor, și internațional pentru toate popoarele", profesorul ieșean a militat pentru un regim de abstinență generală, obiectiv utopic, desigur, dar care demonstrează elanul convingerilor și al activităților sale. Constantin Thiron a înființat la Paris, în 1922, prima Ligă antitabagică din istoria medicinii și a militat activ contra tabagismului prin multiple articole publicate în presa timpului și în periodicele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care proveneau, are uneori un dublu caracter: vetust și utopic. Aceasta nu înseamnă că, atunci cînd s-au păstrat în limitele unei analize obiective a realităților sociale în care trăiau, nu au formulat o serie de idei remarcabile care, aplicate, ar fi dus la o ameliorare a sistemului de educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de exemplu „Paris Match”), care circula pe sub mână, în cercuri închise foarte limitate de prudența oamenilor, numai între oameni de mare încredere. În vremea aceea (prin 1954-1958), nimeni nu-și dorea un automobil propriu, așa un vis irealizabil, cu totul utopic, nu încăpea în mintea noastră de atunci. După un timp, după mai mulți ani, câțiva mai înstăriți, de obicei medicii, au reușit să-și procure motociclete Awo, Simson (motoare în patru timpi), mai apoi cei mai puțin înstăriți, Jawa și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
era familia. În fața acestei încercări, tata a surâs cu amărăciune: visul lui din adolescență fusese să devină arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acatiste, agheasme, sfeștanii etc., plătite cu bani peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ori de câte ori sunt presați de aniversările rotunde. „100 ani de când a fost fluierată opera Carmen de Bizet...” - ar trebui titrat în 1975. „Comemorarea a 150 de ani de la huiduirea lui Antonioni”, „Două secole de la înjurarea teatrului lui Ionesco...” - iată câteva exemple utopice din artă, ca să nu intrăm în politică, unde s-ar găsi cele mai voluptuoase comemorări ale unor erori tragice. Lumea însă exprimă scuzele și regretele repede, fără solemnitate și numai în cazuri gogonate. Ar fi necesar ca marile foruri umaniste
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
concepe umanismul revoluționar ca strategie prioritară a istoriei și civilizației patriei noastre. Înaintând spre comunism, România contemporană actualizează în practică, așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, forma superioară, cea mai avansată a gândirii marxiste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe Pământ.“ (De la Sisif la Prometeu. Curente de idei în filozofia contemporană, Editura Politică, 1977) DUMITRICĂ Dumitru „August sculptând o zi de vară, August mereu biruitor E țara azi mândră și unită Popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]