6,708 matches
-
cum se spune, la colțul străzii; până la urmă, aproape că trebuie uciși, sau măcar schilodiți bine, ca să le vină mintea la cap. Nu era cazul lui Michel Djerzinski. Viața lui de om, și-o trăise În general singur, Într-un vid sideral. Contribuise la progresul cunoașterii; era vocația lui, felul În care putuse să-și manifeste darurile naturale; iubirea Însă, nu o cunoscuse. Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cercului de la Viena și pozitivismul religios al lui Comte, fără să-și reprime pe alocuri elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici spațiu, nici vid. Lumea pe care o cunoaștem, lumea pe care o creăm, lumea umană este rotundă, netedă, omogenă și caldă ca un sân de femeie.” În orice caz, Hubczejak a știut să impună unui public tot mai numeros ideea că omenirea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
neinițierii prin încheierea etapei cunoașterii empirice, mărturisită chiar de erou: “ș-apoi ce mai atâta vorbă lungă; dintr-o pereche de boi m-am ales cu o pungă, ș-apoi și asta pute a pustiu, bădiță dragă”. Punga goală reprezintă vidul material, care este cauza ce se află la baza următoarei etape. Depășind latura tragică a situației, ea devine simbolul renașterii în alt plan, fiind echivalentul unui “regressus ad uterum”. Cea de-a doua etapă a drumului, asociată cunoașterii intuitive, este
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
a spațiului i-a preocupat din cele mai vechi timpuri (secolul al IIIlea î.Hr. ) pe filosofi și fizicieni deopotrivă, filosofii încercând să răspundă la întrebările precum: spațiul și timpul trebuie privite ca niște lucruri reale? Este posibil să existe spațiu vid și timp fără evenimente? E mai potrivit să gândim că timpul curge sau să admitem că evenimentele trecute există în prezent? Fizicienii s-au interesat de probleme ca: ce anume ține de observație și ce de convenție atunci atunci când măsurăm
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
două teorii ale relativității pentru relația dintre spațiu și timp? Încă din Antichitate, spațiul fizic a fost asociat cu cel geometric și cu elementele fundamentale ale acestuia - punctul, linia și planul. Atomiștii Democrit și Epicur considerau spațiul ca un receptacul vid și infinit al atomilor materiali. Euclid, cel mai ilustru geometru al acelor vremuri, a reușit să definească spațiul ca reprezentând („... lucrurile care există, există undeva ..." ! - Euclid, Elementele). Aristotel considera în mod eronat că atât materia cât și spațiul ar fi
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în gândurilor oamenilor prin concentrare. Spațiul căutat Shambala Agatha revine obsesiv în căutările sale și ajunge la concluzia „că acest tărâm este nevăzut numai pentru ochii celor profani, că spațiul experienței profane este total deosebit de spațiul cunoașterii obișnuite; el vede vidul ca plin și invers, lucrurile dense i se par goale”. Pantajali spune că că yoghinul prin samayama se face nevăzut și prin ochiul lui Shiva poate fi completat direct spiritul. Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Întors În urmă cu zece ani, În același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care Îmi țiuia În urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu Îl bănuisem niciodată capabil de o ase- menea ieșire, pe care el o considera probabil perfect Îndreptă- țită, ca orice bărbat puternic care Își Închipuie că poate cumpăra
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întors în urmă cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care îmi țiuia în urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu îl bănuisem niciodată capabil de o asemenea ieșire, pe care el o considera probabil perfect îndreptățită, ca orice bărbat puternic care își închipuie că poate cumpăra o femeie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
domiciliu morți peste morți, nici nu mai are importanță de care, loviți de mașini, Înjunghiați, Împușcați, arși, spînzurați, tot aia, nici sinucigașii nu mai impresionează, nimic nu mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l purifică, Berg, doar Îi administrează niște impulsuri; motocicleta, Berg, motocicleta, trepidațiile mai desprind din sosuri, trepidațiile, viteza, nu pricepi, Berg, nu ai condus o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
azot lichid, congelat, auzise, văzuse bunicuța la televizor; unii chiar cereau, plătind bani mulți, să fie puși la frigider pentru a Învia cîndva. Focul purificator! Ce să mai purifice? Distrugător, așa Îl vroia Antonia, atunci cînd o apuca! Nimic! Pustiu! Vid! Și nici atunci nu avea Rusoaica siguranța deplină că din acel nimic nu se va ridica iarăși om, o neliniștea mult asta, obsedant. Zicea un savant că universul din nimic se ivise, avea el o teorie. Prostul! Nu se iviseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum o întreagă carieră, nu numai un singur roman, se poate construi pornind de la o singură frază. Cine era Camus în 1942 cînd a apărut străinul ? Ei bine, era o simplă potențialitate, adică o formă de energie care pedala în vid. Fraza pe care i-am suflat-o noi, într-o bună zi, într-o cafenea din Alger, l-a construit de fapt pe Camus. Și recunosc că Albert a fost absolut extraordinar, imediat ce a primit acel impuls totul a decurs
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-ar putea avea decît o singură culoare : neagră. X deschide aparatul de radio. Ciudat. s-ar spune că în dimineața aceasta nimeni nu emite nimic. X încearcă să capteze un post. Inutil. Un fîsîit continuu, ca o cădere în vid, îi răspunde de pretutindeni. închide radioul și trece pe casetofon. își pune un Vivaldi și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o ceașcă de cafea pe jumătate plină, cu puțin lapte alături. în ce privește sunetul sîcîitor, el vine de la un vechi patefon : acul alunecă la nesfîrșit pe zgîrietura unui disc. Pare o insectă cu picioare fragile, incapabilă să traverseze o falie în vid. X o ajută să treacă de obstacol împingînd-o ușor cu vîrful degetului. Vivaldi. nu știa că și domnul Busbib obișnuiește să asculte, la micul dejun, Vivaldi. X remarcă de asemenea că domnul Busbib a lăsat robinetul să curgă în baie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
colectiv și în coregrafia generală a comportamentului uman ca un scop ultim și nu ca un punct de plecare. Pentru că atunci cînd acuplarea devine un scop (momentul culminant al unui roman, de exemplu), dincolo de scop nu mai rămîne nimic. Un vid teribil se întinde după ce ea face dragoste cu el, ori exact acest vid am dorit să-l evit între noi, dragă domnule m. Vă spun toate acestea în timp ce dormiți ca să fie totul cît se poate de clar. 20. — Uite-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu ca un punct de plecare. Pentru că atunci cînd acuplarea devine un scop (momentul culminant al unui roman, de exemplu), dincolo de scop nu mai rămîne nimic. Un vid teribil se întinde după ce ea face dragoste cu el, ori exact acest vid am dorit să-l evit între noi, dragă domnule m. Vă spun toate acestea în timp ce dormiți ca să fie totul cît se poate de clar. 20. — Uite-i cît de liniștiți și calmi stau. nu se mai zbat, nu mai au
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cafea. Ceea ce am și făcut. m-am îndreptat direct spre bar, m-am așezat pe unul din scaunele înalte de la tejghea, l am căutat din priviri pe barman și i-am spus, fără să-l privesc însă, mai mult scrutînd vidul din spatele său, „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fraza mea a plutit prin încăpere ca o rafală de baloane de săpun și am văzut fizic cum fiecare cuvînt s-a înălțat în aer și s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea, altfel spus haosul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putea abține să nu-mi șoptească la ureche „bravo”. Cînd, în Die Hard (primul episod) Bruce Willis, alias locotenentul John mcClaine, aflat într-o postură disperată pe vîrful unui zgîrie-nori reușea totuși să răstoarne situația și să-l arunce în vid pe șeful teroriștilor, mama mă mîngîia pe ceafă și-mi spunea „deștept băiat”. Din vibrațiile pe care mi le transmitea, eu înțelegeam fără dubiu dacă identificarea mea cu personajul principal era, în sufletul mamei, totală, parțială sau sub semnul întrebării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu un plus de febrilitate, Bernard își aprindea o nouă țigară, introducea o nouă pagină pe tamburul Coronei, se concentra din nou în fața infinitului care emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe o nouă pagină imaculată - de plonjare în vid. Bernard ar fi fost extrem de mulțumit să-și poată prelungi căderea în vid la nesfîrșit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe o nouă pagină imaculată - de plonjare în vid. Bernard ar fi fost extrem de mulțumit să-și poată prelungi căderea în vid la nesfîrșit, să scrie eventual fără semne de punctuație timp de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau de ani
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe o nouă pagină imaculată - de plonjare în vid. Bernard ar fi fost extrem de mulțumit să-și poată prelungi căderea în vid la nesfîrșit, să scrie eventual fără semne de punctuație timp de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau de ani sau de ani-lumină sau de vieți sau cine știe chiar să nu se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
însumi funcționasem pentru ea ca un patch. Ideea că timp de aproape opt luni nu fusesem decît un patch lover îmi lăsă un gust extrem de amar. m-am simțit imediat manipulat, dar nu acest fapt îmi provocă un sentiment de vid, ci revelația că nimic din ceea ce trăisem cu Domnișoara ri nu fusese de fapt real... Domnișoara ri își scrisese romanul utilizîndu-se ca patch, cel puțin așa aveam impresia, se lipise de mine pentru a mă transpune în cuvinte. ea patch
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intrare și își puneau niște papuci de casă, defilau în grupuri mici prin apartamentele greviștilor. aceștia se lăsau fotografiați în exercițiul tăcerii, așezați la mesele lor de lucru, nemișcați în fața foilor albe sau a computerelor neaprinse, cu privirile aspirate de vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte o dulceață
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atît de așteptat de mine ? timp de o secundă creierul meu fu înfiorat chiar de gîndul că începutul mult așteptat ar putea fi „avem voie să fumăm aici ?”. Guy pusese întrebarea cu o anumită apăsare a glasului... sau poate că vidul din acea încăpere o reverberase într un mod special în mintea mea ? — Veniți să vă arăt terasa din spate. Guy mă urmări cu docilitate, dar fără să-mi pună întrebări. sala de recepții a Casei monteoru, devenită cum spuneam restaurant
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
precum aceea a lui Cristos cel răstignit care, de pe cruce, nu mai poate face altceva decât să se adreseze mamei și ucenicului preaiubit pentru a lăsa o moștenire de gingășie chiar în cel mai absolut și mai incontestabil moment de vid. Orice bărbat și orice femeie care-și consacră viața evangheliei, renunțând nu doar la sexualitate, ci și la căsătorie, este o persoană trunchiată, tăiată, căreia îi lipsește scopul existenței, scop necesar asigurării unui viitor pentru propria viață. Atunci când decidem în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]