128,121 matches
-
limbajului literar românesc, în special modelele lexicului filozofic sau artistic. Persoană este atestat la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Dosoftei: "o față, adică o personă" (în Molitvenic de-nțăles, Iași, 1681), așa cum o arată Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1992), de la care preia datarea și Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (2004). E un context caracteristic pentru situarea termenului în limba veche (în care echivalentele sale erau față și obraz). E regretabil că Micul dicționar academic (MDA
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
personă" (în Molitvenic de-nțăles, Iași, 1681), așa cum o arată Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1992), de la care preia datarea și Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (2004). E un context caracteristic pentru situarea termenului în limba veche (în care echivalentele sale erau față și obraz). E regretabil că Micul dicționar academic (MDA, vol. III, 2003) nu a folosit toate sursele disponibile, oferind pentru cuvîntul persoană o atestare cu un secol mai tîrzie: 1768. Ca de obicei, ne
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
le-am văzut (nu le-am consultat pe toate) lipsește un extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Simona Vasilache Doar puțin medici, mai degrabă vraci, "tomnitorii" știu să pună oscioarele la loc. Tot așa cum alții se pricep să le fure. De la vechile căpetenii de trib, "decorate" cu arșice de om, pînă la osuarele profanate ale vremii noastre, drumul e lung și povestea ciudată. O spune, en miettes, Filip Florian, în romanul cu care debutează, Degete mici, de curînd publicat la Polirom. Se
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
pe aceea de dialog cu ziariștii: moda lansată de Becali sau Vadim, care convoacă presa când și cum le năzare, a fost preluată și de Năstase, aflat în evidentă cădere de imagine, dar și în penurie de idei. Convins că vechiul adagiu conform căruia "nu e important ce se vorbește, important e să se vorbească despre tine" funcționează în politică și aduce voturi, Năstase turuie vrute și nevrute, doar-doar îl bagă cineva în seamă. Că pentru impozantul lider PSD arestarea lui Omar Hayssam
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
sub greutatea problemelor cotidiene, multe și cenușii, pe care le ai de rezolvat. Dar mai ales în vremuri ca acestea e o obligație morală să te ridici deasupra lor și să încerci să impui o viziune. E o tară mai veche a României politice să fie alcătuită nu din oameni adunați în jurul unei idei, ci din lupi singuratici aduși, de nevoie, în aceeași haită. Dacă nu vom reuși să ne reinventăm și la acest capitol, tot efortul de a fi europeni
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
oferta în format VHS/DVD nu e prea bogată. Se găsesc noutăți, firește, dar nu dintre cele mai bune. Oricum, merită să semnalez apariția excelentelor documentare produse de Discovery pe casete video, la fel ca și cea a unor filme vechi, dar clasice. Partea proastă e că, fiind cinefil împătimit, e posibil să le fi văzut deja. Așa că mă voi cantona mai degrabă în zona actualului. Un lungmetraj care nu e noutate video - datează din 2003 și a apărut pe piață
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a murit de plictiseală trecea un copil pe o bicicletă veche de damă - i se furaseră doar niște accesorii fără importanță - o stare de fapt care altundeva și-ar fi găsit locul într-o poezie unde în rîndul strîmb din mijloc o mînă ezitantă a ascuns un "i" în ghilimele * un
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
Daniil. Acesta scrie Istoria României și Geografia României, publicate la Leipzig în 1816, după ce se stabilise definitiv la Iași pe la 1801. În poezia Omagiul unei umbre, care deschide ultimul volum, Vis și căutare, poetul își autentifică încă o dată originea în vechiul cărturar : "Născut aici, în țara cu mituri titanide, / Strămoș al meu, Dimitrie Philippide" și se arată mîndru că moșu-său, întîiul, a dat țării de adopție numele de România: "Te-ai alipit de țara ce-ți dete adăpost / Și-n
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
studiului este, uneori, de toată mirarea. Printre puținele mărturii memorialistice ale poetului figurează și aceea că ar fi citit ziare și reviste încă de la vîrsta de 4 ani, după ce fratele vitreg, mai vîrstnicul Ștefan, îl învățase buchile. O amintire foarte veche fixează în Robinson Crusoe, prima carte de literatură citită. "În biblioteca mea de copil ea purta, scris de mine pe o etichetă, numărul 1". (De aici, mai mult ca sigur, autodefinirea lui de mai tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
Simona Vasilache Rețeta scurtmetrajului literar cuprinde, pe lîngă știința de-a alterna, rapid, planuri, o anume "poftă" de-a juca pe degete, cu prea subțiată "politețe", fetișurile prozei respectabile. Bunăoară, pensiunea. Casa veche, cam șubredă, cu mulți chiriași fugind de tot atîtea secrete pare sortită, dintru început, unei bune cariere romanești. Fără chelăresele cam excentrice și indiscrete, controlînd, o viață, șiruri de odăi, ne putem întreba ce-ar fi fost, măcar în parte
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
și cel de găsit în Biblia de la Blaj, din 1795 (Ieșirea 20, 2-17). La distanță în timp de câte o sută de ani, pe textul Decalogului se vede frumos creșterea, limpezirea în sine a limbii românești. Pentru pasionații de text vechi, iată cum sună una și aceeași poruncă, la 1582: "Nu fii mărturie strimbă în alenul priiatnicului tău; în 1688: "Să nu mărturisești strâmb pre minciuni asupra vecinului tău mărturie mencinoasă!"; în 1795: "Să nu mărturisești strâmb asupra vecinului tău mărturie
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
rău (și foarte contrariați de asprimea iubirii ce ni se aplică de la bun început, ca să fim desăvârșiți) de la propria desăvârșire. l Prea sf. Bartolomeu, Episcopul Clujului ne atrage atenția asupra condiției de fidelitate pe care le-o pune Dumnezeu oamenilor Vechiului Testament, arătându-le că El este un Dumnezeu gelos. Michael Finkenthal face o scurtă și utilă istorie a Decalogului în antichitatea iudeo-creștină, accentuând asupra exclusivității stăpânului absolut, Dumnezeul gelos și iute la mânie, imperativele morale stabilite de cele zece porunci
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
zilelor noastre este legănată în brațele efeminate ale noii pseudo - elite, este hrănită și crește din sânul ei ce excretă năvalnic, argintiul. Noua pseudo - elită deține o picăturică de materie nervoasă și o grămadă mare de bani; a preluat de la vechea pseudo - elită generoasa idee a circului și pâinii de care, vezi drăcie, ar avea nevoie mulțimea omenească. Astăzi a îmbogățit ideea, "teoretizând" nevoia asta de pâine mucegăită (evident, păstrând pentru sine fripturile) și numind-o "cerere". Totul pare atât de
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
să ceară satisfacții pe măsura sensibilităților înmagazinate. Individul e gata să ceară o funcție pe măsura dramatismului lui..." (Teodor Mazilu, Ipocrizia disperării, Editura Albatros, București, 2002, pag.7) Cam acestea ar fi trăsăturile de caracter succinte, dar edificatoare ale pseudo-elitei. Vechi sau noi. De ieri și de azi. Dar parcă până și răul de ieri nu era într-atât de negru față de cel de acum. Poate nu e exemplul cel mai bun pentru chestiunea în cauză, dar lesne vine în fața ochilor
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
bază: era vorba de costume de protocol. Deci nu s-a furat. Sau s-a furat în altă parte. Dar de risipit? în subsolul Ministerului Transporturilor s-a înființat, cu un sacrificiu de vreo câteva zeci/sute de miliarde de lei - vechi! - o cantină pentru ceferiști - celelalte două din aceeași clădire erau prea modeste - noul local s-a făcut cu totul din import, la scară mare, la fel în ce privește dotările: farfurii din Italia, tacâmuri din Germania, mobilier din Marea Britanie, electricalele din Japonia
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
Tocmai pentru că într-un timp atât de încărcat și de tumultuos, martiriul și redempțiunea sunt mai proxime, mai palpabile. De altfel, Tarkovski transplantează Golgota în spațiul autohton al lui Rubliov - procedeu întâlnit des în filmografia rusească, unde, ca și în vechile legende românești, Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și poate fi frecvent întâlnit - iar efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
incomplet la Radio muzical, într-o zi de sfârșit de februarie, câteva zile m-am chinuit să mi-l amintesc în întregime, cum îl știam din anii de școală de demult, fără să reușesc. Am recurs la memoria câtorva amici, vechi, nimic; numai frânturi. În cele din urmă, fiind un fidel ascultător al postului de radio Cultural și Muzical, am apelat la un tânăr și brav redactor, Eugen Lucan, rugându-l să mă... salveze. Efectiv, cum se spune, nu mai aveam
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
și destinse concetățence, aș trage consluzia că acesta trebuie să fi fost și motivul care l-a determinat pe Adrian Popescu, redactorul șef al revistei clujene îSteauaî să constate, pare-mi-se cu o oarecare părere de rău: î...redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe poezie, aflată într-o retragere generală (subl. DH) (Rom.lit.10/2004, pag.15 Doamnelor, acest adevăr este de trei ori evident! Pentru că, ar fi culmea-culmilor ca, în plină epocă talkșoiană
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
scriitorului Cezar Paul-Bădescu decăt ăn măsura ăn care acesta ăși denaturează conștient propriul mod de a găndi pentru a mima alteritatea (ăn cazul de față propria sa găndire din urmă cu 20-25 de ani). A retrăi și a povesti evenimente vechi de căteva decenii, cu ochii și mintea (inclusiv la nivelul exprimării) unui copil de 5-10 ani nu este un experiment aflat la ăndemăna oricui, iar reușita lui Cezar Paul-Bădescu este, ăn acest sens, incontestabilă. Că așa stau lucrurile o probează
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
în manuale, vezi, la statuia lor/ silexul verbului lucra încă înainte de litera A.../ Cum plouă cu elogii, atmosfera a devenit de-a dreptul/ sufocantă, așa că voi ieși repede la aer curat" (Occident). Neîndoios astfel de imprecații contribuie la conturarea omului "vechi" care este autorul Opiumului. Satira alcătuiește umbra, o umbră grea, dup cum vedem, a "deschiderii" bardului delicat, care, iată, nu e dispus a accepta chiar în totalitate lumea noastră sublunară, precum și a bardului demonic, care are nevoie nu doar de
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
stimați frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpățânat și cu multă dragoste față de țară și pământurile ei� (CD 30.09.2003). Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. Intervenția din care am citat și mai sus, pentru a ilustra termenul aprofunzime, continuă într-un mod încă mai creator: �Și să nu se mai întâmple un astfel de incident în care
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
câteva volume de schițe și nuvele (O plimbare cu barca - 1964, Vara pe verandă 1966, Pălăria de pe noptieră 1972, Înmormântare pe teren accidentat 1973, Iubiri contemporane 1975, Elegie la pomana porcului 1976, Doamna Voltaire 1979 sau Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni 1980) și romane (Bariere, Aceste zile și aceste nopți, O singură noapte eternă și prima parte din Într-o casă străină, al cărui volum secund este încă nepublicat). Singurătatea și diavolul milos este o antologie de nuvele alese din
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
schițe și portrete de la începutul carierei sale scriitoricești. Temele comune ale textelor alese sunt dragostea, așteptarea, moartea, pe care se grefează "bovarismul în zonele morale joase" (Eugen Simion), căci personajele nu au decât accidental � ca în Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni - un statut intelectual sau un simț al lucidității analitice care să le producă revelații radicale în conștiință. Două sunt ipostazele recurente ale iubirii, ambele demascând cruda nepotrivire la care se reduc toate scenariile erotice. Nescafé, Singurătatea și diavolul nemilos
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
altceva decât frica de a fi tu însuți". Cea de-a doua ipostază a iubirii este iluzia îndrăgostirii în momentul proiectării imaginare asupra altei persoane a unor perfecțiuni inexistente, așa cum se întâmplă cu personajul masculin din Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, căruia Ana îi infuzează în doze mici lecția demistificării. Poate că unul dintre cele mai dureroase texte este O foarte lungă așteptare � plasat strategic la finalul volumului - , în care, departe de așteptarea beckettiană, întârzierea celui iubit văzută inițial ca
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]