KorAP: Find »[drukola/base=vilă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...391 >

9,759 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny Shapiro, șoferul. — Scârnăvii îmbuibate ce sunteți - urlă el. Târfă nazistă! După care demarează în trombă. De pe banca pe care stăm în parcul Carl Schurz vedem luminile de la Vila Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
femeie sau copil pe care l-am cunoscut vreodată! Din tot regnul animal! Ah, Păsuleț, ai o minte mare și-o pulă mare, și te iubesc! Și-apoi, pe banca aflată la nu mai mult de șaizeci de metri de vila familiei Lindsay, și-a îngropat peruca în poala mea și mi-a luat-o la muie. — Maimuțo, nu, am implorat-o eu, nu, m-am împotrivit eu în timp ce-mi trăgea în jos fermoarul la pantalonii negri, locu-i ticsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
muie. — Maimuțo, nu, am implorat-o eu, nu, m-am împotrivit eu în timp ce-mi trăgea în jos fermoarul la pantalonii negri, locu-i ticsit de caralii îmbrăcați în civil! Mă refeream la forțele de ordine care răspundeau de zona vilei Gracie. — Or să ne salte cu duba și-or să provoace și-un scandal public. Maimuțo, gaborii. Ea însă își săltă buzele puse pe fapte mari din deschizătura șlițului meu și îmi șopti: — Doar în imaginația ta. (O replică deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

cu mâna liberă semn să intru. Își dă ochii peste cap până când îmi întâlnește privirea și zice: — Îți mulțumesc pentru preocupare, Mona, dar nu cred ca domnul Streator are de gând să mă violeze. În momentul ăsta ne aflăm la vila Gartoller, pe Walker Ridge Drive, o locuință în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cartier în care gunoiul se ridică de cinci ori pe sptămână. Aici locuiesc genul de oameni care știu să aprecieze cum se cuvine amenințarea unui proces serios și, când bați la ușă și te prezinți, zâmbesc și-ți dau dreptate. Vila Gartoller este splendidă. Vecinii de pe-aici nu te invită înăuntru. Rămân în ușa întredeschisă și zâmbesc. Îți spun că nu știu absolut nimic despre povestea vilei Gartoller. E o vilă oarecare. Dacă insiști, se uită peste umărul tău la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și, când bați la ușă și te prezinți, zâmbesc și-ți dau dreptate. Vila Gartoller este splendidă. Vecinii de pe-aici nu te invită înăuntru. Rămân în ușa întredeschisă și zâmbesc. Îți spun că nu știu absolut nimic despre povestea vilei Gartoller. E o vilă oarecare. Dacă insiști, se uită peste umărul tău la strada pustie. Îți zâmbesc din nou și-ți spun: „Îmi pare rău că nu vă pot ajuta. Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ușă și te prezinți, zâmbesc și-ți dau dreptate. Vila Gartoller este splendidă. Vecinii de pe-aici nu te invită înăuntru. Rămân în ușa întredeschisă și zâmbesc. Îți spun că nu știu absolut nimic despre povestea vilei Gartoller. E o vilă oarecare. Dacă insiști, se uită peste umărul tău la strada pustie. Îți zâmbesc din nou și-ți spun: „Îmi pare rău că nu vă pot ajuta. Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de el. Și eu îl iubesc. Eu sunt bine, îi zic. Nu știu ce să fac, zic. Dar o să fie bine, zic. Apoi tac și ascult. Aștept să se oprească din plâns, ca să-i pot zice că-mi pare rău. Capitolul 37 Vila Gartoller în lumina lunii, o casă în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee - totul este pustiu și alb. Pretutindeni răsună ecoul fiecărui pas pe podelele lustruite. Casa este întunecată, fără nici o lumină. Este rece, fără nici o mobilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o pagină e scris numele de azi, obiectivul care trebuie asasinat azi: Carl Streator scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72. O întreb dacă vine să mă vadă în seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de ea. Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun secol, se ridică o mulțime de vile noi, dintre care doar trei sînt finisate. În una dintre ele a fost dus Mihai. A stat pînă seara tîrziu, dar n-a reținut nimic, așa a fost de luat prin surprindere. A înțeles însă, în zilele următoare, un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sută de lei, o dată la o lună jumătate! Vino mai des prin restaurante și-ai să vezi cine le populează seară de seară. Mă pot compara eu cu un șef de depozit, ori cu șeful ei, Săteanu, care-și face vila cu muncitori de la noi, de la combinat?! Pas de-o convinge! Cum deschid gura, urgent la origine: "atît știi de la maică-ta și de la taică-tu!" Vezi, de-aia, înainte, țăranul lua țărancă, iar orășanul orășancă. Ea e de la oraș! exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fondurile pentru montaj, aici, iar el, de fapt... Vlad se uită cruciș spre Mihai: Dă-mi și două palme pe lîngă ce-ai zis acum că tot nu înțeleg unde bați. Sudorul tău, Bogdan, lucrează în oraș, la finisarea unor vile, nicidecum la vreo secție care stă. Scutură-l un pic pe maistru și-ai să vezi, sau, de ce nu?!, pune-l pe maistru să semneze singur pontajul, să răspundă el! Ești sigur? Pe cuvîntul meu! Ți-o spun pentru că, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar așa... Ați zis că faceți rost de sudor; eu mi-am văzut de celelalte treburi. Celelalte treburi nu avansează dacă nu punem vasul pe poziție. Să nu aveți impresia că nu știu! Bogdan lucrează în oraș, la finisarea unor vile, nu la vreo secție. Dumneavoastră aveți aproape trei mii; la o adică, puteți să plătiți orele pontate aici, eu, nu, că am o mie șapte sute, abia venit din facultate, fără bani, fără haine, cu mobilier împrumutat de la uzină. Cornea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i cu el! spune Cornea. Vasul îmi stă necăptușit, iar tovarășul Vlad mă ia în focuri, la prima oră, acuzîndu-mă că-l las să lucreze în oraș. Zice că știe sigur că lucrează în oraș, trimis de mine, la niște vile. Ce, eu fac afaceri aici?! Așa rău am ajuns? Tovarășe Cornea, surîde Stanciu toată lumea se agită din cauza întroienirilor, uzina riscă să nu primească materia primă la timp iar dumneata tocmai dumneata, care n-ai ce face pe-o vreme ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat femeia. Vino pe la noi dacă poți, dar peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin obosit, va ajunge la vremea propusă de doamna. Vlad! s-a auzit strigat din spate la un moment dat. În susul străzii, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că atunci cînd trage vreun fum își acoperă jumătatea de jos a obrazului cu palma, femeia prinde în vîrful degetelor, cu delicatețe, paharul. Interesant că se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii la noi de dragul unui pahar sau al vilei; asta o fac oamenii de o condiție morală foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii la noi de dragul unui pahar sau al vilei; asta o fac oamenii de o condiție morală foarte joasă... Ori tu... arată ea cu privirea spre cărțile din jur. Nu mi-ai răspuns la întrebare schimbă tonul, devenind gravă. E o întrebare la care... Sînt totuși mama ei, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trimită mîine dimineață directorul, că doar este și el invitatul nostru. Ați fost invitați? întrebă directorul după ce lăsă receptorul la locul lui, începînd să se legene ușor cu fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf de pe birou nu știam pînă azi că Vlădeanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi mai lesne, decît dacă rămîne în secție, ori în cercetare. Veniți mîine seară, sper schimbă el tonul. Dacă nu v-a invitat, și-ar fi nerecunoscător să n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a dat Iftimie la vilă -, după spectacol voi aduce vorba și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]