4,713 matches
-
tuturor, mari și mici. Somnul și visele lor. Sorina visează acum că prietena ei cea făr’ de grai, Cireșica, a prins ca prin minune, viață. Stau, amândouă, de vorbă: „Ce fericită am fost când, din toate păpușile care erau în vitrină, m-ai ales tocmai pe mine. De cum te-am văzut în magazin, am și gândit: ce bine-ar fi dacă m ar lua această fetiță cu păr negru și ochișorii tot negri! Cum mai semănăm! Parcă am fi două surioare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
material foarte vechi și prețios iremediabil compromis pentru vânzare. Raportul suna groaznic: „Trupul lui Bibi Chen, de 63 de ani, expertă În comerțul cu amănuntul, femeie mondenă și membră a consiliului Muzeului de Artă Asiatică, a fost găsit ieri În vitrina magazinului său din Union Square, The Immortals, cunoscut pentru chinezăriile...“. Cuvântul acela oribil, „chinezărie“, peiorativ la modul prețios. Articolul continua cu o descriere destul de ambiguă a armei crimei: un obiect mic, de forma unei greble, cu care mi se secționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care trebuie vânate și măcelărite. Și vor continua să-i vâneze până când se va Împlini visul oricărui comandant SLORC: ca ultimul membru al tribului Karen pe care-l poți Întâlni În Birmania să fie unul Împăiat și expus Într-o vitrină de muzeu. —E groaznic ce spui, fu de acord Roxanne gândind Însă În sinea ei că tribul, la fel ca mulți oameni fără educație, interpretase totul prea literal. — Dar nu e decât o amenințare goală. Nu au cum să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În dosar. În ceea ce privește urmele de pantofi cu sânge, au fost mai dificil de descifrat, dar suntem destul de convinși că știm ce s-a Întâmplat acolo. Un bărbat care trecea Întâmplător prin zonă a văzut-o probabil pe domnișoara Chen În vitrină, sângerând. A spart ușa și s-a urcat pe platformă. A Îngenuncheat lângă ea - asta justifică sângele de pe genunchii pantalonilor găsiți În altă parte. După toate probabilitățile, era inconștientă. În cădere, s-a lovit cu ceafa de o statuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Autopsia a arătat o contuzie la cap. Bărbatul a smuls pieptănul din gâtul ei și, după toate aparențele, a fost șocat de cantitatea de sânge care a Început să țâșnească. Așa că a apucat un cordon roșu de la o draperie din vitrină și i l-a Înfășurat În jurul gâtului pentru a opri sângerarea. În ciuda acestor eforturi eroice, ea tot a murit, Înecată În propriul sânge. Detectivul a lăsat-o pe Vera să asimileze noutățile. Ea a plâns puțin, gândindu-se la inutilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe an. Când comuniștii erau pe punctul de a prelua Shanghaiul, și familia noastră a plecat, a ei a rămas. Era una din scrisorile ei ocazionale, care sosise Într-un pachet de cadouri În dimineața de dinaintea morții mele. Stăteam lângă vitrina magazinului, aranjând obiectele pe masă când poștașul mi-a Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se ocupa de cutii. Mai exact, făcea cutiile în care sunt băgate produsele: cutii de ciocolată, de săpun și altele. După doisprezece ani a trecut la legătorie. Editează mai mult reviste și mai puțin cărți. La intrare se află o vitrină de sticlă în care sunt aranjate exemplare din reviste cunoscute. E mult mai distractiv să scoată reviste, pentru că sunt diferite la fiecare număr, decât să facă aceleași cutii la nesfârșit. Îl înțeleg. E mic de statură, slăbuț, sprinten. Pare „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o amantă. Imediat vrăjitoarea din fața ta îți spune sfătos că ea e specialistă în câștigarea proceselor și îndepărtarea pe veci a dușmanilor iar pentru ficat și amantă, secretara ei îți scrie imediat o trimitere la colegele de breaslă tămăduitoarea Vitrina și desferecătoarea de argint viu Ialomița. Aici să vezi dumneata civilizație extra. Mănuși chirurgicale, glob de cristal dezinfectat cu spirt ca să nu se prindă duhurile rele și alte chestii din acestea ce n-a văzut, dar probabil o să vadă și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă ne-am dus în grădina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
planeta lui. Da, și... s-a gândit să construiască o navă - la început nu i-a ieșit, dar i-a ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar toată lumea s-a mirat și l-au pus într-o vitrină, iar pe el îl deranja asta, că e pus la expoziție. - Să se uite toată lumea la el, acolo în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar toată lumea s-a mirat și l-au pus într-o vitrină, iar pe el îl deranja asta, că e pus la expoziție. - Să se uite toată lumea la el, acolo în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un stâlp. - Pe un stâlp - și toată lumea se uita la el. - Da. Așa... În centrul orașului, da... Și el aterizase în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
originea omului, a trebuit să mă mut la altă gazdă și să mănânc la un casap, un fel la dejun și unul seara, așa că trei luni am suferit necontenit de foame, mai ales seara, când mă uitam cu jind la vitrinele băcăniilor și cofetăriilor). Și, mai ales, eram oameni mari, pentru că aveam idei, un ideal, pentru care trăiam. În adevăr, nu trăiam decât pentru acele idei, care erau singurul lucru important în viața noastră. La școală, învățam bine, pentru că nu eram
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de un suflet cu care să se "înțeleagă" - se poate să-i convină mai bine o femeie "fină" de treizeci de ani, căci natura, acum, nu mai vorbește singură. 25. ...o femeie adevărată privește în sufletul unui bărbatca într-o vitrină, pe când bărbatul e lipsit, față de ea, de acest talent... 26. Există, fără îndoială, la orice bărbat o afinitate pentru unanumit temperament femeiesc și, la orice femeie, o legătură între temperamentul ei, conformația ei fizică și predilecția pentru unele culori. 27
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de viață și de stări sufletești mă scrutează necontenit, fără să aibă aerul. Eu îmi îngroș cât se poate epiderma sufletului, s-o fac impermeabilă. Dar cu femeile jocul e pierdut întotdeauna. Ele privesc în sufletul bărbatului ca într-o vitrină. Manejul e interesant. Dar, în definitiv, n-am ce ascunde. Raporturile mele cu familia M... sunt de natură specială. Mai tânăr numai cu zece ani decât doamna M..., fac parte mai curând din generația ei. Cu toate acestea, în chipul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost o hepatită hiperfericită (și însăși aliterația mă dă gata). Sunt fericit să declar că, în acest moment, sunt extatic de fericit. Dar nu pot să neg (și acum am ajuns, cred, la adevăratul motiv pentru care am confecționat această vitrină pentru bătrânul meu ficat), repet, nu pot să neg că suferința mea mi-a lăsat o singură, teribilă deficiență. Deși urăsc din inimă fracturarea textului prin alineate, presupun că pentru această deficiență am nevoie de un nou paragraf. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar de ziua lor două biciclete identice frumoase, roșu cu alb, cu ghidon dublu, care depășeau cu mult bugetul familiei și pe care le admiraseră aproape un an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu se găsea, depozitată în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i facă o surpriză prietenei sale. Se Învârti puțin În jurul magazinelor, scotocind cu privirile după un frumos cadou care spera să-l scutească de reproșuri, de interogatoriul ei interminabil...! Tot privind În dreapta și stânga, atenția Îi fu proiectată asupra unei vitrine unde Într-un bazin plin cu apă, Înotau toate mărimile de pește „Crap”, o frumusețe. Fără a gândi prea mult, Îl alese pe ce-l mai burdușit cu icre - după afirmația negustorului - alergând fericit către locuința fetei, sperând să scăpe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune de drum pe jos, iar În dreptul vitrinelor puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos până În momentul când Atena tremurând toată de frig, un frig vizibil. Protector, Tony Pavone, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi cu nostalgie la imensele geamuri cari erau acoperite cu draperii din catifea grena, cumpănind. Să intre ori să-și continue drumul. Nu avu timp să gândească prea mult: portarul localului Îl Întâmpină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spargi un geam...! Iar dacă ne obligă negustorii ăștia să-l plătim, no să mai avem bani nici măcar pentru o limonadă...!” - Îi atrase atenția Atena sărutându-l pe frunte. Tony Pavone Își șterse cu batista ochii. „De necrezut...! Geamurile acestor vitrine a magazinelor au fost lustruite de o așa manieră,Încât nu poți realiza dacă produsele expuse sunt protejate ori nu...! Iar În afară de asta, cum să nu privești cu gura căscată...!” Orașul Frankfurt pe Main, escala temporară a celor doi evadați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
socotită În mărci germane in vederea mutării la un hotel În orașul Munchen. Evadații noștri triumfau, suspenda-ți În culmea incredibilului...!! Cât era ziua de mare colindau acest pitoresc oraș așezat În inima Bavariei, căutând să Înregistreze tot ce vedeau. Vitrinele magazinelor nu erau echipate cu obloane de oțel pentru a proteja obiectele expuse, ele erau luminate multi color de o așa manieră Încât efectiv, nu mai știai care vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]