15,959 matches
-
pe cont propriu, și alte verbe-ale trăirii.... ... Citește mai mult Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului,mereu încuiate,mereu pe picior de plecare,niciodată pregătiți pe deplin...ne mistuim în iubiri de o clipăfăcând din ele verbe la trecut,ne înălțăm din căderiînvățând singuri ce-i zborul,ctitorim în cenușă zidiricu noi înșine în temelii,înflorim din rădăciniși rodim prin copii.... acolo, între ele, ca între două parantezene conjugăm diurn,necenzurați,uneori împreunăalteori pe cont propriu,și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Blănariu , publicat în Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015. "Hristos ni se dă nouă, mort, înviat si înălțat la cer" - Sf.Apostol Pavel Acum, când Condiționalul nu mai e si Optativ, Conjunctivul, fără vreun merit anume, a devenit Imperativ, Verbul "a fi" nu mai e sinonim cu "a exista". Ori (și mai trist), "a trai", Acum învățăm toți, că multe din cele "firesti" , altădată, nu mai sunt asa cum le știam...acum.... Cu toate acestea, acum, ca-ntotdeauna, știm ce
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
nu-i așa ? - promisiunea e promisiune - și...la ... Citește mai mult "Hristos ni se dă nouă, mort, înviat si înălțat la cer" - Sf.Apostol PavelAcum, când Condiționalul nu mai e si Optativ, Conjunctivul, fără vreun merit anume, a devenit Imperativ, Verbul "a fi" nu mai e sinonim cu "a exista". Ori (și mai trist), "a trai", Acum învățăm toți, că multe din cele "firesti" , altădată, nu mai sunt asa cum le știam...acum.... Cu toate acestea, acum, ca-ntotdeauna, știm ce
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
1443 din 13 decembrie 2014. îl vezi cu mâna-ntinsă la câte o răscruce de iubiri și de vieți adăpostindu- se acolo de destin de furtuni și de ploi... cândva, de rang înalt, nu știe și nu poate în vorbe verbul a fura acum să ți-l conjuge corect, cum s-ar cădea, fruntea plecată gestul tău umanitar ți- așteaptă ca pe un titlu cuvenit succesoral... te-oprești o clipă, îl măsori din ochi până-n mărimea tocului pe jumătate sprijinit pe
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
rost ? Gabriela Blănariu ... Citește mai mult îl vezi cu mâna-ntinsă la câte o răscruce de iubiri și de viețiadăpostindu- se acolo de destin de furtuni și de ploi...cândva, de rang înalt, nu știe și nu poate în vorbe verbul a furaacum să ți-l conjuge corect, cum s-ar cădea,fruntea plecată gestul tău umanitar ți- așteaptăca pe un titlu cuvenit succesoral...te-oprești o clipă, îl măsori din ochi până-n mărimea toculuipe jumătate sprijinit pe caldarâm și te
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
odihnesc, cuminți, la tâmplă Și-s ... tot mai mulți ... Și tâmpla tot mai albă... Și gândurile-mi sângerează, toate, TU, ... fă-le fluturi, Doamne ! să pot ... îmbrățișa o dimineață fără s-o doară,.. Și zborul, Doamne, zborul fă-mi-l verb ! Eu zbor ... tu zbori ... . Parc-am uitat a-l conjuga ... ... și doare ... Citește mai mult Adună, Doamne, toate oglinzile din lumec-au început să doarăși mușcă cu nesaț,puțin câte puțin din mineși ... nu e prima oară ... .Și albul a -nceput
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
crinii lumiimi se-odihnesc, cuminți, la tâmplăși-s ... tot mai mulți ...Și tâmpla tot mai albă...Și gândurile-mi sângerează, toate,TU, ... fă-le fluturi, Doamne !să pot ... îmbrățișa o dimineațăfără s-o doară,..Și zborul, Doamne, zborul fă-mi-l verb !... Eu zbor ... tu zbori ... .Parc-am uitat a-l conjuga ...... și doare ...... XXX. HAI, VIAȚĂ, FĂ-MI PE PLAC !, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. Iubire de domnișoară cu mintea în primăvară Când mălinii
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
respect, avea nevoie de demnitate, avea nevoie să fie considerat ceea ce era cu adevărat - Om. Știa că nu va putea obține nimic din toate acestea acolo, așa cum nu le obținuse, bunăoară, din păcate, nici acasă, în România. În ambele părți, verbul „a fi” avea o echivalență improprie cu verbul „a avea”. O nouă politică bolnavă a lumii actuale, la care mulți se chinuiau cu disperare - ba chiar cu prețul singurei lor vieți ori cu cel al vânzării sufletului - să adere, fie
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
fie considerat ceea ce era cu adevărat - Om. Știa că nu va putea obține nimic din toate acestea acolo, așa cum nu le obținuse, bunăoară, din păcate, nici acasă, în România. În ambele părți, verbul „a fi” avea o echivalență improprie cu verbul „a avea”. O nouă politică bolnavă a lumii actuale, la care mulți se chinuiau cu disperare - ba chiar cu prețul singurei lor vieți ori cu cel al vânzării sufletului - să adere, fie că erau pregătiți, fie că nu erau pregătiți
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
acesta se deschiseseră doar granițele fictive ale Europei, pentru a se amesteca într-o contopire nediferențiată neamuri cu limbi și culturi felurite, eterogenizându-se toate deodată cu violență până la anularea de facto a propriei lor identități naționale. Axa sensului existențial al verbului „a fi” era vizibil mutată dinspre teritoriul sacru al spiritualității formatoare axiologic înspre cel al consumerismului plin de pericole iminente, unde metamorfozarea forțată a Omului-ființă în omul-animal reprezintă principiul dur și intrinsec al noii ordini mondiale prezente. În tot acest
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
Acasă > Orizont > Meditație > ORIGINEA LIMBAJULUI. A SĂRI/THE ORIGIN OF LANGUAGE.TO JUMP Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și acest verb e în legătură cu soarele, acum îl vezi într-un loc pe cer, iar peste câteva ore el este în altă parte: a sărit dintr-un loc în altul. Astfel, engl. jump „probabil imitativ de la sunetul săriturii (!)“, onomatopeic după alții, poate fi
THE ORIGIN OF LANGUAGE.TO JUMP de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365621_a_366950]
-
Eskimo nangivok „el sare“ se compară cu nange „soare“ în limba fula (Senegambia, Guineea, Camerun, Sudan). Dere „a sări“ în hausa e apropiat de turcic daer „cer“, daire „toba“ (rotundă), giro „soare“ în bassa (niger-congo) cu g = d. Legat de verbul a sări sunt: purice, lăcusta etc. Pe latinește puricele era pulex, se vede relația cu „a sări“ în portugheză, cu Apolo și cu Palk, zeul soarelui în mitologia coreeană. De fapt, engl. flea „purice“ este explicat „insectă sugătoare de sânge
THE ORIGIN OF LANGUAGE.TO JUMP de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365621_a_366950]
-
wintu (nat. amer.) asis „soare“ în nandi (Kenya), de șoșoi „iepure“ în țig. (cf. și alte denumiri indiene). Chiar numele lăcustei era locusta = lăcusta în latină și poate fi în relație cu lak „soare“ în atakapa (sudul Texasului) și cu verbul laeken „a sări“ în germanice (Francis Edward Jackson Valpy, Ăn etymological dictionary of the Latin language, p. 549, Internet). Cf. skr. khaga „soare“ și „lăcusta“! Sumer. bir „lăcusta“ ~ biru „soare“ în dravid. Prof. Ion Carstoiu Referință Bibliografica: Originea limbajului. A
THE ORIGIN OF LANGUAGE.TO JUMP de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365621_a_366950]
-
Stănescu, zicându-i despre poeziile lui precum că ... și Acela, Nichita, nu numai că a confirmat diagnosticul pus de mine, dar l-a declarat bolnav incurabil de poezie, lăudându-i metafora mirabilă, fluența discursului și frumoasa sănătate a credinței în verbul românesc” (Gheorghe Tomozei). La umbra cuvântului (1995), a cincea carte a poetului Theodor Răpan, structurată în patru părți (Riscul tăcerii, Încolțirea cuvintelor, Tentația schimbului de anotimp și Pe cord deschis) ne propune un poet stăpân pe alchimia cuvintelor, capabil să
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
care depășește granița realului pentru a deveni principiu existențial. Și noutatea rezidă în inventica „basmului în dublet”, văzând prin acesta o formă de nostalgie imanentă a tuturor virtuților ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza răpaniană o cultivă,subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot ce gândește lumea? Ce poate fi mai atrăgător decât să fii stăpân pe gândurile oamenilor?” Pictorița Aurora-Speranța
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
anin o cheia sol de grumazu-ți nativ. Nu pot să respir de-al tău chin. Mai vreau să te simt reactiv. Îmi dăruiesc cu voluptate trupul acestui păcat nelumesc, În care-un cireș fără scrupul, Îmi ninge cu ,,I,, din verbul iubesc. Referință Bibliografică: ,,I,, DIN IUBESC / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
,,I,, DIN IUBESC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366252_a_367581]
-
postmodernitate . Pentru a avea o mai responsabilă înțelegere și apropiere a faptului religios, trebuie să avem în vedere în primul rând studiul marilor tradiții religioase ale umanității. Cuvântului religie îi sunt asociate două etimologii latine: una este cea derivată din verbul „reculegere” - a reveni în urmă prin lectură, cuvânt, gândire, a reculege - care sugerează legătura cu trecutul, cu o tradiție. Religia devine astfel aducerea aminte a unui trecut, actualizare permanentă a acestuia. Cealaltă etimologie provine din „religare” și are sens de
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului CUVÂNTUL (unui drag poet basarabean) Imn azi înalț străbunului Cuvânt, Ofrandă-nchin acelui ce îl crește, Neîntinat rămână pe pământ, Etern poetul ce cu har hrănește Lumina verbului sădit în gând! Cuvântul dat de mama mi-i avut, Avere-mi este și-o împart frățește: Pe cât a mea, pe-atâta peste Prut... Iar glasul din Cuvânt ne înflorește, Țâșnind din el suspinul cel durut, Acum, când Prutul curge
CUVÂNTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361616_a_362945]
-
în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în schimb, a se înfățișa în limba română superbul verb a fiì („a face mulți feciori / fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
circumvoluțiunilor, a creierelor, întru deșertizare / saharizare, despre care grăiește poemul Spălarea cu pietre (AmNS, 93), vrea să accentueze marea însingurare a ens-ului uman în fața cerului: Creier vopsit cu os, / timp vopsit cu stele, / moarte vopsită cu viață / clopot vopsit cu verbe / și tu, ou încondeiat / Plouă cu pietre de piramidă, / plouă cu pietre / și ne spală, și ne spală / și rămânem singuri, / singuri, / numai creier, / numai timp. XVI. Treapta „homerică“: Epica magna (1978). Volumul Epica magna - o iliadă de Nichita Stănescu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de „sectorizările“ („spirele“ / „șerpuirile“) tunelului oranj - a celor 22 de „semne“ și a celor 33 de „noduri“ se înrăzărește în „dezobișnuirea“ ens-ului uman de trup, a eroului liric, în ultimă instanță, spre a se ivi / (re)înfățișa drept „Făt-Frumos al verbelor“: Osul e o bucurie numai atunci când este os al frunții, / când apără iar nu dezbină, / cum e vertebra alcalină / din toiul greu al cărnii și al nunții. Mă voi supune la dezobișnuire / de felul meu de-a fi, / dar nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
os al frunții, / când apără iar nu dezbină, / cum e vertebra alcalină / din toiul greu al cărnii și al nunții. Mă voi supune la dezobișnuire / de felul meu de-a fi, / dar nu la părăsire, / ce-o ține-n dânsul verbul lui a fi. // M-oi dezobișnui și eu de trup, / născând un Făt-Frumos al verbelor, / cum lupul s-a dezobișnuit de lup, / de foame. // Am să mă dezobișnuiesc de stelele cerului / cum apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
al cărnii și al nunții. Mă voi supune la dezobișnuire / de felul meu de-a fi, / dar nu la părăsire, / ce-o ține-n dânsul verbul lui a fi. // M-oi dezobișnui și eu de trup, / născând un Făt-Frumos al verbelor, / cum lupul s-a dezobișnuit de lup, / de foame. // Am să mă dezobișnuiesc de stelele cerului / cum apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi lua trupul înfrigurat / și da-l-voi eu însumi să mi-l pască iezii... («Tonul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi lua trupul înfrigurat / și da-l-voi eu însumi să mi-l pască iezii... («Tonul» - SOrd, II, 264). Pe acest nivel liric priveliștea cuvântului / logosului în care se antrenează stănescianul Făt-Frumos al verbelor își încordează arcul hyperionic dintre «floarea de tei» a gândirii abstracte din «Semn 1» - Plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte / deșertul se umpluse cu lei / și de plante. Un tânăr metal transparent / subțire ca lama tăioasă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de dulce / de a se izbi două cuvinte / de parcă iarba verde ar înflori / iar florile s-ar ierbi. (SOrd, II, 265). Traseul zigzagat al eroului poemelor lui Nichita Stănescu prin priveliștea logosului, drum inițiatic la capătul căruia va refi Făt-Frumosul verbelor, este deosebit de al Marii Treceri, însă paralel cu acesta pe multe segmente „simfonic-thanatice“ solicitate de „dezobișnuirea de trup“; zig-zagurile drumului sunt atent cercetate de ochiul fix al orizontului: Cum te uiți la o eclipsă de soare / printr-un geam afumat
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]