7,043 matches
-
bătrâior... Nu am memoria numelor, însă era ceva care-mi amintea de Azov, știi, marea aia mică-mică a rușilor. Un om sensibil la muzică, artă și suferințe omenești, zicea pictorul, căruia trebuia să-i torn doar o poveste despre o văduvă suferitoare, adică eu, și despre cucerirea Constantinopolului. Nimic mai simplu! Acest Dante Negro are o fizionomie cam ciudată. Mi s-a părut că ascunde, în travesti, o altă persoană. Treaba lui, desigur! Din punctul meu de vedere, conta doar câștigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-ar fi tras doar un văl peste față. Ah, armenii! De șase ori mai șireți decât evreii! ― Vă înșelați, Alteță! Sau oamenii trimiși de Babic, „umbra” voastră, s-au înșelat. Marioritza n-a jucat nici un rol în misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întrebat: - Ce-a vrut Ilie Schilodul? Să-ți ia ceva? - Da, a vrut... - mamei Îi clănțăneau dinții. A vrut să-mi ia banii!Să mă jefuiască a vrut... Mai bine că plecăm de-aici, din refugiu, unde sunt jefuitori de văduve și țânțari. Mama merge În fața mea pe cărare; cu legăturile, bagajul nostru de refugiu. Se uită mereu În urmă, peste capul meu; și În laturi se uită, cu teamă. Nu mai tremură, dar știu că i-i frică. Știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i treabă de bărbați... Atunci s-o auzi pe mama ce-i mai zice! Că nu-i bun de nimica, nici ca primar, nici ca vecin - ce fel de primar e-acela care o lasă pe ea, și femeie și văduvă, să se ocupe de asta? Moș Iacob Își scade glasul, Își Încovoaie spinarea, Începe să șchiopăteze, se ține de pântece și scâncește ca un copil că el ar face asta, cu dragă inimă ar face-o, da-i taaare bòlnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Roșioaro, de unde atâta obrăznicie și nesimțire?... Păi, matale, ca femeie serioasă, cu soț în cadru’ Armatei și doi copii mari la casele lor, care mâine-poimâine îți face nepoți... Nu ești matale de teapa noastră, vădane, care lăsate de bărbat, care văduve, și nici ca proasta aia de Mirela, care io una nu mi-am permis să te fac obraznică și nesimțită... Deja se răstea Roșioara; Elena, ca gazdă, socotea de datoria ei să aplaneze. — Mai încet, Roșioaro. Trezim vecinii. Ne bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dispărând apoi pe nesimțite. Doar o femeie iese din rând și se apropie cu pas sigur. Întrebat din priviri de Omar, cadiul șoptește: — O poetă din Buhara, cere să i se spună Djahane. Djahane, ca lumea largă. Este o tânără văduvă cu dragoste nestatornice. Tonul este dezaprobator, dar nu face decât să stârnească și mai mult interesul lui Omar, a cărui privire nu se mai dezlipește de femeie. Djahane și-a ridicat deja partea de jos a vălului, descoperindu-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele. Nu spui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve, ci al unei stăpânitoare de imperiu. — Nimeni din afara acestei iurte nu trebuie să știe că sultanul nu se mai află printre noi. Mulțumiți-vă să spuneți că se pune Încet pe picioare, că are nevoie de odihnă, că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puțini la Început, apoi În masă, s-au alăturat la marele magnum de cetățeni care profitau de orice ocazie ca să iasă În stradă și să proclame, și să strige, că, acum da, viața e frumoasă. Într-o zi, o doamnă, văduvă de curând, negăsind o altă modalitate de a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a știut să se dovedească la Înălțimea gravității situației. Cu toții ne amintim desigur că În bucuria acelor prime și delicioase zile de imortalitate, până la urmă atât de scurte, căreia acest popor i s-a lăsat pradă cu inocență, o doamnă, văduvă de puțin timp, a avut ideea de a sărbători această nouă fericire agățând drapelul național În balconul plin de flori al sufrageriei sale, cel care dădea spre stradă. Ne amintim desigur și cum, În mai puțin de patruzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
le întrecea în frumusețe, toată lumea o spunea, iar acum, pentru prima dată, poarta se deschide, iar ea intră, fără să aștepte prea mult, își clădește noua imagine, o combinație de tristețe și resemnare, mândrie și reținere, parcă ar fi o văduvă îndurerată și distinsă, nu o criminală cu sânge rece, dar furia mea față de ea pălește în comparație cu furia pe care o simt față de Udi, iar aceasta se risipește la rândul său, obosită. Mă forțez să gândesc pe termen scurt, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În oraș - sînt cam la fel. — Tu-l preferi pe unu’ din ele? PĂi oamenii vorbesc destul de frumos de Green Lantern. Cred c-am auzit de locul Ăsta, spuse fata. Nu mai știu de unde. — S-ar putea. E al unei văduve. Da, cred că Ăsta e, spuse fata. — Sigur nu vreți să v-ajut? Nu, ne descurcăm, spuse Roger. — Doar o chestie să vă mai zic - doamnă Hutchins, sînteți o femeie tare frumoasă. — Mulțumesc, spuse Helena. Foarte drăguț din partea dumneavoastră. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune? — Și mie mi-e foame. Se duseră la Green Lantern ca să mănÎnce și văduva dădu cu Flit pe sub masă și le aduse niște chefal proaspăt prăjit cu șuncă. BĂură niște bere rece, Regal, și mai mîncară cîte o friptură cu piure. Friptura de vită era cam subțirică și nu prea bună, Însă le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe picioarele lui Roger. Era frumoasă și-i plăcea foarte mult s-o privească, și-i plăcea că-și ținea picioarele pe ale lui. — Îți face ceva chestia asta? Întrebă ea. — Da, sigur. — Pot să simt? — Dacă nu se uită văduva. — Și mie-mi face. Corpurile noastre sînt foarte drăguțe unul cu celălalt, nu? La desert mîncară plăcintă cu ananas și-și mai scoaseră cît o bere de la rece, din fundul lăzii. — Am Flit pe tălpi. O să fie mai drăguțe fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa? — Nu, spuse Roger fărĂ să mintă. — Nu-i nevoie să mergem la film, Ă? — Nu, dacă nu ții tu. Hai să ne-ntoarcem la căsuță și să ne trezim al dracu’ de devreme mîine. — Da, foarte bine. Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am făcut, spuse ea cînd intrară În căsuță. — Mișto. — La-nceput eram cam timidă cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
da. Poate că de fapt era doar mulțumit. — Hai să nu e mai gîndim la el. — PĂi eu nu m-am gîndit. — O să ne apere mașina. E prietena noastră bună. Ai văzut ce prietenoasă era cînd ne-am Întors de la văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici nu mai aprindem lumina. — Bine, spuse Roger. MĂ duc să fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În pat, o auzi la duș, cum stropește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spre casă. Doar că noi ne depărtăm de casă. Acasă. Bună glumă. Nu-i nici un acasă. Ba sigur că e. Asta-i acasă. Toată chestia asta. CĂsuța asta. Mașina asta. Cearșafurile astea care au fost cîndva proaspete. Green Lantern și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet. Pune și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie ea de băut sau de curățat barba lui Veej. Barney desface sticlele și aduce pahare din dulapul de la bucătărie. Sunt din acelea de plastic pentru apă, dar în ele încape destulă șampanie. —Drace, n-ar fi trebuit să aleg Văduva! exclamă Barney fericit. E semn rău! — Ce? îl întreabă sec Vijay. Despre ce e vorba? Am încheiat un contract cu IBM? —Veniți cu toții aici, ne roagă Barney. Am niște vești minunate. Ne aflăm în bucătăria neîncăpătoare, cu paharele pline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
păstrăvilor din lacul de acumulare și că noaptea cobora până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă gândesc, mai în vin în minte, dar îți dau ție rândul. Două prietene, începe Alexandru trecând la alt fel de bancuri.” Aș vrea să fiu soția unui milionar, îi spune o domnișoară prietenei sale. Eu aș vrea să fiu văduva lui.” După nuntă, discuție între el și ea: „Ai să mă iubești la fel și după nuntă?întreabă ea. Sigur, iubito, numai să nu se opună soțul tău.” Discuții între amice: „Victor a spus că pentru mine ar face orice
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de sânge participând la războiul pentru reîntregirea patriei din 1916-1918, și un număr de 61 (șaizeci și unu) de eroi care au căzut pe câmpul de luptă în cel de-al doilea război mondial din 1940-1945. Pomelnicele, realizate cu “cheltuiala văduvelor de război, rudelor și părinților”, demonstrează că jertfa eroilor trebuie să rămână veșnic vie în memoria generațiilor viitoare, reprezentând contribuția de sânge a locuitorilor comunei Muntenii de Sus, la războaiele pentru neatârnarea neamului românesc. Ocupații Deși au trecut aproape 300
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
O poartă de lemn dărăpănată dădea într-o curte lungă, murdară, cu sumedenie de cămăruțe, toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-l mai ia acuma? Se simțea vinovat că a jignit un om care poate a crezut într-însul. Porunci servitorilor să-l reție, dacă ar reveni, sau barem să-i afle adresa. Se duse apoi la mătușă-sa, Mariuca, văduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealaltă dacă ar fi auzit că a umblat prin București și pe ea a ocolit-o. Era o femeie plină de bunătate, primitoare, veșnic veselă și cunoscând toate cancanurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești, aflîndu-se mai în față, răspunse repede: ― Noi am venit să mărturisim, don' plutonier, că dumnealor n-au nici o vină cu porumbul boierului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea se bucura de veselia lui, pentru că el peste câteva zile trebuia să plece la oaste și cine știe când va mai avea prilejul să se veselească. El însuși gândea la fel, deși se lăuda că vrea să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]