60,203 matches
-
că jurnalul sau, e, pentru el, o înaltă datorie morală: "Șunt dator să predau posterității un document, din care ea să poată scoate informații precise asupra nenorocitei epoci în care România a căzut sub influența Rusiei, pentru ca să poată avea pe viitor mai multă prevedere în judecată minții și mai mult patriotism în pornirile inimii... Atunci vocația mea pe pămînt va fi împlinită!" Socotea că înrobirea Europei de est de către Rusia nu poate dura mai mult de o jumătate de secol (pronosticul i s-
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
Pencă să vedeți dumnealui ce face... El a apucat binișor de pe trotuar o furnicută pe care oastea bestiala a trecătorilor era gata s-o ia pe talpă și s-o strivească de asfalt, îi vorbește, îi spune ceva, ca și cum pe viitor să fie ceva mai atentă cu brutele astea de pe Magheru. Pe urma caută în buzunar o cutiuța special aleasă pentru astfel de intervenții de securitate, viră insectă în ea, bagă cutiuța la loc în buzunar, și precis că în ziua
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Mircea Mihăieș O idee perversă care, ca toate cacialmalele, și-a croit drum glorios spre canalele de televiziune, este aceea că, la zece ani după căderea comunismului, ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
V-ar plăcea să mai faceți fotografii în aceste vremuri? Nu, nu pe stradă. Mă refer la fotografierea atrocităților care ne înconjoară și pe care le detestați. Atrocitățile mă împiedică să alerg. Și atunci merg încet. Dar sunt pesimist în legătură cu viitorul. Mai ales cu Kosovo... Sunt foarte pesimist. Totul e foarte exploziv acum pretutindeni. Lucrurile devin atât de complicate... Totodată, când citesc un poem, când scriu, când ascult muzică sunt emoționat. Îmi amintesc că, prin 1934, eram la New York și locuiam
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
în stiloul cu care să semneze tratate de incomensurabilă însemnătate pentru patrie; încărcături electrice în șireturile pantofilor, la călcatul mai repejor pe covorul roșu; viruși sub unghii, făcîndu-le să crească șase milimetri pe secundă, tocmai când arată cu mâna către viitorul luminos, către mineri; plombe dentare explozive, la gustările diplomatice, spray bucal care încleștează limba, tocmai când să invectiveze presa; bombe care, vuind, să-l înconjoare cu ceață ca pe cântăreții de rock, cu deosebirea că la risipirea norilor, solistul n-
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de extremistul austriac care valsează și pe pista de schi (fiind un schior remarcabil, valsează
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
înverzite și discutam despre eforturile comuniștilor de a robi societatea românească, în primul rînd intelectualii - ceea ce s-a întîmplat nu după multă vreme. Și atunci Petru mi-a încredințat un gînd al său (nu voi uita privirea lui ațintită către viitorul sumbru care ne aștepta pe toți), că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
va înflori/ miriade de aștri/ clipind" (Explozie). Atît de surprinzătoare e o asemnea conștiință a libertății, încît se ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta din aplicarea puterii astfel dobîndite: "Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria explodată/ voi mutila un chip/ necunoscut/ dorința mea este/ să nu mișc un deget/ să nu chem/ din greșeală, dezastrul/ ce mă provoacă, istoria" (Mutilare). Cum poate fi folosită, practic, libertatea poetului? Prin tranziția făpturii în cuvînt (cuvîntul fiind
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se lasă-n păr/ e semn de dragoste/ iminentă, vechi semn/ aproape caduc" (Semn). Ca și: "Zîmbesc mi-ndrept/ hipernatural/ o șuviță;/ ce vreau să spun/ se-arată-n vis;/ nu te
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
un factor comun: utopia, dezlipirea de realitate, în raport cu Zeița pragmatică americană. Dacă un stat a fost mai apropiat de realitate, excluzînd orice formă de fanatism și urmărind consecvent cu adevărat binele omului și o concepție vastă despre rolul omenirii și viitorul ei, acela a fost noul stat de peste ocean debutînd grandios cu eliberarea sclavilor într-o epocă în care puține state la vremea dată, ar fi acceptat un asemenea act... Vreau să spun: nu întîmplător destinul a vrut ca Zeița de
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
a Spescha, P. Lansel și alții. Ce i-a îndemnat să scrie și în ce scop. În fine, am și un volum de schițe cu tematică variată, vreo 70 de "short stories", intitulat Sulla sulada (Pe pavaj). Și proiecte de viitor? Nu am prea multe proiecte în minte, trebuie să termin ce am pe masă, pe urmă mai vedem. Oricum, de venit, vreau să vin în România.
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
și sărăcie) poate convinge sau irita cu aceeași forță. Această prezentare ar fi putut la fel de bine să poarte titlul Înapoi la Lovinescu sau despre mutația valorilor estetice, dezbatere ce poate primi un nou impuls din partea unor piese de teatru precum Viitorul e maculatură. Distanța dintre faptul divers cu toate implicațiile lui și actul artistic, dintre demonstrativ și dramatic, este încă o temă de actualitate. Tonul polemic al lui Zografi și tăișul paradoxurilor îndreptate împotriva demagogiei și a orbirii de bunăvoie - "nimeni
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
demagogiei și a orbirii de bunăvoie - "nimeni nu recunoaște că a fost prins în flagrant" - încearcă să rămînă lucid dar și să se facă auzit, căci "un om care nu șochează prin paradoxuri e luat imediat drept imbecil". Vlad Zografi, Viitorul e maculatură: trei piese de teatru, București, Humanitas, 1999, 148 p.
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
oamenilor la acest sfîrșit de mileniu." Cristian Crisbășan, într-un articol cu titlu ireproductibil, bate senin aceeași potecă: "Masturbarea la bărbați nu e decît răzbunarea tandră a femeii din noi." Cornel Gologan (După 89) conchide profetic: "sexul de unul singur viitor de aur are". Pe o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
antologii, este indispensabil pentru înțelegerea post-structuralismului. Ideal ar fi ca el să fie atașat, drept Apendice, la Arheologia cunoașterii, cu atît mai mult cu cît e conceput în același stil de gîndire și cu aceleași obiective metodologice. (Continuare în numărul viitor) Michel Foucault, Arheologia cunoașterii, traducere, postfață și note de Bogdan Ghiu, Editura Univers, București, 1999, 287 pagini, preț nemenționat.
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
dl Dan Zamfirescu nu se încurcă în astfel de subtilități și e convins că "paginile care urmează (adică acest curs de metafizică - n.m.) nu constituie doar o restituire - oricît de tîrzie - a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan Zamfirescu din anii săi buni
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
mileniu, merită să reflectăm cu toată gravitatea la ce avem dreptul și ce nu să trecem peste pragul acestuia. Fiindcă, după cum se știe, pedalînd pe cele mai josnice instincte ale electoratului său, PDSR a luat decizia - iresponsabilă și criminală pentru viitorul țării - de a recondiționa drept candidat la președinție o epavă a trecutului ca Ion Iliescu. La urma urmei, un partid care acumulează într-un mod atît de agresiv capital electoral, prizînd naționalismul de duzină și grija pentru , ar trebui să
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
unui veac teribil - care a inventat lagărul de concentrare și a născut hidra totalitară cu capete gemene: nazismul și comunismul. Sub semnul celui din urmă, fostul președinte pedeserist s-a fixat pentru totdeauna. Și nu ne mai putem permite în viitor luxul unei sechele a trecutului ca Ion Iliescu.
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
utopii de import,/ ca-ntr-un carnaval continuu fără sărbători"), numărîndu-se printre cei ce-și extind atitudinea critică și la răstimpul post-revoluționar, la marasmul nostru actual, sub o egidă "democratică": "Un animal mic și urît aleargă mereu în față, ca viitorul/ pe care ni l-au tot promis. Dar ce rost mai are să-ți faci griji/ Aflat în conflict cu un destin în care, "mică și a nimănui,/ viața se țesea în pînze de borangic de mîini penelope,/ în pustiuri pline
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
nori (soția sa fiind o fire practică), tînăr prozator ce debutase în publicații cu proze și versuri, publicînd o mai amplă nuvelă în revista Literatură și Artă română a lui N. Petrașcu. Îi mersese buhul de tînăr talentat, cu mare viitor literar nu numai în cercul de prieteni. Capul nu-i stătea la examene, pe care le tot amîna, în timp ce tînăra sa consoartă își vedea de treabă, voind să absolve facultatea și să devină dăscăliță. Iar Doru numai la asta nu
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
mulțumesc doar unuia singur (și pot spune că am avut noroc). Când am înțeles aceasta, am renunțat și la restul: la afacerea de servicii informatice, la clubul (restrâns, elitist) de literatură pe care vroiam să-l țin în apartament, la viitorul meu literar în limba română etc. Singurul lucru la care mă puteam gândi era să plec cât mai repede. Mi-am vândut apartamentul în viteză, pierzând față de banii pe care îi băgasem în el. Am strâns actele necesare plecării în
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
din Sighet, faptă ascunsă de Securitate timp de 15 ani. Mama sa, la rîndu-i deținut politic, a fost supusă unui simulacru de execuție. Bunicii și alte rude au ajuns de asemenea în Gulag. În cei dintîi doi ani de viață, viitorul poet împreună cu sora sa au fost și ei întemnițați la Sighet. Casa ca și toate agoniselile materiale ale familiei fiind confiscate, Ion Zubașcu a trăit aproape tot timpul în improvizații, pe la rudenii, cămine, gazde etc. O viață impresionantă, pălmuind prin
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
frații mai mari au pus la cale omorul?/ Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de departe de orice istorie imaginabilă/ încît nu va mai fi cu putință decît un viitor luminos și perpetuu,/ căci tot ce e departe luminează". Prăbușindu-se utopia, ar rămîne reperul limbii. Dar și limba nu face decît a rememora trecutul, constituind o organicitate nesigură, o cumpănă șovăielnică între increat și un creat coruptibil. Marele salt
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]