2,196 matches
-
de florini pe ea, dar Iraclie a refuzat s-o vândă. Vioara a fost reparată, iar pe eticheta din interior se putea citi că instrumentul muzical a fost confecționat de lutierul Nicolò Amati în 1626. În 1876, preotul a rămas văduv, după decesul soției sale. Aceasta a fost înmormântată în curtea bisericii din Stupca. Compozitorul Ciprian Porumbescu a murit la 6 iunie 1883 la Stupca, fiind înmormântat lângă altarul bisericii unde slujea tatăl său. În 1884, la un an după moartea
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
cu ochi albaștri și cu părul blond. Înclinațiile ei au început să apară atunci când ea se juca de-a "vindecarea", un joc pe care îl iubea. Ea prescria unele plante prietenilor săi care pretindeau că sunt bolnavi. Tatăl ei, fiind văduv, s-a recăsătorit, oferind astfel o mamă vitregă fiicei sale. Un punct de cotitură în viața ei a fost o furtună care a ridicat-o pe Vanga și aruncat-o într-un câmp (această afirmație nu a fost verificată de
Baba Vanga () [Corola-website/Science/320951_a_322280]
-
Alexandra și Beatrice. Ducatul a fost moștenit de Charles Edward, care avea 16 ani. În timpul minoratului său, regența a fost asigurată timp de cinci ani de ginerele Mariei, Ernest de Hohenlohe-Langenburg. Maria Alexandrovna avea 46 de ani când a devenit văduvă. După moartea soțului ei ea a locuit, pentru un timp, în Anglia. Ea se afla la Osborne în timpul zilelor finale ale soacrei ei, regina Victoria. Maria Alexandrovna a păstrat Palatul Edinburgh ca reședința sa din Coburg și Schloss Friedentein în
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Marea Azov. Cuplul imperial a tăit fericit aici într-o simplitate intimă. La 17 noiembrie 1825 Alexandru a revenit la Taganrog după o vizită în Crimeea cu febră tifoidă de care a și murit în decembrie în brațele soției sale. Văduva țarină era prea slăbită ca să meargă la St. Petersburg pentru funeralii. Când în cele din urmă a început călătoria spre capitală, s-a simțit atât de rău încât s-a oprit la Beliov, pe drumul de la Taganrog la St. Petersburg
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
ei i-a scris soacrei la Coburg că fata era "grasă ca o potârniche". La opt luni după nașterea Victoriei, Ducele Eduard de Kent a murit de pneumonie cu șase zile înaintea tatălui său, regele George al III-lea. Ducesa văduvă avea puține motive să rămână în Regatul Unit, nu vorbea limba și deținea un castel la Coburg, unde putea trăi din veniturile primul soț, Prințul de Leiningen. Totuși, în acel moment succesiunea britanică era departe de a fi asigurată - cei
Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/315398_a_316727]
-
de Kent (24 mai 1819 - 22 ianuarie 1901), care a devenit Regina Victoria pe 20 iunie 1837. Ducele era foarte mândru de fiica sa spunându-le prietenilor săi să se uite bine la ea deoarece ea va fi Regina Angliei. Văduvă cu 3 copii (doi din prima căsătorie), Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld era fiica Ducelui Franz Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld și sora Prințului Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld soț al moștenitoarei tronului de-abia decedate. Primul soț al noii Ducese de Kent a fost
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
aripi sunt create. Ultima construcție care a făcut-o Bautru a fost capela, cu ajutorul lui Jules Hardouin Mansart, în memoria comandantului armatei franceze, marchizul Vaubrun, soțul lui Marguerite de Bautru. În 1749, ultima descendentă a lui Guillaume de Bautru este văduvă și fără copii. Ea va vinde castelul lui François Jacques Walsh, fiul căpitanului corsar Philip Walsh, care îl reamenajează: creează un parc în stil englez, construiește cele două pavilioane și monumentala poartă pe care se regăsește blazonul acestora (o lebadă
Castelul Serrant () [Corola-website/Science/315478_a_316807]
-
i-a cerut lui Henric al IV-lea să se facă justiție. În 1 octombrie 1589 a cerut Sfântului Scaun la Roma, restabilirea memoriei lui Henric al III-lea. În 20 ianuarie 1594, în cursul unei ceremonii la Mantes, regina văduvă a venit să-i ceară solemn lui Henric al IV-lea, să se facă dreptate. Louise a trăit unsprezece ani la castelul Chenonceau, moștenit de la Caterina de Medici. A mutat camera sa de dormit la etajul doi, unde a pus
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
scriindu-i lui Myeongjong:" ,Sub domnia Maiestății Voastre situația a luat-o deja razna iar temelia țării s-a prăbușit deja. Voința Cerului v-a părăsit la fel și sprijinul oamenilor... Regina regenta este grijulie dar ea este doar o văduva adâncita în interiorul palatului. Maiestatea Voastră sunteți tânăr și singurul moștenitor al fostului rege.Prin urmare cum ar fi să se ocupe de mii de dezastre naturale și de milioanele de bucățele din inimile oamenilor.” " (În vremea Dinastiei Joseon se credea
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
de Bourbon fiica cea mică nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan. Inițial, mama Elisabetei a dorit ca fiica ei să se căsătorească cu regele William al III-lea al Angliei care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german , vărul ei primar care era văduv, "Marele Delfin
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german , vărul ei primar care era văduv, "Marele Delfin", fiul acestuia, "Micul Delfin" și un alt văr Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea și al metresei sale, Madame de Montespan. În cele din urmă, Élisabeth Charlotte s-a
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
un moștenitor; însă Ludovic a murit la 1 ianuarie 1515, la mai puțin de trei luni după ce s-a căsătorit cu Maria. După moartea lui Ludovic, noul rege Francisc I a încercat să aranjeze o a doua căsătorie pentru frumoasa văduvă. Maria era nefericită în căsnicia cu Ludovic deoarece era îndrăgostită de Charles Brandon, Duce de Suffolk. Fratele ei Henric știa de sentimentele surorii sale însă ar fi dorit ca viitoarea căsătorie să fie în avantajul alianțelor politice. Când l-a
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
domeniul chirurgiei pediatrice încă dinainte de 1989. A avut doi fii legitimi care au murit (unul din ei, doctor, în 1993, a murit din pricina unei tumori cerebrale) și încă două fete și doi nepoți. A locuit din 1999, de când a rămas văduv, într-o cămăruță din Spitalul „Marie Sklodovska-Curie” (fostul „Budimex”) din București. În ultimii ani nu a mai operat, ci doar a dat instrucțiuni medicilor chirurgi care veneau să-i ceară ajutorul. În vara anului 2011, el a fost internat la
Alexandru Pesamosca () [Corola-website/Science/321842_a_323171]
-
După ce au început cu programe de varietăți("Noche, noche"; "El gran juego de la oca"), Globomedia și-a descoperit succesul în 1995 cu "Médico de familia", serial care îl avea protagonist pe Emilio Aragon, și care povestea aventurile unui medic rămas văduv și cu copii de crescut. Serialul a ajuns să atingă audiența de vârf cu puțin peste nouă milioane de telespectatori și cu o cotă de audiență apropiată de 50%. Astăzi serialul este considerat ca fiind unul dintre cele mai de
Globomedia () [Corola-website/Science/321932_a_323261]
-
faptul că le-a supraviețuit. A fost înmormântată la Capelele Medici. Fiul său Fillipo a murit la doar patru ani, în 29 martie 1582. Francesco s-a recăsătorit un an mai târziu 1579 cu Bianca Capello, care între timp devenise văduvă după asasinarea "misterioasă" a soțului ei. Dar idila lor nu a durat mult, deoarece amândoi au murit în 1587, la villa di Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui
Ioana a Austriei () [Corola-website/Science/321995_a_323324]
-
Conte de Rivers, au început să-l provoace pe Warwick în societatea politică engleză, Warwick a conspirat cu ginerele său, ducele de Clarence, fratele mai mic al regelui. Unul dintre adepții săi au acuzat-o pe mama Elizabethei Woodville, ducesa văduvă de Bedford, că a practicat vrăjitoria. Jacquetta de Luxemburg a fost achitată în anul următor. Warwick și Clarence s-au răsculat de două ori și apoi au fugit în Franța. Warwick a format o alianță incomodă cu regina Margareta de
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
îngenuncheat și au rostit Angelus de trei ori pe zi și a fost fondatoarea capelei Sf. Erasmus în Abatia Westminster. După moartea subită a lui Eduard al IV-lea, posibil din cauza unei pneumonii, în aprilie 1483, Elizabeth Woodville devenit regină văduvă pentru 63 de zile, pentru fiul ei, Eduard al V-lea care devenise rege și a unchiului său, Richard, Duce de Gloucester, care avea calitatea de Lord Protector. Temându-se că familia Woodville vor încerca să monopolizeze puterea, Gloucester s-
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
pe cei doi frați ai Elizabethei la Castelul Pontefract, în Yorkshire. Într-un act al Parlamentului, Titulus Regius, el a declarat copiii fratelui său concepuți cu Elizabeth Woodville ca fiind nelegitimi pe motiv că fratele său avusese un precontract cu văduva Lady Eleanor Butler, fiind considerat un contrat legal, care ducea la invalidarea căsătoriei. O altă sursă a cronicarului burgund Philippe de Commines, spune că Robert Stillington, Episcopul de Bath și Wells, a susținut că au efectuat o ceremonie de angajament
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
învins pe Richard al III-lea în Bătălia de la Bosworth Field. Ca rege, Henric al VII-lea s-a căsătorit cu Elisabeta de York și a revocat Titulus Regius. Elizabethei Woodville i s-au acordat titlul și onorurile de regină văduvă. Oamenii de știință au păreri diferite cu privire la Elizabeth, care își petrecuse ultimii cinci ani din viață la Abația Bermondsey, unde se retrăsese în 12 februarie 1487. Biograful David Baldwin este de părere că Henric Tudor a forțat-o să se
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
retragă de la curte, în timp ce Arlene Okerlund prezintă dovezi din iulie 1486 cum ca ea își planificase deja retragerea de la curte pentru a trăi o viață religioasă. La Abația Bermondsey, Elizabeth Woodville a fost tratată cu tot respectul cuvenit pentru o văduvă regină, a trăit o viață regală și a primit o pensie de 400 de lire sterline cât și mici cadouri de la Henric Tudor. Ea a fost prezentă la nașterea nepoatei ei, Margareta, la Palatul Westminster, în noiembrie 1489, și la
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
Totuși, a refuzat să-i acorde soțului ei divorțul pe care acesta și l-ar fi dorit. Mare Duce a sperat să supraviețuiască soției sale, așa cum s-a întâmplat cu fratele său Alexandru al II-lea care odată ce a rămas văduv s-a căsătorit cu amanta sa. Alexandra, deși nu în stare bună de sănătate, a supraviețuit atât soțul ei și amantei soțului ei. Ecaterina Chislova a murit în 1889 și Marele Duce Nicolae i-a supraviețuit iubitei lui numai doi
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
anului 1496. Căsătoria a avut loc în anul 1497. Juan a murit după doar șase luni, la 4 octombrie, la vârsta de 19 ani. Margareta era însărcinată. La 8 decembrie, ea a dat naștere unei fiice care a murit. Prințesa văduvă de Asturia a revenit în Olanda la începutul anului 1500, când fratele și cumnata ei au invitat-o să fie nașa fiului lor nou-născut, Carol de Austria. În 1501, Margareta s-a căsătorit cu Filibert al II-lea, Duce de
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
format din 160 de oameni, membri ai unui număr de 40 de familii (între care învățătorul Teodor Zaharescu în monografia sa amintește de familia Cristeștilor, familia Cocioc, Popa, Săuleștii, Pătuleștii, Sănduleștii, Stoiceștii); aceștia s-au așezat la marginea moșiei boieresei văduve Anica Filipescu, pe malul unui lac și au înființat satul Siliștea Nouă. După câțiva ani, Anica Filipescu i-a chemat pe moșia ei, aproape de conacul aflat pe drumul dintre Mizil și Călărași, în locul denumit acum "Crucea Batatului", unde sătenii și-
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
durerea provocată de moartea soțului ei, Maria Luisa a început să sufere de o boală nervoasă. Ea a trebuit să acționeze ca regentă pentru fiul ei Charles Louis, noul rege al Etruriei. Avea numai douăzeci de ani când a devenit văduvă și s-au făcut planuri pentru o nouă căsătorie. Franța și Spania doreau să o căsătorească cu vărul ei primar Pedro de Bourbon, fiul de 19 ani a infantelui Gabriel, fratele mai mic al regelui Carol al IV-lea, însă
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
de ani: tinerețea ei se dusese și se îngrășase. Cu toate acestea, a pus ochii pe o nouă căsătorie. S-a adresat în primul rând lui Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana care era verișorul ei primar și văduv în ideea de a-și securiza poziția în Lucca și de a obține un cap de pod în Florența. După ce a eșuat, a încercat cu Arhiducele Ferdinand de Austria-Este dar și de data asta a eșuat. După asasinarea lui Charles
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]