2,638 matches
-
celelalte sunete vocalice din silabă se numesc semivocale (în cazul exemplului anterior semivocala numită "iot", ). Cuvântul "vocală" poate să mai însemne și orice literă care reprezintă (în general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
și orice literă care reprezintă (în general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste șapte vocale în limba română mai pot să apară
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste șapte vocale în limba română mai pot să apară în cuvinte împrumutate și alte vocale: Vocalele orale
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste șapte vocale în limba română mai pot să apară în cuvinte împrumutate și alte vocale: Vocalele orale, precum cele din limba română, italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste șapte vocale în limba română mai pot să apară în cuvinte împrumutate și alte vocale: Vocalele orale, precum cele din limba română, italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un spațiu tridimensional. Aceste caracteristici sunt: "deschiderea", "locul de articulare" ("anterioritatea") și "rotunjimea". Trebuie menționat
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un spațiu tridimensional. Aceste caracteristici sunt: "deschiderea", "locul de articulare" ("anterioritatea") și "rotunjimea". Trebuie menționat totuși că aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
rotunjimea". Trebuie menționat totuși că aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în cele care au numai două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în cele care au numai două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în cele care au numai două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun multor limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în cele care au numai două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun multor limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română. Alfabetul Fonetic Internațional
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
o formă sau alta în toate limbile cunoscute, inclusiv în cele care au numai două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun multor limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română. Alfabetul Fonetic Internațional stabilește în total șapte niveluri de deschidere, deși nu există limbi care să conțină și să diferențieze vocale în toate
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
două sau trei vocale. Prin contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun multor limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română. Alfabetul Fonetic Internațional stabilește în total șapte niveluri de deschidere, deși nu există limbi care să conțină și să diferențieze vocale în toate aceste niveluri. Limba română distinge trei niveluri (de exemplu seria ), limba franceză distinge patru
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română. Alfabetul Fonetic Internațional stabilește în total șapte niveluri de deschidere, deși nu există limbi care să conțină și să diferențieze vocale în toate aceste niveluri. Limba română distinge trei niveluri (de exemplu seria ), limba franceză distinge patru (de exemplu seria ), etc. Prin locul de articulare se înțelege poziția de-a lungul căii vocale unde se aplică cea mai semnificativă constrângere a
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
niveluri (de exemplu seria ), limba franceză distinge patru (de exemplu seria ), etc. Prin locul de articulare se înțelege poziția de-a lungul căii vocale unde se aplică cea mai semnificativă constrângere a fluxului de aer. Dacă se iau de exemplu vocalele din cuvîntul "bloc" și din cuvântul "bleu" (pronunțat ca în franceză) și se pronunță alternativ () se va observa că singurul element care se modifică este poziția limbii, și anume locul unde aceasta se apropie mai mult de palat. Pentru locul
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
că singurul element care se modifică este poziția limbii, și anume locul unde aceasta se apropie mai mult de palat. Pentru locul de articulare este apropiat de partea din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
modifică este poziția limbii, și anume locul unde aceasta se apropie mai mult de palat. Pentru locul de articulare este apropiat de partea din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
aceasta se apropie mai mult de palat. Pentru locul de articulare este apropiat de partea din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv se poate considera că vocala este o vocală fie
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv se poate considera că vocala este o vocală fie "anterioară" fie "centrală", iar tabelele de vocale reflectă această ambiguitate. Limba română cunoaște cele trei grupe principale, dar nu are nici o pereche de vocale cu una anterioară și una posterioară care să difere "numai" prin acest
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]