3,681 matches
-
lui, mitul nașterii miraculoase a Atenei ilustrează și confirmă raporturile sale foarte strânse cu Zeus. "înclin cu totul înspre Tată", mărturisește ea în Eumenidele (736). În Odiseea (XIII, 297) zeița îi spune lui Ulise: "Eu între zei pe lume sunt vestită prin agerimea minții (metis'} și prin iscusința mea", într-adevăr, metis, inteligența practică, este atributul ei cel mai caracteristic. Atena nu e numai patroana meșteșugurilor feminine prin excelență, cum ar fi torsul și țesutul. Ea este mai ales "politehniciană", inspiratoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc sfânt" și de sursă de "miracole". Totuși, este greu de crezut că inițierea supremă se limita la o anamneză de sacramente arhaice. Eleusis descoperise, cu siguranță, o nouă dimensiune religioasă. Misterele erau vestite mai ales pentru unele "revelații" cu privire ia cele două zeițe. Or, atari "revelații" reclamau "secretul" ca o condiție sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor inițieri atestate în societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
învingător, îl ucide pe dragon, eliberează (și ia în căsătorie la rândul său) pe cele două prințese captive. Or, tradițiile târzii precizează că regele 1-ar fi învins pe Azdăhăk în ziua de Anul Nou36. Eroii și regii iranieni sunt vestiți ca omorâtori de dragoni (cf., de exemplu, legenda lui Ardashir), motiv, de altfel, foarte răspândit și asupra căruia vom reveni. Să adăugăm că, în Iran ca și în alte părți, procesul de istoricizare a temelor și personajelor mitice este contrabalansat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Deoarece scopul ultim era regenerarea universală, a fost valorizată funcția fundamentală, cosmogonică a sacrificiului: într-adevăr, înnoirea eshatologică nu numai că "salvează" omenirea, ci o făurește din nou, săvârșind învierea trupurilor. Acest lucru presupune o nouă Creație, indestructibilă, incoruptibilă. După cum vestește Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J. Minciuna va pieri". 111. Călătoria sufletului după moarte Riturile funerare, mitologiile morții, concepțiile în legătură cu postexistența sufletului se schimbă încet, în ciuda reformelor și convertirilor. Adică numeroase informații furnizate de textele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și asupra tuturor cetăților Iudeii: iată acelea acum sunt pustii și nimeni nu mai locuiește într-însele" (44: 2). În zadar a trimis Dumnezeu pe "robii săi", prorocii; poporul stăruia în păcatele sale (44: 4 sq.). În fine, Iahve mai vestește o distrugere: "restul iudeilor" stabiliți în Egipt vor fi și ei nimiciți (44: 12 sq.). 29 La somația lui Iahve, el și-a consemnat pe un sul prorocirile de nenorocire, într-o zi, servitorul său Baruh a vrut să citească
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Bossuet în persoană, nici fiindcă auziseră vorbindu-se de el, ci pentru că erau prinși într-o lume de ritualuri, forme și imagini, într-o înlănțuire de practici colective instructive. Procesiunile, tainele, semnul crucii, tămîia, sărbătorile, catedralele impunătoare, clopotul satului vestind vecernia și utrenia au făcut ca oamenii secolului al XVII-lea să gîndească creștinește mai mult decît operele lui Malebranche și predicile lui Bossuet. Defilările de 1 Mai din Piața Roșie, sputnik-ul, diviziile de blindate ale U.R.S.S. și chipul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
teroare politică. Derivă absolutistă a Bisericilor, derivă totalitară a partidelor. Reformă sau Contrareformă, Revoluție sau Contrarevoluție, de la o dispută spirituală se ajunge la lupta temporală. Secole mesianice, în care fiecare profet înarmat mai întîi cu vorbe sau cuvinte întrupează ceea ce vestește. Luther, Calvin, Loyola, Münzer. Lenin, Troțki, Mussolini, Hitler, Mao, de Gaulle. Apar din senin indivizi necunoscuți, care la început nu au altă putere decît discursivă, prin ceea ce spun sau scriu. Care aliniază cuvintele, apoi trupele în spatele lor; care aliniază batalioane
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
revenit în Cuba în 1670, și debarcând, fugind de un uragan, pe o insulă, a fost surprins de băștinași, care, fiind canibali, se spune că l-ar fi omorât și... mâncat! Trist sfârșit chiar și pentru un pirat! Ultimii pirați vestiți de origine franceză au fost frații Jean și Pierre Lafitte, descendenți din basci francezi, care la în-ceput de secol XIX atacau în zona New Orleans Golful Mexic. Pierre avea să-și găsească sfârșitul în fața Yucatanului în noiembrie 1821. Fratele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe. Olimpiadă -în Grecia antică - intervalul de patru ani dintre două serbări succesive ale Jocurilor Olimpice, devenit unitate cronologică convențională. Olympia -oraș în Grecia antică, centru religios vestit prin sanctuarele ridicate în cinstea Herei și a lui Zeus Olimpianul și prin Jocurile Olimpice ce se celebrau, în onoarea acestuia, la fiecare 4 ani. Olimp (Olympos) -cel mai înalt masiv muntos din Grecia, altitudine max. 2911m; în mitologia greacă era
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu grătar, aveau să se transforme în făină. Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici se măcina și grâu și porumb și mai ales avea chiar presă de ulei. Am intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni. Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desfășurată cumva în clandestinitate, oricum foarte discret (doar mama, el și o parte dintre apropiați, cei mai curajoși - pe tata nu putuseră să-l cheme, îi trimisese mama vorbă prin cineva, dar nu știa dacă ajunsese sau nu la el vestea nefericită...). Clandestinitatea, discreția se explicau prin aceea că fratele lui nu murise de moarte bună, ci fusese ucis, ca partizan! Și ipoteza aceasta era pentru Vlad bulversantă și neverosimilă. Victor partizan: de unde până unde?! Vlad a constatat oarecum mirat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era tânără. Cu firea ei harnică s-a făcut necesară acolo la spital (acesta era secretul în muncă: să devii indispensabil, crede barmanul). Copiii au crescut, și nepoții, din munca ei." * Ei, și acum întâmplarea. Primește într-o zi familia vestea că înștiințarea cu moartea veterinarului a fost o greșeală. Era să moară de un ulcer, dar s-a vindecat și i-au dat domiciliu forțat, undeva prin Basarabia; aproape de noi, dar inaccesibil pentru Maria Ivanovna, cetățeană exilată, antirevoluționară. Nici el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
intenția să fac doar o aluzie la minunile care au lucrat asupra naturii exterioare, făcînd prin aceasta dovada misiunii lor divine. Puterea pe care o dețineau și prin care supuneau legile naturii în respectul în mărturisirea adevărului pe care îl vesteau nu putea decît să-i convingă pe oameni că doctrina lor era adevărată. Dar adevărul doctrinei s-ar fi putut dovedi și în alte feluri; și de aceea, după cum ziceam, dacă natura omenească aspiră să descopere adevărul în ordinea ideilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mulțumeau cu averile și puterea trecătoare 201. Nu ar fi drept să spunem că Biserica, în mijlocul atîtor umilințe, ar fi fost lipsită de vocea solemnă care să proclame adevărul. Biserica cea nemuritoare ar înceta să existe dacă nu ar mai vesti lumii adevărul. Dar era o voce solitară și plînsete și suspine care se aud acolo unde domnește jalea. Eu mă voi mulțumi să fac referire la un pasaj din Florus, diacon de Lyon din secolul al X-lea, care a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și Invocațiile, datate începînd din 1832 și pînă în 1853, pe care Rosmini le-a lăsat scrise cu tocul și în creion într-un carnețel cu însemnări. Afecte spirituale Ce dulce e ca să vorbești cu Domnul! Pe domnul să-L vestești și să faci ce vrea Domnul. Să-L Înțelegi, să-L chemi, să-L pomenești pe Domnul. Pe Domnul să-L cunoști și să-L iubești pe Domnul. Să stai, să umbli și să te-ntorci în Domnul. Pe Domnul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nici o cunoaștere a lucrurilor duhovnicești - în discuții arăta mult zel și o mare voință de a înainta în slujirea lui Dumnezeu. Trăia pe atunci în Manresa o femeie în vârstă, cu multe zile chiar în slujirea lui Dumnezeu, care era vestită în multe regiuni ale Spaniei și pe care chiar Regele catolic o chemase odată pentru a-i vorbi despre unele lucruri. Această femeie, vorbind într-o zi cu noul soldat al lui Cristos, i-a spus: „Ce bine-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mister vor fi trei puncte pentru a le medita și contempla cu mai multă ușurință. 262. DESPRE BUNĂVESTIREA STĂPÂNEI NOASTRE, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,26-38. 1. Primul punct este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea: Stăpâna noastră i-a răspuns îngerului („Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”). 263. DESPRE VIZITA STĂPÂNEI NOASTRE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în iesle.) 3. (A venit o mulțime mare de oaste cerească, zicând: „Mărire în ceruri lui Dumnezeu”). 265. DESPRE PĂSTORI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,8-20. 1. Primul. Nașterea lui Cristos, Domnul nostru, este descoperită păstorilor de înger: („Iată, vă vestesc bucurie mare, căci astăzi S-a născut Mântuitorul lumii”). 2. Păstorii merg la Betleem ( Și au venit cu grăbire și au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simpli ca porumbeii”). 3. Le spune și în ce fel să meargă: („Să nu aveți nici aur, nici argint ș...ț. În dar ați primit, în dar să dați”). Și le-a dat învățătură și ce să propovăduiască: („Și, mergând, vestiți și ziceți: «De acum s-a apropiat Împărăția cerurilor»”). 282. DESPRE CONVERTIREA MAGDALENEI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 7,36-50. 1. Primul. Magdalena intră acolo unde Cristos, Domnul nostru, stătea la masă, în casa fariseului; aducea cu ea un vas de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu este aici”). 3. I s-a arătat Mariei, care stătea lângă mormânt, după ce au plecat celelalte. 301. DESPRE CEA DE-A TREIA APARIȚIE. MT. 28. 1. Primul. Mariile ies din mormânt cu teamă și bucurie mare, voind să le vestească ucenicilor învierea Domnului. 2. Cristos, Domnul nostru, le-a apărut pe cale, spunându-le: ( „Dumnezeu să vă mântuiască!”); ele însă s-au aruncat la picioarele Lui și L-au adorat. 3. Isus le zice: („Nu vă temeți! Mergeți și vestiți fraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le vestească ucenicilor învierea Domnului. 2. Cristos, Domnul nostru, le-a apărut pe cale, spunându-le: ( „Dumnezeu să vă mântuiască!”); ele însă s-au aruncat la picioarele Lui și L-au adorat. 3. Isus le zice: („Nu vă temeți! Mergeți și vestiți fraților Mei să plece în Galileea și acolo Mă vor vedea”). 302. DESPRE CEA DE-A PATRA APARIȚIE. LC. 24,9-12; 33-34. 1. Primul. Auzind de la femei că Cristos a înviat, Sfântul Petru s-a și dus în grabă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Aici l-am cunoscut pe directorul de protocol, un bărbat înalt, prezentabil, simpatic, cu care am colaborat foarte bine în realizarea vizitei. Fiind un pasionat vânător, mi-a spus că ar dori să cumpere un câine de vânătoare, România fiind vestită prin exemplare de rasă, având în vedere dotările canine ale "primului vânător al țării". Dorea un ogar și "colegii" români, puși în slujba delegației, nu știau cum ar putea satisface solicitarea turcului. Mi s-au adresat mie cu formula clasică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Aconcagua, vulcan stins, cel mai înalt vârf al Anzilor, " Santinela de piatră" în graiul indigenilor Quechua, ne da acum bun venit chiar lângă aripa avionului, cu creștetul strălucind de nămeți, la 6962 de metri. Știam că uriașul, acum potolit, ne vestește apropierea de finalul călătoriei, Santiago, cel așezat de veacuri "la sud de Aconcagua"! Cu Aconcagua aveam să ne mai salutăm în repetate rânduri, în drumurile noastre spre țară, în cele din Uruguay spre Chile, din Chile spre Peru, spre Mexic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]