2,333 matches
-
masă? ― Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat. După el a trecut Gleber să mă cheme la dejun, iar după Gleber ― doctorul. IV Două săptămâni s-au desprins din calendar plecând în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind scrisori de dragoste fără nici o noimă. Câteva săptămâni am frecventat cu regularitate cursurile de la doctorat și în acest timp n-am mai așternut un rând vecinei mele... De altfel, nici n-am mai zărit-o, afară de o singură dată când mi-a părut așa de trasă la față și urâtă, încît am schițat fără să vreau un gest de neplăcută surpriză. Am salutat-o, dar cred
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aspru, prostește de aspru, călcând în picioare o prietenie amoroasă. Seara, am găsit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei, legate cu o panglică și rânduite cu grijă, cronologic. Nici una nu lipsea. ― Hm, mi-am spus, scumpa mea vecină se crede obligată să-și dea în petic. Ajuns în cameră o grijă mă invadă subit. Dacă-i adevărat? Dacă Mihaela nu mai ține la mine? Dacă și-a dat seama că are de-a face cu un flușturatic care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
picătura, vor aduce vindecare oamenilor care suferă de diferite boli. -Înțeleg că ești pregătit pentru orice situație ce se ivește, zise mirat Alcoolul. -Așa este, astăzi trebuie să fii pregătit în orice moment pentru că pot apărea surprize. -Mulțumesc pentru sfat, vecine Ceai și te asigur că n-o să uit ajutorul pe care m-i l-ai dat, zise bucuros Alcoolul. -Cu plăcere, vecine Alcool, dar nu așa trebuie să procedezi, răspunse Ceaiul. -Dar cum? întrebă imediat curios Alcoolul. -Te aștept cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea spectacolul. Plimba dinții de-a-lungul aripilor lui și scotea sunete foarte melodioase de nu te lăsa să adormi. Luna stătea în loc multe nopți de vară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-a venit să mă vadă..... -Știi că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-a venit să mă vadă..... -Știi că ai dreptate, nici eu nu l-am mai văzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ziua, Păianjenule! Acesta nu-i răspunde și furnica se apropie, așezându-se chiar în fața lui. Când a văzut-o nu mai putea de bucurie și i-a strigat cât putea de tare: -Vai, ce bine îmi pare că te văd, vecino! Dar unde ai fost atâta vreme? Nu mai știam cum arăți de aceea mă gândeam ce-i cu tine? Doamne! Doamne! Cât timp a trecut și nu ne-am văzut.... Ce să zic, parcă-i o veșnicie! -Dacă nu te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai cu ce auzi. -Cum așa? a întrebat surprinsă furnica. Atunci păianjenul, în loc să-i răspundă, a dat așternutul la o parte și în loc de picioare i-a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate ceea ce-i mai rămăsese din membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai rămas fără picioare ca și vecinul nostru cântărețul întunericului, de aceea nu mai auziți amândoi? -Exact, vecino! Și ..... zici
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate ceea ce-i mai rămăsese din membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai rămas fără picioare ca și vecinul nostru cântărețul întunericului, de aceea nu mai auziți amândoi? -Exact, vecino! Și ..... zici că vecinul nostru, greierul, a pățit la fel? întrebă curios și surprins totodată păianjenul. -Da, vecine. Da! Și el a pățit la fel ca și tine. -Atunci când omul și-a arat pământul, a pățit-o și el
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Da, vecine. Da! Și el a pățit la fel ca și tine. -Atunci când omul și-a arat pământul, a pățit-o și el. -Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să te văd, vecino. Cum ai să te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu o condiție; să nu uiți asta niciodată. -Îți jur, n-o să uit cât voi trăi. Vecino, prietenă dragă, te rog ceva ... -Bine, roagă-mă. Cât de orgolios te știu, mă mir că îndrăznești. -Dar nu pentru mine. -Atunci pentru cine? -Pentru cântărețul întunericului, să-l cari și pe el să stea împreună cu noi. -Greierul nu este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce-și întindea razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un ciripit abia perceptibil: -Cip! Cirip! Rănile nu v-au trecut? Ce rău îmi pare! ... -Cum se numește această pasăre, mică și frumoasă, vecino? a întrebat greierul pe furnică. -Colibri, a răspuns păianjenul. -Deși pasărea Colibri cântărește doar trei grame, este mai mare decât aceasta pe care o vedeți voi, arătând către micuța pasăre, a răspuns furnica. Colibri trăiește doar în bazinul Amazonului, pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-De la albine, le-a răspuns furnica și repet: nu mai strigați așa. -Ne ierți, dragă prietenă, știi doar de ce urlăm. -Bine, bine! Hai să vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trec peste o cărare și să mă duc într un loc unde am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă. -Altă plantă cu frunze asemănătoare la gust nu ai mai găsit, trebuia să treci neapărat peste acea cărare? -Nu, vecino. Acei crini sunt plantele cu frunzele cele mai gustoase și pentru melci sunt cele mai hrănitoare. -Și uite așa ai rămas fără casă. -Nu am rămas fără casă. Uite-o în spatele meu, am avut-o strivită de acel copilaș și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai gustoase și pentru melci sunt cele mai hrănitoare. -Și uite așa ai rămas fără casă. -Nu am rămas fără casă. Uite-o în spatele meu, am avut-o strivită de acel copilaș și mi-am reparat-o. Nu-ți spun, vecino, cât de greu mi-a fost. Pentru repararea ei a trebuit să-mi ia trei ani timp în care am dormit și a trebuit să-mi consum toată rezerva de alantoină. Dar cu cei 15.000 de dinți îmi refac
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unde sunt, mă dau de-a rostogolul până la locul întâlnirii și voi ajunge cu bine la sfatul târâtoarelor. -Ce mi-a mai rămas să-ți mai spun, decât drum alunecos! ... și să ai parte de ascultare la Sfatul târâtoarelor. -Mulțumesc, vecino, să dea Sfântul Spirit să avem și noi viață liniștită. -Și eu am să mă rog pentru voi. Acum te las și-ți mai urez o dată drum alunecos! -Iar eu ție îți doresc apă cât îți trebuie! -Să ne întâlnim
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
motivele pe care le are acesta, ca să fie nefericit în lume. Nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]