3,550 matches
-
NEBUNUL rupe o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată ș-o scoate verde și se vâră el acolo și se scoate cu picioare și celălalt cu mâni. Și ia ș-o omoară pe smeoaică că știa că-n orce vreme are să-i facă rău. De acolo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată ș-o scoate verde și se vâră el acolo și se scoate cu picioare și celălalt cu mâni. Și ia ș-o omoară pe smeoaică că știa că-n orce vreme are să-i facă rău. De acolo ei se iau iar și zice CĂLIN - NEBUNUL așa: 335
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iasă, moșneagul a strigat: - Stai nu ieși! Dă-mi cheea! Băietul zice (era mic, da tot cu cap): - Ba lasă-mă să ies întîi afară! - Ba nu te las. - Nu-ți dau cheia! (știi d-ta nici mâna nu pute vîrî, că era păcătos). - Am să te omor. - Omoară-mă, numa dacă poți. El face tranc! cu picioru-n pământ și se-nchide pământul. Ce să facă bietul băiet? Ia să se-ntoarcă, să se ducă iar prin grădinile cele. Când colo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de acu-n lumea mea. Merge el și ajunge la o baltă (cam un iaz vine). - De-acu n-am ce face, mă - nnec! Dând așa, frecîndu-și mîinle, dă de veriguța ce i-a dat-o vrăjitorul când l-o vârât întîi în groapă, Și vine un om de fier. - Ce vrei stăpîne? - Vreu cheea cea de la iad. - Eu cheea iadului nu ți-o pot da. - Apoi ce să fac eu, spune-mi măcar unde-i? - Apoi vrăjitorul ca să nu-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Se ia el, se dă de trei ori peste cap și sboară ca musca pân-la Prut. Ajunge acolo, da vrăjitorul dormea de amează-zi. Dă să intre... pe unde să intre? Ferestrele cu obloane cum se purta mai de mult. - Mă vâr pe borta cheei. Se vâră. Și se pune pe sobă. Unde se trezește vrăjitorul și unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu niște ciocane și unde-ncepe a eși la draci de te lua fiori. Ș-o-nceput a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de trei ori peste cap și sboară ca musca pân-la Prut. Ajunge acolo, da vrăjitorul dormea de amează-zi. Dă să intre... pe unde să intre? Ferestrele cu obloane cum se purta mai de mult. - Mă vâr pe borta cheei. Se vâră. Și se pune pe sobă. Unde se trezește vrăjitorul și unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu niște ciocane și unde-ncepe a eși la draci de te lua fiori. Ș-o-nceput a-i trimite, pe unde să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mai da și cârja, pe urmă să-l omoare, ca să nu prepue că el i-o luat. Acu zice omul femeii: - Măi, femee, noi hai cu cîrja-n zămnic (beciu) și să-nchidem ușa ș-a să zicem: cîrjă-ncîrjește-te. Se vâră. Cârja unde-ncepe a bate ș-a sdrobi. Până omul era cu chef, până s-a trezit, ei erau uciși ca merele. - Bade ți-om da și măgar și nuca, numa mă rog, scoate-ne. Acu omul i-o lăsat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
facă de bucurie și zice așa: 350 {EminescuOpVI 351} - Câți frați am fost noi, pe toți ne-a mâncat, numai noi doi am rămas. Dac-a veni mama, măre, de bucurie are să te mănânce; vîrî-te sub aripa mea. S-o vârât sub aripa lui și nu s-a văzut. S-aude un vuiet mare; vine pajăra. Pajăra era mama vântului. - Dragii mamei nu v-a mîncat! - Finul lui D-zeu ne-a scăpat. - Unde-i să-l mănânc de bucurie. - Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce-a omorî smăul îi da fata-mpăratul. - Măi băieți, eu voi face bună dreptate, vîrîți-va toți în iaz și eu v-oi svîrli câte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie. El, viclean, ia toate-n mână, vâră pe băieți în apă și pe urmă dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea-mpăratul, la curtea - mpărătească. La curtea-mpăratului era o mîndreață, că nici nu se poate povesti. Împăratul ședea afară, - era bătrân și bea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să dai ca și când te-ai da în leagăn, nici din picioare să dai ca un armăsar, nici ochii să ți-i arunci încoace și-ncolo ca balaurul, nici trupul să ți-l frângi, ca pehlivanii când joacă, nici să te vâri într-însul, nici să-ndrăznești la glume cu mâna ca mojicii când se-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 146 Când grăiești și nu te - ascultă, socotește că ești la moară - de aceea nu te aud. 147
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence își arătă cărțile, un brelan de șeptari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maiorul își trecu degetele peste ochii încercănați apoi le lăsă să alunece în lungul obrajilor. ― Am răcit puțin... Nu mare lucru... Locotenentul continua să-l examineze. " A îmbătrînit dintr-o dată, peste noapte. Avea dreptate: nebuna aia cu motanul o să-l vâre în spital." Cristescu își băgă mâinile în buzunare. Declară cu o voce de gheață: ― Știi ceva? M-aș da cu capul de pereți! Azimioară tresări. Încercă să zâmbească. ― Îi venim noi de hac! ― Ești convins? Melania e un număr mare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obrazul mic cu un tampon muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și a luat-o la goană! Acum înțelegeți, sper, de ce Valerica n-o înghite pe Panaiteasca. Pe aia n-a premiat-o nimeni pentru gogoșari, în schimb avea un bărbat. ― Am discutat și cu domnul Popa, începu maiorul. Sculptorul își vîrî adânc mâinile în buzunare. ― Și ce v-a spus? ― S-a exprimat cam în aceiași termeni despre doamna Panaitescu. ― Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imaturilor. Nu știu ce naiba se întîmplă... Celulele nu evoluează, probabil. Orice gâscă de 17 ani e mai șmecheră decât Melania. Gîndiți-vă la preocupările ei! Femeie peste 60 de ani care-și așază ghetele la geam de Sf. Niculae și tot ea vâră înăuntru bomboane, mătase pentru brodat și alte prostii... ― Hm, exact asta m-a pus pe gânduri, surâse Cristescu. Ceea ce dumneavoastră considerați imbecilitate sânt poate simple refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i iertam faptul că vroia să nu am propria mea identitate. Uneori, mă duceam la cimitir și priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndîrjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzînd-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-o dimineață m-a vârât la școala de corecție după ce mi-a explicat că asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată greutatea ei ca să încline balanța în favoarea acestei hotărâri. La drept vorbind, azi îl judec mai puțin aspru pe tata deoarece am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-mi închipuisem că Dinu mă va lua în serios și că mă socotea în stare să dau buzna peste o femeie necunoscută. Eram în încurcătură. Nu știam ce să fac. Mă deranja gândul că Dinu m-ar fi putut vîrî acum în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita de înghesuială ca să-mi vâre cotul în burtă sau îmi punea piedică și mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face și m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niște oameni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]