2,159 matches
-
castel din cauză că nobilii japonezi nu obișnuiesc să-și prețuiască solii. Însă mie îmi place mai mult așa, pentru că nu mai trebuie să le dau ascultare în tot ce-mi poruncesc și pot să mă port după bunul meu plac. O dată vicarul iezuit Valignano a trimis la Roma ca soli niște tineri de rând, aproape niște cerșetori pretinzând că sunt fii de nobili, iar la Roma nimeni nu și-a dat seama de nimic. După aceea, mulți l-au învinuit pentru fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tineri de rând, aproape niște cerșetori pretinzând că sunt fii de nobili, iar la Roma nimeni nu și-a dat seama de nimic. După aceea, mulți l-au învinuit pentru fapta sa, dar eu mai degrabă l-am prețuit pe vicar pentru o asemenea înțelepciune. Am să notez numele acestor soli care vor fi legați de mine de acum încolo. Cei patru sunt: Nishi Kyūsuke, Tanaka Tarozaemon, Matsuki Chūsaku și Hasekura Rokuemon. În afară de Nishi Kyūsuke, nici unul n-a încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o să fii pus față în față cu vestitul părinte Valente care a stat treizeci de ani în Japonia. Desigur, nu mai e nevoie să-ți spun, dar părintele Valente este prietenul și mâna dreaptă a părintelui Valignano care a fost vicar în Japonia. De asemenea, e foarte priceput într-ale istoriei și prețuit prin părțile noastre atât de către cârmuitori, cât și de către nobili. De aceea, și tu trebuie să te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coadă de pește, că tot am avut o masă bogată, cu vreo trei sortimente pescărești, pregătită de doamna Aurelia, va trebui să ne mai vedem. 24 iunie 2012 Anunțată și pregătită de vreo două săptămâni, vizita P.S. Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului mi-a adus aminte de fastul fals al vizitelor prezidențiale, deosebirea constând În faptul că stegulețele au fost Înlocuite cu garoafe roșii. Au lipsit, e drept, lozincile, dar a fost suficient imensul banner ancorat Între
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
niciodată nu a lipsit, în ciuda a toate. Dacă l-ar fi întrebat asupra statorniciei, coerenței, autocontrolului, prudenței, asupra tuturor acestor lucruri, Petru ar fi trebuit să spună: „Da, am greșit, nu mai merit încredere, nu sunt vrednic să fiu numit vicarul Tău, fă din mine ultimul dintre angajații Tăi”. În schimb, Isus îl întreabă asupra iubirii, și aproape că noi ne scandalizăm, sau ne mirăm, sau mai bine zis suntem orbi, că nu ne mai mirăm deloc de stranietatea acestui interogatoriu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
N.Lungu, profesor preot Ene Braniște. Dintre colegii săi, unii reprezintă nume de refarinta în teologie, cultura și arta românească: Dan Zamfirescu - istoric, lingvist și critic, preotul Alexie Buzera - profesor și muzicolog, preotul Constantin Sarbu - director al Seminarului Neamț și vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, maica Nazaria - stareța Mănăstirii Văratec, maica Eustochia Ciucan - stareța Mănăstirii Agapia, preot Gh. Dragulin - teolog cărturar, preot Gh. Izvoranu, preot Teodor Irimia - protopop de Iași, preot Gh.Bistriceanu, ș.a. După obținerea diplomei de absolvire a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
vol. I: 1928-1935, editor Sebastian Sârcă, cuvânt înainte de Șerban Papacostea, Editura Casa Radio, București, 1998. Breck, John, Darul sacru al vieții. Tratat de bioetică, ediția a II-a revăzută. Traducere și cuvânt înainte de Prea Sfințitul dr. Irineu Pop Bistrițeanul episcop vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și a Clujului, editor Vasile Manea, Cluj Napoca, Patmos, 2003. Buzdugan, Dănuț Ioan, "Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în problemele sociale și naționale. Aspecte generale" , în Studia Theologica Orthodoxa, 2, 2007, pp. 249-270. Badea, M., "Desfășurarea răscoalei în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar abia în anul 1879, în fruntea mitropoliei se va afla Silvestru Moraru Andrievici, care a luptat foarte mult pentru păstrarea drepturilor românești în Biserica din Bucovina. După moartea sa, în 1895, scaunul mitropolitan a fost încredințat bătrânului arhimandrit și vicar general, Arcadie Ciupercovici. Nici acesta nu a fost pe placul românilor, pentru că și el era doar o unealtă în mâinile guvernatorului Bucovinei. Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânirea austriacă și predecesorul lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta (1902 - 1924
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din capela mitropoliților au fost profanate și jefuite de către naționaliștii ucrainieni, după 1990, „iar osemintele luate și aruncate în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile Diacon. Actualul mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român și ortodoxiei, în general, faptul că monahi vrednici de recunoștință și evlavie nu-și au un loc de odihnă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat. Fac cafea, o pun pe tavă, adaug o farfurie cu biscuiți și niște brioșe pe care le-am cumpărat pentru ceai. După care pornesc spre salon și bat la ușă. — Intră ! Împing ușa pentru a o deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și face și drege. Uite că prinde și la preoți chestia...Și cu moroii ăia, au ieșit în lume la lumină că nu mai poate, prea s-a întins răutatea între oameni. Am mai discutat și eu. Chiar și cu Vicarul ăsta de-acuma, Irineu, am dezbătut, când a fost de i-am dat tabla aia de și-a învelit catedrala și acareturile de la Obancea. Are și el o credință în sensul ăsta, deși biserica nu poate fi de acord în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului Valerian care este alături de noi, i-a făcut toate cele cuvenite la întoarcerea în sânul familiei. Precizez că alături de noi este și episcopul vicar Irineu, nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas sus, la episcopie, să se roage și să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
comentarii și să caște gura până le venea rândul. Popa Ioachim se cam supărase că-și pierdea enoriașii. Îi trimisese vorbă generalului să mute lecturile în altă zi, că duminica era Ziua Domnului. Goncea se enervase. Trimise Buickul după episcopul vicar. Irineu veni imediat. Goncea intră direct în subiect: „Ai auzit, Prea Sfinte, ce-mi face popa Ioachim? Ce nu-i mai prelucrezi la convocări, la pastorale, că mijloace de direcționare e destule, să priceapă și unul ca Ioachim că gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și noi martirii noștri, că altfel se uită la tine dacă vii cu martirul și-i arăți moaștele, biografia, analizele, devizul, tot ce vrea Europa... Dar cu episcop în casă parcă tot mai bine-i. Mai multă strălucire, nu? Azi vicar, mâine Înalt, poimâine și mai Înalt, adică, hopa, ne vedem sus în deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în Patriarhie.“ Vicarul Irineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Azi vicar, mâine Înalt, poimâine și mai Înalt, adică, hopa, ne vedem sus în deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în Patriarhie.“ Vicarul Irineu ridică din umeri. Își strecură șiragul de mătănii undeva pe sub rasă. Oftă. „Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
evenimentele din acel decembrie eroic, pă care toți îl întoarce acuma pă toate părțile, de parcă ar ști careva ce și cum a fost la pregătirea descătușării de nervi și energie de atunci?“ Îl ocoli pe Irineu, mirat că încă ditamai Vicarul nu știa răspunsul. „Știi ce făceam când eram mai tânăr, pă vremea aialaltă, de-am schimbat dictatura? Îmi spunea șefu, bă Goncea, mai lasă, bă, curvele în pace, că mă obligă superiorii să te prelucrez cu sancțiune. Și știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri zburați, cu vieți nenorocite, cu pocnete și zât! N-aveți voi tămâie, câtă ar trebui să tămâiați în urma lor. “ Vicarul porni spre ușă. Goncea îi făcu semn să nu se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au apărut niște de-ăștia ciudați, care bagă lumea la idei. Biserica nu zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din tren, de l-a băgat la Wintris? Ce-a biruit? Sau ambasadorul Pancratz ce-a mai biruit, de-a ajuns de umblă prin oraș, la prestația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-n cap? Ei, și? L-a deșteptat? Nu-l vezi cum se judecă pentru pământurile alea, când i-am spus că doar eu i le dau, dacă vreu.“ Mai dădu să spună ceva, apoi se răzgândi. Îl cuprinse prietenos pe Vicar pe după umeri. „Știu, e greu unde ești. Numai câte cetanii, chestii de-astea trebuie să ții în cap, să le ai proaspete, când vine vreunu să te lucreze, imediat să-l închizi cu epistola, apocalipsa, sfântul cutare, sau ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei la dreapta și cinci înapoi, cu capul dat pe spate, cu mâinile arătând acuzator spre cer, figuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei erau, nu-i mai apăra. Sau părinții lor. Protopopul, cel puțin, era și pe-atunci. I-am avut băiatul în clasă la mine. Irineu, unul blond, peltic. - Neam de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag niște sfori și aici, mai rău ca la alegerea prefectului. Umblă ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se trag niște sfori și aici, mai rău ca la alegerea prefectului. Umblă ai lui Brandaburlea și cu vorba că Irineu a lucrat cu securiștii, din seminar, sau facultate, cum e la ei cu studiile. Că altfel, chipurile, nu ajungea vicar. Prostii de-astea. Era unul Macatist, șoferul lui Goncea. Claxon îi spuneau toți. Ăsta cel puțin parcă înnebunea când auzea de protopop, de Irineu. Peste tot vorbea că tot neamul lor de popi se avea aproape cu securiștii. Ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tipe triste, cărora li se văd straturile de grăsime sub rochii, se duc acum să le guste. Foarte mulți fumează, în ciuda semnelor de interdicție care se află pretutindeni, printre afișele evanghelice. Bănuiesc că membrii AA au primit o dispensă de la vicar. Fumatul dăunează la fel de mult ca și alcoolul, dar măcar nu duce la comportamentul antisocial menționat de antevorbitori. —Aceasta era problema, continuă Femeia de Afaceri. Puteam să mă descurc în orice situație. Este un comportament clasic în caz de dependență, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
singură femeie și s-au luptat cu îndârjire pentru ea. Era mama lor. — Așadar, de unde s-au născut oamenii? Bună remarcă, zic. Iată una dintre întrebările pe care copiii nu au voie să le adreseze la școala de duminică: „Domnule vicar, cu cine a avut Cain copii?“ — Nu știam că ai mers la școala de duminică. — N-a avut nici o relevanță până acum. Oftez. —Știu ce vrei să spui! îl asigur. Lucrurile ar fi cu totul altfel fără Finn. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne dăm seama că o Forță necunoscută ne poate ajuta să ne însănătoșim“, citește Ben. Îmi place, șoptește Jennifer. E ca și cum ar fi cineva acolo și are grijă de mine. Poate ar trebui să vii cu mine la biserică duminica. Vicarul e foarte drăguț. — Nu știu, spune Jennifer cam jenată. Nu prea merg la biserică. Însă îmi place ideea că există cineva care veghează asupra noastră. —Jake zice că nu trebuie să interpretăm noțiunea de putere la modul literal, consider eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]