2,083 matches
-
În momentul demarării studiilor. De exemplu, În studiile clasice, un „caz” poate fi un individ. Jennifer Platt (1992a, 1992b) a observat că studiile de Început ale școlii de sociologie din Chicago s-au ocupat de antecedentele delincvenților minori sau ale vagabonzilor. Vă puteți imagina foarte ușor și cazurile pacienților, ale studenților eminenți sau ale liderilor politici. În toate aceste situații, un individ reprezintă cazul studiat și unitatea primară de analiză. Se colectează informații despre fiecare individ relevant, iar un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de exemplu, trebuie să posede o serie de calități fizice, profesionale. Cercetările etnologice și antropologice atestă că cei mai predispuși spre actul magic, divinatoriu sunt: păstorul, fierarul, croitorul, frânghierul, preotul, cei care poartă stigmatul marginalizării (hoinarii, cerșetorii, negustorii ambulanți, căruțașii, vagabonzii); țiganii, persoanele însemnate (cele care posedă semne din naștere sau care au un handicap fizic sau psihic), femeia și copilul. La prima vedere, această enumerare pare întâmplătoare și lipsită de logică. Lucrurile se schimbă de îndată ce trecem la explicitarea și argumentarea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sunt valabile doar pentru lumea tradițională. Atunci croitoria era o profesie destul de rar întâlnită și se executa doar la domiciliu. 9.1.4. Categoriile sociale marginale De un tratament social similar cu cel al categoriilor prezentate mai sus se bucură vagabonzii, cerșetorii, femeile ușoare, văduvele etc. Nestatornicia, refuzul normei, al autorității, dar și situația socio-profesională destul de ambiguă îi recomandă pe aceștia ca fiind clienți cu care diavolul poate colabora în voie. Desigur, ei se pot ocupa și cu practicarea divinației. De
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe drumul spre școală) decât în alte circumstanțe. Nimic uimitor în asta: e cazul să amintim că moartea prin asasinare, și nu numai pentru tineri, este legată în primul rând de crimele intrafamiliale, cu mult mai mult decât de crimele vagabonzilor sau gangsterilor 2 și desigur că în școli supravegherea, orice s-ar spune uneori, este mult mai puternică. Între 1992 și 2000 s-au produs în toate școlile americane 234 de omoruri și 43 de sinucideri ale tinerilor cu vârste
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care însă, chiar în formele cele mai anodine, sunt intolerabile prin sentimentul de non-respect pe care-l induc persoanei care suferă de pe urma lor. Prin incivilitate Roché înțelege "o gamă largă de fapte, de la grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În acest sens vorbește autorul de incivilități la plural, ceea ce acceptasem și eu nu de mult. Împotriva amalgamării acestor fapte într-un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de la mașinile dezirante și de la corpul fără organe, aceștia propun un model al subiectului descentrat, situat la periferia centrului ocupat de mașina dorinței, „mașina celibatară a eternei reîntoarceri” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 28Ă. Acest subiect este unul „nomad și vagabond” întrucât există oricând, în orice stadiu dinamic al posibilităților multiple în momentul în care mașinile dezirante încep să distribuie fluxuri în cadrul corpului fără organe. Prin intermediul mașinii, subiectul uman se conectează și se detașează permanent în cadrul fluxului, se produce (mașină dezirantăă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrebările ar putea lua forma următoare: * De ce preferă copilul mediul străzii în locul mediului familial sau al mediului instituțional? * De ce fuge copilul de la școală sau de acasă? * Cum se organizează și care este originea bandelor de cartier sau a grupurilor de vagabonzi? * De ce s-au înmulțit cerșetorii în lumea urbană? * Cum se explică abandonul familial? Dar abandonul matern? * De ce șomerul preferă un ajutor fînanciar de mizerie în locul unei vieți active sau al unei oferte provizorii de muncă? * De ce delincvenții nu-și abandonează
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a le lua pielea. Unii au încercat chiar să iși facă tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a le lua pielea. Unii au încercat chiar să iși facă tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
este cea a unui spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni și neconcordanțe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de așteptare: "[...] se aflau aici ucigași ocazionali și ucigași de meserie, tâlhari și șefi de bande tâlhărești pungași de buzunare și vagabonzi meșteri în a șterpeli bani picați din senin sau de-ale mâncării. Mai erau și unii despre care cu greu ți-ai fi dat seama ce căutau printre ceilalți, cum de nimeriseră într-un asemenea loc? Și totuși fiecare își
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nevroze d'angoisse) și care invadând tot individul până la obnubilarea înțelegerii îl poate conduce la acte din cele mai stupide (ca, de pildă, fuga automobilistului de la locul accidentului, legitima apărare imaginară etc.). Printre psihastenici indolenți și inactivi se găsesc mulți vagabonzi, prostituate, homosexuali utilitari etc. Aceștia furnizează un important contingent de delicvenți, fără o personalitate solidă, pe care unele doctrine criminologice îi declară atinși de labilitate. Trebuie menționată aici și importanța mitomanilor mici isterici a căror manifestări exterioare pot fi foarte
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București, [1909], Unde-i adevărul?, București, [1910], Pesimism și optimism, București, [1911], Morala luxului, București, [1921]; Maxim Gorki, Omul, București, 1908, Iubita. Cântecul șoimului, București, [1909], Revelionul unui vagabond. O noapte de toamnă, București, [1910] (în colaborare cu A. Damianoff), În temniță, București, 1910; L. N. Tolstoi, Viața. Amorul. Fericirea, București, [1908], Știința și religia, București, [1909], Testamentul meu, București, [1909], Să nu ucizi!, București, [1910], Există Dumnezeu?, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze de nisip se deschide cu silueta subțiratică a băiatului Vasile care, după ce hrănește un câine vagabond, o curtează pe turcoaica Oana Pellea, își cumpără o gogoașă pe care o și mănâncă, se ocupă cu aruncatul de pietre plate în apa Mării Negre. El comite astfel prima faptă antisocială gravă : nu face nimic, nu se ocupă cu nimic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se refere la varietatea manifestărilor care acompaniază eșecul dezvoltării conștiinței normelor sociale. Oamenii cu astfel de dezordini sunt adesea implicați în problemele sociale. Aceștia pot căuta putere, bogăție și măreție, după cum ei pot respinge valorile muncii susținute și să devină vagabonzi sau agresori de stradă. Aceștia pot schimba complet și cu mare ușurință partea pe care se postează într-o problemă socială, dacă acest lucru servește scopurilor pe care le urmăresc. Lor le pasă foarte puțin dacă există probleme sociale ori
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
academică circumscrisă de restul societății prin zidurile (fizice și/sau simbolice ale) campusului universitar. Însemna, totodată, abordarea abruptă, fără mănuși, a ceea ce în epocă morala publică aprecia ca fiind "mizeria socială" sau "focarele de infecție" din interiorul corpului social: prostituatele, vagabonzii (Anderson, 1923. The Hobo: the Sociology of the Homeless Man), bandele de la colțuri străzii (Whyte, 1943. Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum), și alte grupuri marginale de acest gen. Părăsirea sociologiei de cabinet făcută din comoditatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1 iunie 1931, p. 162-163. Atragem atenția cititorului că este o piesă foarte rezistentă dar nu la „dosarul morții lui Eminescu”, ci la acela al cauzelor organice mai adânci ale bolii sale. Vom regăsi, în spatele acestor notații, imaginea unui Eminescu vagabond, artist famelic mâncând din gunoaie, cu incontinență urinară și de altă natură, cules de pe străzi de către „prieteni” și adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după poftă și i s-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
răspândirii acestei specii În cultura contemporană. Observații Din când În când, În publicistica românească apar ample dezbateri legate de condiția eseului, considerat deseori o specie „ușoară”, care nu presupune erudiție și lucru În bibliotecă. G. Călinescu a criticat specia „eseului vagabond”. Recent, Mircea Cărtărescu a publicat, În LA&I (anul VIII, nr. 30 [286], 1 septembrie 2003, p. 1), suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, editorialul „O cultură de eseiști”, care a contrariat multă lume, deși, În principiu, autorul avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
științifice” și mai cu seamă binecunoscuta colecție „Lumea”. Axelrad a fost unul dintre traducătorii lui Karl Marx în limba română, tipărind în colecția „Lumea” broșura acestuia intitulată „Muncă, marfă, bani”. Axelrad a mai tradus și din Maxim Gorki (Revelionul unui vagabond, Omul, În temniță) și din Tolstoi și Mecinikoff. A mai tradus pagini alese din materialiștii francezi: Diderot, Voltaire, Rousseau, din opera lui Jean Joures, fragmente din opera lui Anatole France și poemul scris de Heine împotriva prusianismului reacționar, „Deutschland” sub
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de la el, eu eram în burta mamei. S-au despărțit după 3-5 luni de la căsătorie. Mama a avut doar patru clase și a absolvit profesionala la Brașov, lucra ca textilistă. S-au despărțit pentru că nu corespundea pentru ea. Era un vagabond, bețiv și recalcitrant. Am auzit că a ,,crăpat”, Dumnezeu să-l țină acolo... (Mama inculpatei provenea dintr-o familie modestă, cu posibilități materiale scăzute, bunicii fiind persoane credincioase, cu mult respect față de normele și valorile dezirabile, unanim acceptate. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
modestă, cu posibilități materiale scăzute, bunicii fiind persoane credincioase, cu mult respect față de normele și valorile dezirabile, unanim acceptate. Ea s-a angajat într-o relație de căsătorie cu o persoană recalcitrantă, consumatoare de alcool, cu un comportament antisocial - un vagabond. Nemairezistând acestui climat tensional, a hotărât să se despartă după câteva luni de conviețuire cu această persoană). In: Să înțeleg că mama s-a despărțit și... I: S-a recăsătorit cu tatăl meu de al doilea în perioada când eu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
victima vizavi de cele întâmplate s-a ajuns la ceartă, totul terminându-se prin pedepsirea victimei. Inculpata revine în propria-i garsonieră și are mustrări de conștiință, regretând cele întâmplate: Ce oi fi având cu femeia, dă-l dracului de vagabond, am făcut câte o cafea, aveam un pic de lichior și am trimis fata să o invite pe O. pentru a-i cere scuze și pentru a o trata cu o cafea și un lichior”. Fata urcă în garsoniera vecinei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de slăbire a conștiinței morale; c) stările de intensitate psihotică ce necesită internarea bolnavilor; d) stările perverșilor, corespunzând cu moral insanity al autorilor englezi, cu folie morale a autorilor francezi sau cu anetopații lui Karpman (mitomani, perverși sexuali, sadici, huligani, vagabonzi, piromani); e) oligofrenii cu tulburări de comportament de natură psihopatică, diferiți de cei „liniștiți”, educabili și adaptabili, firește, în limita gradului oferit de oligofrenie. Din punct de vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căutând în permanență un refugiu, sau o persoană de care să se atașeze. Tipurile de indivizi care intră în această categorie sunt următoarele: persoane imature intelectual, de regulă cu intelectul la limită, sau imature afectiv, lipsite de educație, prostituate, cerșetori, vagabonzi etc. Manifestările lor comportamentale și acțiunile pe care le întreprind sunt forme compensatorii care anulează sentimentul izolării și al imobilismului existenței acestora. Formele de compensare au caracterul unor conduite de refugiu: cerșitul, prostituția, vagabondajul, fugile, migrațiile, alcoolul sau drogurile. 8
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar pentru că nu consumasem decît jumătate din sticla cu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e vizibilă la tot pasul, peisaje, monumente sau viață monahală -, doar două lucruri au intrigat-o la culme pe studenta noastră de peste ocean, și ambele poartă numele de pet: mormanele de sticle de plastic folosite, aruncate peste tot, și câinii vagabonzi. La sticlele de plastic, în discuție a fost nu atât indolența oamenilor și a serviciilor comunale care le lasă peste tot pigmentând nefast o dezordine și o neorânduiala jegoasă cu care noi ne-am obișnuit deja și nu o mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]