2,422 matches
-
cuvântului, este numele unui sfânt, San Pantaleone (Pantalone), care a trăit în secolele 3 -4 (a fost martirizat în anul 303) și care a devenit patronul Veneției; de aceea, numele său era un nume de botez dat frecvent copiilor de către venețieni. Ulterior (așa cum precizează Ménage, cunoscut erudit francez din secolul 17), numele acesta a ajuns să fie folosit de ceilalți italieni ca poreclă pentru venețieni, iar apoi a fost dat unui personaj venețian din comedia bufă italiană (commedia dell’arte), care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
devenit patronul Veneției; de aceea, numele său era un nume de botez dat frecvent copiilor de către venețieni. Ulterior (așa cum precizează Ménage, cunoscut erudit francez din secolul 17), numele acesta a ajuns să fie folosit de ceilalți italieni ca poreclă pentru venețieni, iar apoi a fost dat unui personaj venețian din comedia bufă italiană (commedia dell’arte), care era un bătrân îndrăgostit, desfrânat și foarte zgârcit. Personajul cu pricina purta pantaloni strâmți. De aici vine fr. pantalon, cuvânt care, la început (1650
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
un nume de botez dat frecvent copiilor de către venețieni. Ulterior (așa cum precizează Ménage, cunoscut erudit francez din secolul 17), numele acesta a ajuns să fie folosit de ceilalți italieni ca poreclă pentru venețieni, iar apoi a fost dat unui personaj venețian din comedia bufă italiană (commedia dell’arte), care era un bătrân îndrăgostit, desfrânat și foarte zgârcit. Personajul cu pricina purta pantaloni strâmți. De aici vine fr. pantalon, cuvânt care, la început (1650), s-a folosit pentru a desemna ciorapii-pantalon asemănători
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii, se deschideau către alte odăi laterale. Pe unii din pereții cu ușa albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tăcută lângă Smărăndache, mărturisi că ea l-a văzut pe Ioanide, împreună cu alți prieteni, într-un palat în regulă, pe bulevard, că Ioanide i-a primit la miezul nopții într-o sală enormă cu șemineu, lustruri, mobile somptuoase, gobelinuri, oglinzi venețiene. Știa precis că Ioanide locuia acolo, cum i-a și afirmat. Discuția între musafirii G. Călinescu lui Saferian Manigomian în jurul cazului Ioanide se continuă aprinsă, și astfel se stabili că Ioanide șezuse într-adevăr un an sau doi într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acțiune și nici nu era informat asupra scopurilor noastre. Am cerut chiar la telefon primăria, ca să-mi fac o idee când se află la post autoritatea. În ziua hotărâtă am plecat îmbrăcați toți cu trench-coat, cu câte o mască neagră venețiană și cu câte un revolver de alarmă în buzunar. Acestea funcționează cu niște capse în formă de gloanțe, ca și pistoalele-jucării, însă seamănă perfect cu revolverele adevărate, sunt inofensive și fac impresie. Conducerea ne-a avertizat că toată răspunderea cade
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
accelerată. Deși părul ei era intact, începea a-i albi așa de vertiginos, încît vopsirea nu era în stare să înece năvala albului. După două săptămâni, un strat de zăpadă se vedea la baza părului excesiv de roșcat, în ton roșu venețian. Afară de asta, o persistență peste o anume vârstă a negrului în materie capilară produce un contrast neplăcut cu coloritul pielii, întocmai ca o lumină violentă de soare peste un peisaj de ghețuri. Un om e mai tânăr cu păr alb
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și nu dădu imediat nici un aviz. Apoi reveni cu o monografie a lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Kondakof. Ca simili, e de efect! Demirgian dădea din cap, zicând cu gestul: "Știu asta, e curent!" G. Călinescu Sau intra un profesor cunoscut de istoria universală, în căutare de stampe, și văzând o acuarelă reprezentând Malamocco în laguna venețiană, făcea o mică lecție în chip de reflecție: - Când te gândești că Malamocco, acum o mahala pelagună, a fost capitala republicii veneților sub Theodat, al patrulea doge, cum scrie în cronica latină a lui Dandolo! Aici a venit Pepin cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe toată întinderea construcției. Era o sală impunătoare și somptuoasă, lungă aproximativ de cincisprezece metri, cu plafonul în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt al sălii se afla un șemineu de marmură cu o țesătură înflorită de sculpturi vegetale și anatomice, mergând până spre tavan. Piesele sculpturale erau copii după Jean Goujon. Pendulul lui Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe unii din pereții cu ușă albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat, și astfel înclinată încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cot mai înalt." Undeva, printre mesele de metal încrustat și intarsiat, printre bergerele franceze de stil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul se afla deasupra arcadei din mijloc, iar circumferința lui era împărțită în douăzeci și patru de ore. La cinci și jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era ascuns după paravane. Rima stătea lîngă el și mînca smochine dintr-o pungă de hîrtie cafenie. — A fost extrem de nemulțumitor. Pot respecta un om care se sinucide după a ce a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îngrijită aici, spuse Lanark brusc. Se ridică și se îndreptă spre arcada ce mai apropiată. Povestea lui Nan îi amintise de propria coborîre ucigătoare, făcîndu-l să-și dorească peisaje însorite, cu dealuri și ape. Plin de speranță, ridică marele stor venețian, dar ecranul pe care-l crezuse cîndva o fereastră nu mai era acolo. în mijlocul peretelui, de la podea pînă în tavan era o ușă dublă din lemn închis la culoare, cu panouri din bronz ornamentat. O împinse, dar nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înaintare a Apusului, va da naștere la lupte pentru obținerea controlului asupra Dunării. Prima mișcare de retragere a turcilor din Europa are loc prin semnarea tratatului de la Carlowitz (1699), tratat prin care, în urma luptelor dintre habsburgi, aliați cu polonezii și venețienii, și turci, aceștia din urmă pierd Ungaria, precum și controlul asupra unei părți din Dunăre. Încercarea de revanșa a turcilor este sortită eșecului și ca urmare, beneficiile tratatului de la Carlowitz sunt sporite prin Pacea de la Passarowitz (1718), turcii fiind nevoiți să
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit de conflictele cu Horea Popescu, Dinică se enervase rău, trăsese niște beții de pomină și decisese să plece la Buftea, demisionând de la Național, iar rolul său, Arlechino din Trei gemeni venețieni, rămăsese liber. De aici și până la a mă gândi imediat că eu pot să-l joc nu mai era nici măcar un pas, așa că am făcut cerere la Ralea, directorul economic al Teatrului Național, cererea mi-a fost aprobată și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oarecum mirositoare. De undeva venea un zgomot înnăbușit de motor, apa neclintită părea de smoală. Îmi aduc aminte că m-am gândit la apa din bazinul nostru când am văzut secvența din Cassanova cu gondola care plutea pe apa lagunei venețiene, pe care Fellini o realizase din folii uriașe de plastic. ― Ar fi o chestie să mergem cu barca. Apa asta ajunge până sub benzinărie. Te încumeți? ― Nu prea, spuneam de fiecare dată. Chiar mi-era teamă. În apa aceea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
caută răspunsuri și refugii specifice, singulare, nu o dată secrete și exotice. Un mod, adică, de a sfida tiparele de orice fel, de azi, de ieri sau de alaltăieri. Bard College, iulie 1995 (Euphorion nr. 4/1995) Post-scriptum venețiantc "Post‑scriptum venețian" Acea strâmtă, vineție zi de toamnă 1979, fragmentată În două jumătăți paupere, când am văzut prima dată, printre perdele de ploaie, Veneția, a rămas În memorie ca un episod Înnodat În confuzie. Evadatul temporar din colonia penitenciară a României socialiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și fie, că morții ne interzic să Îndoliem seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
biografie și creație 260 Partea a doua Către Ernesto Sábato 287 Un prieten la Berlin 294 Berlinul lui Robert Musil 308 Note la un text de Musil 312 Scrisoare către prietenii germani 323 Dr. Aschenbach și mama mea 330 Post-scriptum venețian 332 A cincea imposibilitate 337 Cartea Secolului 340 Note despre Bruno Schulz 343 Întâlnirea cu Cioran 349 Post-scriptum 1999 357 Bérenger la Bard 362 Între Humboldt și Herzog 377 Dezvăluiri tardive 396 Post-scriptum 413 Kertész 1. Nobel 2002 418 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
potului, începu conversația în grecește pe un ton foarte scăzut. — Domnia ta spui că ai fost la Atena după ce s-a întâmplat nenorocirea? — Da, am fost, răspunse Ianache. Ce nu a făcut timpul mai bine de două mii de ani au făcut venețienii într-un ceas. Cu toată răscoala ienicerilor, turcii erau hotărâți să reziste și toată flota venețiană era ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atena după ce s-a întâmplat nenorocirea? — Da, am fost, răspunse Ianache. Ce nu a făcut timpul mai bine de două mii de ani au făcut venețienii într-un ceas. Cu toată răscoala ienicerilor, turcii erau hotărâți să reziste și toată flota venețiană era ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răscoala ienicerilor, turcii erau hotărâți să reziste și toată flota venețiană era ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]