2,123 matches
-
iar universitățile lor invită savanți, profesori, scriitori și artiști europeni de toate felurile. New York-ul este orașul care se deosebește cel mai mult de toate orașele europene, și totuși aici se regăsește întreaga Europă sub formă microcosmică: mănăstirile romane, da Vinci, Rembrandt, operele, dirijorii, vinurile, pizza, croissant-ul, suvlaki-ul, gulașul... Într-o zi am avut senzația năucitoare că dacă Europa s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cântând devine o plăcere, având ca efect tonic asupra organismului. Educația artistică -plastică se întregește atunci când este folosită experiența acumulată din mai multe domenii: literatură, muzică, istorie. Atestă acest lucru și exemplele din Istoria Artelor. Maeștrii ai artelor: Leonardo da Vinci, Michelangelo sunt personaje reprezentative în acest sens (invenții tehnice, poezie, muzică etc). Manifestările artistice ale copiilor, lucrările lor plastice, modul de participare la orele de educație plastică sunt faptele care arată educatorului în ce măsură aceștia au participat și la celelalte lecții
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
1946), Ch. Morris (1946), Th. Sebeok (1974), John Lyons (1977) etc.) Considerat cel mai important filosof al Americii și întemeietorul semioticii moderne, C.S. Peirce (1839-1914) este o personalitate de prim ordin în istoria gîndirii americane, de anvergura unui Leo-nardo da Vinci. Logician, chimist, istoriograf, cartograf, prieten al lui Wiliam James care îi atribuie paternitatea pragmatismului, Peirce este autorul unei opere monumentale (de peste 100000 pagini) din care au fost publicate postum opt volume de Collected Papers (infra C.P.). Strălucitul eseu din 1867
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui Dostoievski sau Soljenițîn), se poate afirma că publicitatea referențială exploatează un univers real cu o configurație
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de-a lungul istoriei artei. De pildă, în 1993, își efectuează a șaptea intervenție chirurgicală la New York, „Omniprésence”, un implant siliconic în ambele extremități ale frunții pentru a intra în interfață cu chipul (androgină al Mona Lisei lui Leonardo Da Vinci. Acest icon este ales nu numai datorită standardului de frumusețe atribuit, ci și faptului că este considerat un autoportret feminin al artistului. În același timp, operația este transmisă prin satelit și Internet la Centrul Georges Pompidou din Paris, la Galeria
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
răspîndite pe teritoriul Poloniei. Este vorba de Muzeul municipal al orașului Krakow; prezența unui număr foarte mare de vizitatori este determinată de existența printre alte valoroase exponate a unei opere de artă de referință o pînză semnată de Leonardo da Vinci: "Doamna cu hermina". În fața unei oferte muzeale diversificate persistă și astăzi o fragmentare a publicului, procesul de democratizare a instituțiilor fiind caracterizat prin permanentă adaptare, făcînd față atît presiunilor, schimbării, dar și tradiției. Politica unor instituții muzeale trebuie îndreptată către
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
înființării în cadrul muzeelor a unor centre de formare a profesorilor. Asumându-și componenta educației științifice, Enrico Miotto analizează rolul pedagogului muzeal pornind de la cercetarea și activitățile didactice pe care le-a intreprins în cadrul Muzeului de Știință și Tehnologie "Leonardo da Vinci" din Milano 27. Rezultatele cercetării oferă informații asupra "diverselor și adesea complicatelor aspecte ale muncii în domeniul educației muzeale, interesante atât pentru instructorii muzeali care elaborează programe pentru școli, cât și pentru profesorii care se confruntă cu abordări ale predării-învățării
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
19. NICOLESCU, C., în Muzeologie generală, E.D.P., București, 1978, p. 232. 20. "Locuri ale descoperirii", "Cooperarea Școală-Muzeu în scopul perfecționării predării și învățării științelor" MARIA XANTHOUDAKI, coordonator științific al proiectului, Fondazione Museo Nazionale della Scienza e della Technologia "Leonardo da Vinci" Milano, Italia. Informațiile provin de pe site-ul proiectului www.museoscienza.org/smec. Proiectul a fost precedat de apariția a trei lucrări de specialitate (pe care le-am consultat, în scopul analizei componentelor pedagogice muzeale): SEKULES V. și M. XANTHOUDAKI (editori
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în cadrul programului Socrates, 2003. În cadrul proiectului au participat instituții de învățămînt preuniversitar din Italia, Germania, Franța, Italia, Belgia, Spania și Ungaria, Institutul Regional de Cercetări în Educație IRRE Lombardia si următoarele muzee: Muzeul Național al Stiinței și Tehnologiei "Leonardo da Vinci" Roma, Italia, în calitate de coordonator al proiectului, Deutsches Museum, Berlin, Muzeul Național de științe naturale, Spania, Nationaal Museum van de Speelkaart, Belgia, Magyar Természettudományi Múzeum, Budapesta, Katholicke Hogeschool Kempen, Belgia. 21. În Introducere Xanthoudaki Maria, Locuri ale descoperirii: muzeele în slujba
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
International Postgraduate Courses, Ist Course of International School of Surgical Oncologie (Atena, Grecia, 15 dec., 2007); Curs „Advanced Laparoscopie Surgery”; Aesculap Akademie (Tuttlingen, Germania, 2008); Curs „BETA 4 LigaSure AdvanceTM Training”, Covidien European Training Centre, Elancourt, Franța 2008; Curs „da Vinci® Surgical System Off-Site Training Program for a Console Surgeon”, Paris, Franța, 2009. A publicat (sub redacția sau coautor) mai multe lucrări, dintre care, în ultimii ani:„Manual de Chirurgie” - M. Beuran (sub redacția) - Editura Universitară „Carol Davila”, București, „Postoperative peritonitis
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ce a devenit foarte important mai târziu pentru istoria științei - însă, în această primă etapă, matematicienii știau doar puțin mai mult decât artiștii despre proprietățile lui zero. De fapt, în secolul al XV-lea, artiștii erau matematicieni amatori. Leonardo da Vinci a scris un ghid despre desenul în perspectivă. Altă carte scrisă de el, despre pictură, ne avertizează: „Cine nu este matematician să nu citească lucrările mele.“ Acești artiști matematicieni au perfecționat tehnica perspectivei și au reușit foarte repede să reprezinte
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ruși și aruncat într-o închisoare rusească, unde, neavând ce face, a fondat o nouă disciplină: geometria proiectivă. Matematica lui Poncelet a reprezentat apogeul muncii începute de artiștii și arhitecții secolului al XV-lea, precum Filippo Brunelleschi și Leonardo da Vinci, care au descoperit cum să deseneze în mod realist - în perspectivă. Când într-o pictură „paralelele“ converg către punctul de fugă, observatorii sunt păcăliți să creadă că liniile nu se întâlnesc niciodată. Pătratele de pe podea devin trapezoidale într-o pictură
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Barbu, vrea să recupereze, în poezia să, vivacitatea specifică vieții, pentru că doar ea singură creează! Termenul "exauție" (fr. exhaustion), folosit de Ion Barbu în parafrază, pare să fie împrumutat de la Paul Valéry17. În Introduction à la méthode de Léonard de Vinci (1894/1919), acesta definește o trăsătură esențială a conștiinței - detașarea de propriile conținuturi - prin care "omul de spirit" (artistul, omul de stiință) refuză orice finitudine care să-l definească, să-l închidă, deschizând-se, în schimb, unor noi relații, plenitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
77, 121, 137, 138, 162, 188, 208, 225 veghe, 140 vers, 18, 35, 60, 70, 98, 153, 166, 193 viața, 18, 36, 44, 46, 58, 81, 86, 99, 101, 112, 140, 145, 149, 151, 160, 177 viitor, 27, 44, 141 Vinci, Leonardo da, 121, 141, 142 virtual, 42, 79 vis, 40, 41, 59, 69, 78, 86, 89, 116, 136, 140 viziune, 15, 19, 27, 28, 32, 34, 59, 74, 89, 97, 103, 142, 145, 146, 149, 150, 166, 171, 178, 189
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu stăruie, din păcate, prea mult asupra sensului termenului: cuvântul "exhausition, (...) indică la Valéry o functie fundamentală a conștiinței". Aflăm "ceva" mai mult la pagina 70: "Exhaustiunea (...) șterge existentele obiective". 18 Paul Valéry, Introduction à la méthode de Léonard de Vinci, 1919, p. 33: Le caractère de l'homme est la conscience: et celui de la conscience, un perpetuelle exhaustion [s.n.]; un détachment sans repos et sans exception de tout ce qu'y paraitre, quoi qui paraisse. Acte inépuisable, idépendent de la qualité
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Versuri și proza, 1984, p. 20. 67 Arthur Rimbaud, "Letre à Paul Demeny", în Lettres du Voyant (13 et 15 mai 1871), 1975, p. 136. 68 Paul Valéry, "Notes et digression", în Introduction à la méthode de Léonard de Vinci, 1919, pp. 35-36: "Mais chaque vie și particulière possède toutefois, à la profondeur d'un trésor, la permanence fondamentale d'une conscience que rien ne supporte [...] le moi pur, élément unique et monotone de l'être même dans le monde
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
That which is above is from that which is below, and that which is below is from that which is above, working the miracles of one". 73 Paul Valéry, "Notes et digressions", în Introduction à la méthode de Léonard de Vinci, 1919, p. 31: "Être sans visage, sans origine, auquel se rapporte toute la tentative du cosmos". 74 Ion Barbu, "V. Aderca: De vorbă cu Ion Barbu. Zece ani de poezie", 1929, în Versuri și proza, 1984, p. 138. 75 Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
altfel decît cu respectul cuvenit față de natură, care ne oferă toate imperfecțiunile: „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, În care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura este necruțătoare, iar cînd Încerci să-i calci legile este mai dură decît curtea cu juri, pentru că este mai logică” (H. de Balzac). * „Cel mai teribil paradox al libertății creștine este că a fi ales de Dumnezeu Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
asigura liniștea), Însă poate să Însemne și lipsă de curaj, sau chiar o incapacitate de a sesiza nuanțele, diferențele de calitate din comportamentul altora. Puterea deprinderilor și a obișnuințelor „Te opui mai ușor la Început, decît la sfîrșit.” (Leonardo da Vinci) Adică atunci cînd ideea n-a apucat Încă să se transforme În convingere, iar acțiunea În deprindere. * „Cel mai greu de suportat este puterea obișnuinței.” (P. Syrus) Se știe, În acest sens, că „deprinderea”, odată formată, ne Înlănțuie, producîndu-și efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va cînta fals toate ariile.” (N. Iorga) Mai mult chiar, spune M. Twain: „CÎnd un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească”. * „Cu cît cunoști mai mult, cu atît iubești mai mult.” (Leonardo da Vinci) Fără Îndoială, chiar atunci cînd prin „cunoaștere” ni se relevă „răul” sau „urîtul”, disponibilitățile noastre afective se deschid tot mai mult spre contrabalansarea acetor aspecte nedorite ale existenței. Tocmai acest lucru l-a făcut pe Al. Dumas-tatăl să afirme: ”Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin această cameră, prin modificarea acestor camere determină o îngreunare în pătrunderea sîngelui în inimă și de aici îmbolnăvirea inimii datorită efortului suplimentar depus. Aceste vîrteuri au fost urmărite cu deosebit interes și desenate de către autorul portretului Monalisei(Leonardo Da Vinci). Sunt analize care pun în evidență orice perturbare la nivelul acestor camere, perturbare ce duce de la uzarea valvelor, calcifierea lor, forțarea mușchiului inimii, depunerea de colesterol, ducînd la apariția unui infarct. Distrugerea producției de cartofi din zona unde lucrez. Prin
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
utopică spre progres și altele". Între gînditorii asupra cărora s-a oprit în argumentarea prezenței elementelor de continuitate și stabilitate aflăm pe Leibniz și Vico. Leibniz (1646-1716), adevărat homo universalis, așa cum aflăm doar în Renaștere, din aceeași familie cu Da Vinci, Michelangelo, Goethe, a afirmat în Monadologia, apelînd la sintagma grecească, sympnoia panta, că toate sînt în armonie. Tot în Monadologia se afirmă înălțarea Cetății lui Dumnezeu pe temelii naturale, în deplină armonie, propozițiile 86 și 87: "Cetatea aceasta a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
purificator al sistemului circulator, ameliorează durerile, datorită proprietăților sale sedative, antialgice și anestezice. 7. Violet Culoarea violet este supranumită „culoarea puterii”, deoarece este considerată culoarea regilor, purtată de aceștia în nuanța „purpuriu regal”. Unul din secretele geniului lui Leonardo da Vinci a fost lumina violetă obținută prin filtrarea razelor soarelui de amiază prin draperiile camerei sale în care stătea vreme îndelungată înainte să se apuce de lucru. El recomanda pentru amplificarea creativității elevate „terapia” cu această culoare, fiind deci un inițiat
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
machiavelliană de a guverna din perspectiva „noului principe” care cucerește puterea prin viclenie sau forță. N. Machiavelli, născut la Florența (1469-1527), în plină Renaștere, “reprezentant de seamă al științelor istorice și umaniste, este... un spirit inovator asemănător cu Leonardo da Vinci în domeniul unor astfel de științe.” În cultura europeană numele lui Machiavelli este acela care revine deseori cănd se vorbește despre politică, despre stat și despre arta guvernării. El este cunoscut drept un important deschizător de drumuri în acele domenii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
1919, Flămânzii. La Horda, București, 1923, O tragedie de pomină, București, 1930, Don Rafael, București, [1937]; Shakespeare, Hamlet, București, 1913, Macbeth, București, 1936; Guy de Maupassant, Horla, București, 1914, Răzbunarea, București, 1916; D. Merejkovski, Moartea zeilor, București, 1916, Leonardo da Vinci, București, 1920; Învierea zeilor, București, 1921, Gioconda, București, 1921, Petru cel Mare, București, 1923; Stendhal, Schitul din Parma, I-II, București, 1922-1923; W. A. Hoffmann, O mireasă la loterie, București, 1926; Ch. Dickens, David Copperfield, I-III, București, 1928; W
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]