6,856 matches
-
ți-o dau. Te-ncrunți ușor Zâmbind frumos Albul pielii tale cântă Un cântec de Amor duios Ce-mi răscolește Sângele, m-avântă. Cerșești din ochi O oră de iubire - Selenară contopire De trupuri asudate Și cauți în mine O vagă prelungire Pentru ai tăi atomi - Materii erodate. Apoi tu pleci Plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar prin amândoi Iar eu rămân Mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi Și noi nevoi. Referință Bibliografică: TU, IUBIRE, MISTER AL MINUNII
TU, IUBIRE, MISTER AL MINUNII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381325_a_382654]
-
cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine, ... Citește mai mult Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă,Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas.Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas.O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine,E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat.Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine,... XVI. PĂDURE FLĂMÂNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac,Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac,Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanacOri primim, de la natură-n față câte-un bobârnac.... XXII. DAR DE CRĂCIUN, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - amor pierdut zadar de amândoi - Iar eu rămân mut în oroare, căutându-mi drumul printre vechi și noi nevoi. Mă-ntorc la mine acasă gânditor și
CÂNTEC PENTRU FEMEIE (SAU DEFULAREA LUI ADAM ÎN FAŢA EVEI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381420_a_382749]
-
sunt eu ?” “Unde sunt ?” De fiecare dată când puneam aceste întrebări, urma răspunsul, o explozie de culoare, lumină, dragoste și frumusețe, ca un val care se spărgea de mine. Gândurile intrau în mine direct. Dar nu erau ca pe pământ, vagi, imateriale sau abstracte. Erau solide, mai fierbinți ca focul și mai ude ca apa și pe măsură ce le primeam eram capabil, instantaneu și fără efort, să înțeleg concepte pe care le-aș fi înțeles în ani de zile pe pământ. Pe măsură ce
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
în ciuda furtunii de-afară, Să iubim ale vieții valori în ritm de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă, Pierdute acum în negre abisuri ce mozaicuri de minciună ei toarnă. Să rupem prin forța iubirii vagi dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii, cățărați pe-o pubelă de gunoi. Primește-mă te rog în așternutul tău fierbinte ... Citește mai mult MOTTO :„Atenție : soarta te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
în ciuda furtunii de-afară,Să iubim ale vieții valori în ritm de funebră fanfară.Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă,Pierdute acum în negre abisuri ce mozaicuri de minciună ei toarnă.Să rupem prin forța iubirii vagi dureri ascunse în noi,Să fredonăm un imn al fericirii, cățărați pe-o pubelă de gunoi.Primește-mă te rog în așternutul tău fierbinte... VIII. POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ), de Liviu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Citește mai mult MOTTO :„Ca de obicei, există o femeie minunată în spatele oricărui idiot.”(John Lennon)Doar o clipă să mai stai, în lumina dalb-a Lunii,Să-ți mângâi părul cel bălai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
ți-o dau.Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântăUn cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă.Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate -Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate.... XVII. PROIECȚIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUȘIT UN SPAȚIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2045 din 06 august 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Coadă O nouă proză scurtă, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psiho-afectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare
PROIECTE LITERARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380838_a_382167]
-
nouă de dictatură mondială, putem spune, unde ceea ce s-a acceptat cu strictețe de-a lungul timpului ca fiind drepturi universal-umane se va transforma, încetul cu încetul, în direcții filozofice cu un pur facies utopic, iar democrația într-o noțiune vagă, de fațadă, ambiguă chiar, a unei comunicări publice minimale și nimic altceva. Dincolo însă de toate lucrurile negative, pe care le-a generat cu sau fără voie experimentul eșuat al globalizării, metamorfozelor ample de tot soiul nu a fost supusă
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
denotă un alt tip de procedeu empiric la care e supusă azi umanitatea. O umanitate neîntrebată în mod categoric de către reprezentanții ei, dacă dorește sau nu să fie parte activă dintr-un astfel de plan conceput, fără nici cea mai vagă urmă de dubiu, taman împotriva sa. Altfel spus, lumea e plesnită peste față cu propiile-i mâini, în cea mai uluitoare formă de legalitate. Cu toate astea, aidoma scriitorului român Panait Istrati, „Cred în această omenire. Ea există astăzi, ca și
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii... În pași alerți, înaintând intuitiv prin anticamera întunecoasă a timpului apropiat, parcă pătrunzând într-o vagă formă de anticipare si în același timp de implorare a aducerii spre sine a căii trasate cu gândirea, dorite a fi una ideală, care să desăvârșească spiritul prin sublimul ei, clipele ce curg din ce în ce mai vioaie, revărsându-se peste așteptare, se
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
șir. Juniorul rămânea cu actele în brațe, străduindu-se să avanseze cu inspecția de unul singur, așa încât să se încadreze în termenele prevăzute în programa de control. - Ăștia, mascații, trebuie să mai primească niște lecții, arunca Matei câte o informație vagă, sugerând că participă la acțiunile de noapte în colaborare cu alte forțe de ordine, după care continua să-i înșire motivele pentru care bobocul trebuia să aibă mare grijă la ceea ce făcea. Într-o dimineață, însă, grăbindu-se să ajungă
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
de ce Pământul nu-i mai e sprijin, nu-i e ajutor atunci când e cuprinsă doar de vântul ce-o poartă printr-un cer acuzator. Și-a încercat doar armele cu care știa că a avut, mereu, câștig, și simte-acum o vagă remușcare ce îl înăbușă, îl ia cu frig. N-a reușit, dar iată că îi pasă, își simte sufletul din nou. E viu! S-a reîntors în inimă, e-acasă ... Morgana unui suflet prea pustiu Referință Bibliografică: Morgana unui suflet
MORGANA UNUI SUFLET PUSTIU de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371316_a_372645]
-
la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Pește păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme vagi de jar, Se împletesc cu ale tale forme. Tomnatec, anodin, în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-ncojurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
publicat în Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013. 2.Copilăria În primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joacă prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
vârstă cu mine, el stătea în față ... Citește mai mult 2.CopilăriaIn primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joacă prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
Ediția nr. 214 din 02 august 2011. Fragment 2.Copilăria Eu în primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joacă prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
Mergeam lunea și veneam sâmbătă ... Citește mai mult Fragment 2.CopilăriaEu în primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joacă prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
Când așteptarea a-nceput să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe împărtășim aceeași răsuflare valsând pe pașii visurilor strecurate între noi către magia vag întrezărită până când zvâcnetul scurt al șarpelui - mobil cu clopoței - își șuieră din nou avertizarea undeva cineva mai vrea- o bucată din mine Referință Bibliografică: PULBERI DE VISE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
sunt dragostea, ura, moartea, bucuria, tristețea etc. Cine știe să coabiteze cu un avatar? Mulți nici nu vor să audă de așa ceva. Religia noastră nu admite reîncarnarea. Dar poezia se ridică deasupra oricărei religii. Eugen DORCESCU: Ideea reîncarnării e prezentă, vag, sporadic, e drept, și în Biblie, alături de resurecție. Nu scriem ca să știe cineva ce scriem. Dacă știe, bine. Dacă nu, iar bine. Eu a trebuit să scriu. Am convingerea că cine e menit să mă citească, mă citește și mă
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]