4,445 matches
-
bolnavului, vizând funcțiile vitale ale acestuia. Sufletul este neglijat. Această deplasare a intereselor teoretice și a practicii medicale s-a dovedit a fi limitată În fața morții, care nu poate fi evitată. Mai mult chiar decât atât, pentru a salva o „utopie medicală”, s-a recurs la acceptarea eutanasiei, ca limită a posibilităților de reanimare sau de prelungire absurdă a unei vieți. Eroarea medicală a fost Însă compensată prin apariția unei formule de tip combinator, care reunește atât morala, cât și medicina
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și arheologice, spre a-l trezi apoi iarăși la o utopică existență, în desimea aerului balcanic. De aceea, sub fantasmagoria vehementă a numelor și poreclelor actuale se citește raționamentul obosit al oțiumului antic. Acesta este sensul cel mai adânc al utopiei lui Bănulescu, căreia îi corespunde și o viziune istorică în planul ficțiunii. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Drum în câmpie, pref. Eusebiu Camilar, București, 1960; Colocvii. Artistul și epoca (în colaborare cu Ilie Purcaru), București, 1964; Iarna bărbaților, București, 1965; ed. 2
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
dicționar de argou român modern care, la prima încercare de a fi publicat sub formă de „fișe pentru un dicționar posibil”, în revista „Săptămâna”, nu depășește cenzura secției de literatură a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Este una dintre „utopiile” lui A., ce datează, ca și toate celelalte, dintr-o perioadă anterioară debutului efectiv. În 1971 participă la Congresul PEN-Club International ținut la Piron, în Slovenia, unde cunoștința cu Pierre Emmanuel, de la Academia Franceză, îi aduce o bursă la Paris
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
și dramaturgia, A. abordează și teoretic preocupările sale fundamentale, pasiunea pentru studiul argoului alăturându-se poeziei și dramaturgiei, iar eseurile sale pe aceste teme sunt publicate în mai multe ediții succesive. Reunite într-un volum publicat în 1997, la București, Utopii, eseurile sunt însoțite de fragmente autobiografice, remarcabile pentru verva ce le animă, capacitatea evocatoare și talentul memorialistic al autorului. Greu încadrabilă într-un gen, această carte - amestec insolit de teorii, anecdote, amintiri, jocuri de cuvinte și de idei care țâșnesc
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
ed. bilingvă, Craiova, 1994; Mirosul banilor, București, 1995; Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, I, București, 1996, II, Iași, 1998; Ecuația tăcerii, București, 1996; Ethique et esthetique, Paris, 1996; Politikon, București, 1996; Parcurs, București, 1997; Utopii, București, 1997; Poeme-Poèmes, ed. bilingvă, București, 1997; Pe muche de șuriu. Cânturi de ocnă, cu microglosare argotice și cu desene de Constantin Piliuță, București, 1999; De l’argot, Marsilia, 2000; Ceainăria de argint, București, 2001; Exil. 1. Memoriile unei memorii
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Grigurcu, Lirism neptunic, RL, 1997, 2; Ioan Țepelea, Cartografierea valorilor și impunerea locului propriu, TR, 1997, 12; Mircea A. Diaconu, George Astaloș sau Ecuația tăcerii, CL, 1997, 4; Ionel Savitescu, [George Astaloș], CRC, 1999, 4, 9, 2000, 2; Ionel Savitescu, Utopii, ATN, 1999, 1; Dana Puiu, Exilul ca parodie a decolării, TMS, 2000, 4; Ion Roșioru, Cânturi de ocnă, CL, 2000, 8; Ghițulescu, Istoria, 286-290; Popa, Ist. lit., II, 966-969; Manolescu, Enciclopedia, 60-63; George Astaloș - 70. Poetul, dramaturgul, omul, București, 2003
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
gesturi și apariții premonitorii, care conferă volumelor autorului o coerență obișnuită mai curând în cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
prin modalități de impact asupra receptorului, catalizând necesitatea umană de a respinge forme ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a urâtului în forma unor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât mai departe. Iar în primă instanță destule ne apar fără sens, imagini narative, conduite gratuite sau exotice, paradoxuri religioase și morale, idei speculative, utopii și gesturi simbolice, expresii ludice. 2. O frontieră mereu instabilă Multe dintre cele care ne sunt proprii - gesturi, cuvinte sau idei - pot să apară străine sensului. Însă nu faptul acesta este îngrijorător, ci altceva, că unele gesturi, propoziții sau idei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a gândi și a cunoaște, atitudinea lui Kant față de cele absurde se clarifică în alte privințe. Faptul este vizibil, de exemplu, în paginile din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur l-ar putea inspira, pe de altă parte. Readuce în atenție două situații absurde în care gândirea se poate vedea atrasă. Mai întâi, ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în natură, acolo unde nu s-ar întâmpla nimic nou sub soare, Kierkegaard va sesiza imensul ei potențial în ordine spirituală. Cel mai adesea noi credem că așa ceva este impo sibil: a repeta în faptul de existență este o simplă utopie. Ceea ce a avut loc până într-o anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate s-ar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât mai departe. Iar în primă instanță destule ne apar fără sens, imagini narative, conduite gratuite sau exotice, paradoxuri religioase și morale, idei speculative, utopii și gesturi simbolice, expresii ludice. 2. O frontieră mereu instabilă Multe dintre cele care ne sunt proprii - gesturi, cuvinte sau idei - pot să apară străine sensului. Însă nu faptul acesta este îngrijorător, ci altceva, că unele gesturi, propoziții sau idei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a gândi și a cunoaște, atitudinea lui Kant față de cele absurde se clarifică în alte privințe. Faptul este vizibil, de exemplu, în paginile din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur lar putea inspira, pe de altă parte. Readuce în atenție două situații absurde în care gândirea se poate vedea atrasă. Mai întâi, ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
doar în natură, acolo unde nu sar întâmpla nimic nou sub soare, Kierkegaard va sesiza imensul ei potențial în ordine spirituală. Cel mai adesea noi credem că așa ceva este impo sibil: a repeta în faptul de existență este o simplă utopie. Ceea ce a avut loc până întro anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate sar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru state o problemă eternă", e discutata de Salazar cu obișnuita lui pătrundere și sinceritate. Concepția lui politică se înfățișează mai matură și nu e greu de ghicit, acum, omul de acțiune în umbra, cugetătorului. Este o iluzie, sau o utopie să se creadă că Statul nu participă și el, într-un sens, la absolut! Catolicul care rostește o asemenea afirmație dovedește că a înțeles pe deplin misiunea și răspunderea omului politic. Statul modern, sugerează Salazar, ar putea să-și găsească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
datorită unei teribile epidemii de ciumă, ori cine știe ce alte teribile epidemii...! Perspectivele de viitor, reduse la zero. Puterea și milioanele de dollary le avea din generație În generație numai anumite familii și persoane. Ca să devii milionar peste noapte, era o utopie...! Mai mult ca sigur, toți locuitorii acestui Imperiu Capitalist și În mod special emigranții mai nou sosiți, visau permanent numai milioane de dollary, amăgindu-se Ca să poți avea ceva bani mai mulți, trebuia să faci ceva. Dar ce...? Indiferent cât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
satul Vâlcan, com.Ciuruleasa, jud. Alba. Studii: Institutul Pedagogic (1996), Din anul 1993 locuiesc în orașul Mangalia. Debut în revista „Luceafărul”. Cărți publicate: -„Noris”(1998), a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, „Poemele Evei” (1999), „Vinovată de utopie” (2000), „Loc pentru arderi” (2001), „Cartea vârstei” (2002), „Fără aplauze” (2003), „Arzând pustiu-n pipa depărtării” (2006), „Coletul cu îngeri” - antologie de autor (2008), „Eternitatea fără chip” (2010), „Tăcerea magnoliei” (2012). Poezie pentru copii: „Poezie pentru copii” (2000), „Grădinița de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poarte recunoștință veșnică. Țara asta e atât de săracă și năpăstuită nu numai pentru că a avut politicieni cretini și muncitori leneși, ci mai ales pentru că a avut intelectuali impotenți. Câți sunt raționaliști? Câți au creat sisteme? Câți au curajul unor utopii sau determinarea de a schimba instituțiile? E ușor să te ascunzi după un eseu. E mult mai greu să faci un studiu sistematic, să oferi alternative fiabile de schimbare, să nu construiești numai teorii, ci și instituții... Mihaela: Mărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul nu se impune prin simpla lui spunere; ca să lucreze, ca să schimbe viețile, el cere sacrificiu exemplar. De zece ani de când predai limbă și literatură, le-ai împuiat capul copiilor cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mult sau mai puțin pentru că sunt femei aproape oriunde în lumea asta. - Dar bărbații de ce nu plătesc același preț, mă întreabă ele? Și eu tac. Și tac, aproape fiindu-mi rușine de mine. Și una, și alta visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă aflam cu el la tata - uite ce iese, - ești judecător - ni se pregătește o societate ipocrită, bazată pe ură și crimă, pe înfricoșare, având ca rezultat sărăcirea maselor și îmbuibarea păturii conducătoare, asta peste tot, în toate țările. O utopie, sau o înșelare. Oricum, continuă el, se dovedește că oamenii nu-s capabili să creeze raiul. O teorie neaplicabilă în practică pentru că ignoră natura umană, cei ajunși la putere uită de unde-au plecat, și devin corupți și corupători, se golesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]