2,833 matches
-
țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în fericirea cântului adierii de vânt. Acum umbra doarme, murmurând stelelor palide despre blândețea zilei de mâine. MONADĂ Citesc o scrisoare
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a Editurii Paralela 45, Proiectul iluminist, nu putea debuta decât cu Rousseau. Visările unui hoinar singuratic, materie de studiu școlar și universitar a apărut în traducerea lui Mihai Șora, cu o prefață de Vera Călin, fiind astfel un sine qua non al bibliotecilor noastre. începute în 1776, Visările au rămas neterminate, scriitorul sfârșindu
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
putea debuta decât cu Rousseau. Visările unui hoinar singuratic, materie de studiu școlar și universitar a apărut în traducerea lui Mihai Șora, cu o prefață de Vera Călin, fiind astfel un sine qua non al bibliotecilor noastre. începute în 1776, Visările au rămas neterminate, scriitorul sfârșindu-se din viață în 1778. Scrise în apropierea morții, cu obsesia cercurilor mondene care îl prigoneau (și a căror adversitate apare amplificată de marea susceptibilitate a lui Rousseau), aceste însemnări (al căror plan, schițat, în timpul
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
spițer", prețuind în primul rând șirul de idei care însoțește botanica. Peisajele întâlnite, dar și oamenii buni cunoscuți pe când ierboriza îi revin în amintire când deschide herbariumul, devenit un adevărat jurnal. Atenția pentru lumea vegetală e un bun prilej de visare și implicit pentru uitare de sine. în A patra plimbare consideră adevărurile generale și abstracte drept cele mai prețioase dintre bunuri, dovadă că trăsătura iluministă rămasă, după clasificarea lui Lovejoy, sub numele de uniformitarianism (încrederea într-un singur adevăr și
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
de fericire: Numai spectacolul fericirii generale mi-ar fi putut insufla un sentiment statornic, și dorința arzătoare de a contribui la ea ar fi fost pasiunea mea constantă." Cu toate acestea, descoperă că nu rațiunea e sursa acestei fericiri, ci visarea: Uneori am cugetat destul de adânc; dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței mele și parcă silit; visarea mă odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
a contribui la ea ar fi fost pasiunea mea constantă." Cu toate acestea, descoperă că nu rațiunea e sursa acestei fericiri, ci visarea: Uneori am cugetat destul de adânc; dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței mele și parcă silit; visarea mă odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai des meditațiile se continuă prin visare; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și plutește prin lume pe
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
descoperă că nu rațiunea e sursa acestei fericiri, ci visarea: Uneori am cugetat destul de adânc; dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței mele și parcă silit; visarea mă odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai des meditațiile se continuă prin visare; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și plutește prin lume pe aripile închipuirii, în extaze care întrec orice altă voluptate." Descoperă, amintindu-și de
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței mele și parcă silit; visarea mă odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai des meditațiile se continuă prin visare; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și plutește prin lume pe aripile închipuirii, în extaze care întrec orice altă voluptate." Descoperă, amintindu-și de doamna de Warens, prietena sa din tinerețe, că pentru a iubi are nevoie de reculegere
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
a lui Hume asupra filosofiei romantice sunt cunoscute), consideră că nu e �făcut pentru societatea civilizată", caută adevărul propriu, și totodată natura. Lumea plantelor e pentru el o lume ideală pentru că e o lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
pentru că e o lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela 45, București, 2002. Epistole, didahii, ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
ierbii, Craiova, 1998; Câteva crochiuri și evocări, Craiova, 2000; Filosoficale. Filosofia ca viață, București, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Mihai Șora în dialog cu Sorin Antohi, cuvânt înainte Sorin Antohi, Iași, 2001. Traduceri: Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic, pref. Vera Călin, București, 1969; Jean-Paul Sartre, Cu ușile închise. Diavolul și bunul Dumnezeu, în Jean-Paul Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
are precursorul real în Al. Macedonski, ci mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe nisip o undă” sau „În ochii-i verzi, smaralde solitare/ Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
cu excepția grupajului din numărul 2, în care cineva (Tzara?, Vinea?, un colaborator misterios?) se recomandă drept „Iacob Șearpele”, Notele prezente la finele revistei (nu și în numărul ultim) semnalează apariții, recente sau proxime, de cărți, exclusiv din „literatura nouă românească”: Visări păgâne de Ion Pillat, Flori sacre de Al. Macedonski, Zâna din fundul lacului de N. Davidescu, Figurile de ceară de Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref.
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele sunt înzestrate cu un vitalism psihic care se dezvoltă prin descoperirea unui eros nesfârșit, dublat de o visare pulverizantă, orientată spre descoperirea unor adevăruri ale începuturilor. Jocul „magic” dintre puterea individului de a-și întrezări destinul și încercarea lui de a-l schimba, impunându-se față de ceilalți, lasă loc abuzului simbolic, dar se desfășoară în contextul verosimil al
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea îi cade
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
în Principatele Române, tipărit cu un an înainte. Va fi mult timp redactor la „Biserica și școala” (1900-1910). Ca și alți scriitori ardeleni de la sfârșitul secolului al XIX-lea, S. ilustrează în proza lui, adunată parțial în volumele Realități și visări (1897), Povestiri și schițe (1903), tendința de a ieși dintr-un tipar provincial, de a depăși romantismul artificios, eticist, înveșmântat frecvent într-o greoaie haină latinizantă. Povestitor talentat, cu toate că e mai puțin cunoscut decât alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își atribuia doar un rol de „hamal cultural”, aflându-se între publiciștii care întrețineau comunicarea permanentă dintre Regat și Transilvania. SCRIERI: Realități și visări, [București], 1897; Povestiri și schițe, Arad, 1903; Un memoriu al lui Moise Nicoară, Arad, 1904. Repere bibliografice: Sever Secula, „Biserica și școala”, 1912, 15; Al. Sadi Ionescu, Tovarăși de muncă dispăruți, IB, 273-277; Predescu, Encicl., 772; Vasile Vartolomei, Mărturii culturale
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
o lungă poezie. Dar individul tinde către eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea, versuri. După „crude îndoinți”, căutând salvarea în vis și visare, poetul crede că moartea e unicul liman. Versurile lui, foarte răspândite în epocă, au fost reproduse în numeroase reviste până pe la 1900. A tradus, împreună cu Vasile Pogor, partea întâi din Faust de Goethe (1862), unde se concentrează asupra fidelității transpunerii
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
o povestire de dragoste din care nu lipsesc accentele de critică socială. Scrisă la persoana întâi, narațiunea are o compoziție vizibil postromantică (textul conține chiar și o convorbire pe tema ruinelor), iar vocabularul este impregnat de cuvinte și expresii eminesciene („visare dulce” etc.). Subiectul - meditatorul sărac îndrăgostit de o fată bogată - permite o serie de observații ironice și autoironice, cărora nu li se poate nega acuitatea. Apar câteva portrete izbutite, povestirea este însă hibridă ca substanță și stil. T. publică în
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
ca Ienăchiță Văcărescu (Turturica) și Costache Conachi (Fantazio), el adoptă (sau concurează) și prozodiile unor contemporani, precum Al. Macedonski și G. Coșbuc. Nu lipsesc nici accentele anticipative. Volumul Imnuri păgâne anunță, nu doar prin titlu, ci parțial și prin figurație, Visări păgâne de Ion Pillat, Noapte bună pare scrisă de St. O. Iosif, o strofă din Primăvara îl vestește pe Ion Minulescu, apar chiar stihuri de rezonanță argheziană („A luminat din tine vibrații din avântul / Ce-a fost la începuturi când
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
matrimonial, a lui Matei Damian și a Sașei Comăneșteanu, proprietara moșiei din Comănești. Apropierea celor doi, trecuți de prima tinerețe, se produce treptat, cu tatonări reciproce, disimulări, mici șiretenii candide, cu replieri interiorizate; stări între somn și trezie, așa-numitele „visări treze”, ce introduc în proza românească pagini de fină analiză psihologică, odată cu „poezia sfioasă a sufletelor alese ce se cercetează tăcând” (E. Lovinescu). În contrast, romanul surprinde acutele contradicții sociale, unele confruntări violente, curmate prin intervenția organelor statului. Torturarea țăranilor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
subiectivizat, a pierdut frontierele care o separau de miraculos și fantezie 2. Trăim într-o realitate virtuală, plină de pastișele televiziunii și ale internetului. O resimțim, incomod, ca năucitoare. Trăim un realism halucinant 3, gândim fără repere, ne cufundăm în visare și magie. 15.1.1. Un alt mod de a gânditc "15.1.1. Un alt mod de a gândi" Gândirea postmodernă nu este irațională, ci hiperrațională, menită să depășească limitele raționalismului modern și să domine hiperrealitatea. Dar gândirea hiperrațională
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că John Kennedy a colaborat în mod necinstit cu extratereștrii. Această enormă masă de naivi este chemată să alcătuiască „satul global”. Cum se va realiza acest lucru? Dacă actualele curricula se vor păstra, eșecul este previzibil. Naivitatea - adică ignoranța, credulitatea, visarea, superstiția, sălbăticia etc. - nu constituie o boală iremediabilă; este doar efectul inculturii sau al culturii precare. O consecință ce poate fi anulată acționând asupra cauzei; iar aceasta nu se poate realiza decât prin curricula apte să determine o educație de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]