37,159 matches
-
intra Într-o societate care nu ar avea baze juste, deci care nu ar putea garanta dreptatea și proprietatea. Immanuel Kant distinge Între dreptul natural, ca teorie sistematică, Întemeiat pe principii a priori pure, și dreptul pozitiv, care provine din voința legislatorului. Pe de altă parte, există și dreptul ca facultate morală de a-i Îndatora pe ceilalți; acest drept determină divizarea precedentă În drept Înnăscut, care se definește prin independența sa de orice act juridic, el aparținând, de la natură, fiecăruia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca ceva exterior să fie al meu, eu declar prin aceasta celuilalt că este obligat să respecte obiectul liberului meu arbitru: este o obligativitate pe care nimeni nu ar avea-o În lipsa actului meu juridic”. Însă, specifică Immanuel Kant, numai voința universală colectivă, deținătoare a puterii, poate oferi fiecăruia garanția posesiunii exterioare, În domeniul situației civile, și nu voința unui singur individ poate avea valoare de lege universală care să constrângă pe toată lumea. Filosoful german definește ca fiind garanția posesiunii cuiva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
liberului meu arbitru: este o obligativitate pe care nimeni nu ar avea-o În lipsa actului meu juridic”. Însă, specifică Immanuel Kant, numai voința universală colectivă, deținătoare a puterii, poate oferi fiecăruia garanția posesiunii exterioare, În domeniul situației civile, și nu voința unui singur individ poate avea valoare de lege universală care să constrângă pe toată lumea. Filosoful german definește ca fiind garanția posesiunii cuiva asupra unui obiect. Astfel, dreptului Îi corespunde, pe de o parte datoria, iar, pe de altă parte, lucrul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi decât cea a pământului, care, raportat la bunurile mobile, este o substanță, pe când aceste bunuri sunt doar inerente lui. Legea care guvernează ceea ce este al meu și al tău din proprietatea asupra pământului nu poate proveni decât dintr-o voință unificată originar și a priori. Posesiunea colectivă asupra pământului este anterioară oricărui act juridic, fiind constituită numai de natura Însăși. Această proprietate comună originară (communio possessionis originaria) nu este un concept empiric, care depinde de condițiile temporale, ci este un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ambelor părți, actul prin care ceea ce aparține uneia din părți se preschimbă În ceea ce este al celeilalte părți. Această relație nu este una empirică, ci pur intelectuală. Actul promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor rațiunii pure practice, excluzându-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
empirică, ci pur intelectuală. Actul promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor rațiunii pure practice, excluzându-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt declarate În același timp. Dar această simultaneitate este imposibilă În actele empirice ale declarației, care trebuie să se succeadă cu necesitate În timp, fără ca niciodată să fie simultane
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt declarate În același timp. Dar această simultaneitate este imposibilă În actele empirice ale declarației, care trebuie să se succeadă cu necesitate În timp, fără ca niciodată să fie simultane”. Ceea ce eu dobândesc prin dreptul personal nu este posesiunea directă a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
A doua parte a teoriei dreptului este reprezentată de dreptul public, definit de filosoful din Königsberg, ca fiind: „Totalitatea legilor care necesită o promulgare universală pentru a da naștere unei situații juridice”. Dreptul public se materializează În constituție și reprezintă voința unică a poporului sau a mulțimii de oameni, fiind necesară menținerii relațiilor lor reciproce. „Aceasta este, de altfel, un sistem de legi pentru un popor, adică pentru o mulțime de oameni sau un grup de popoare care, În virtutea relațiilor de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altfel, un sistem de legi pentru un popor, adică pentru o mulțime de oameni sau un grup de popoare care, În virtutea relațiilor de interinfluențare reciprocă pe care le Întrețin, simt nevoia unei situații juridice care să-i reunească printr-o voință unică, adică o constituție (constitutio)”. Situația unitară a poporului se numește civilă (status civilis), iar ea este posibilă doar Într-un stat, dând naștere la existență socială. De asemenea, avându se În vedere și relațiile dintre popoare, dreptul public mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
originar. Prin el se renunță la libertatea exterioară, pentru a participa la existența socială, astfel Încât, poporul Își redobândește cu adevărat libertatea. Astfel se face trecerea de la libertatea naturală lipsită de lege, la cea dependentă de lege, În situația juridică, prin voința legislatoare a membrilor poporului, În calitate de cetățeni. Pentru Kant, ca și pentru Montesquieu, puterile coexistă separat În stat, ele fiind „voința unificată universal Într-o treită persoană”. Ele sunt: puterea suverană În persoana legislatorului, puterea executivă În persoana conducătorului și puterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
libertatea. Astfel se face trecerea de la libertatea naturală lipsită de lege, la cea dependentă de lege, În situația juridică, prin voința legislatoare a membrilor poporului, În calitate de cetățeni. Pentru Kant, ca și pentru Montesquieu, puterile coexistă separat În stat, ele fiind „voința unificată universal Într-o treită persoană”. Ele sunt: puterea suverană În persoana legislatorului, puterea executivă În persoana conducătorului și puterea judiciară În persoana judecătorului. Acestei structuri, Îi corespunde În optica filosofului, structura unui raționament practic alcătuit din: premisa majoră - legea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unificată universal Într-o treită persoană”. Ele sunt: puterea suverană În persoana legislatorului, puterea executivă În persoana conducătorului și puterea judiciară În persoana judecătorului. Acestei structuri, Îi corespunde În optica filosofului, structura unui raționament practic alcătuit din: premisa majoră - legea voinței, premisa minoră care reprezintă porunca de a proceda conform legii și concluzia care include hotărârea judecătorească. Puterea legislativă este rezultatul voinței poporului unită universal. Ea este fundamentul oricărui drept și, prin legea ei, nimănui nu trebuie să i se poată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În persoana judecătorului. Acestei structuri, Îi corespunde În optica filosofului, structura unui raționament practic alcătuit din: premisa majoră - legea voinței, premisa minoră care reprezintă porunca de a proceda conform legii și concluzia care include hotărârea judecătorească. Puterea legislativă este rezultatul voinței poporului unită universal. Ea este fundamentul oricărui drept și, prin legea ei, nimănui nu trebuie să i se poată face vreo nedreptate. Această unitate a voinței, luată la nivel individual, creează calitatea de cetățean. Atributele juridice ale cetățeanului sunt: libertatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a proceda conform legii și concluzia care include hotărârea judecătorească. Puterea legislativă este rezultatul voinței poporului unită universal. Ea este fundamentul oricărui drept și, prin legea ei, nimănui nu trebuie să i se poată face vreo nedreptate. Această unitate a voinței, luată la nivel individual, creează calitatea de cetățean. Atributele juridice ale cetățeanului sunt: libertatea legală de a se supune doar legii la care a aderat, egalitatea civilă, prin intemediul căreia cetățenii se supun doar aceluia Înzestrat cu facultatea morală de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza Iluminismului (Ă)”. Așa cum În Întemeierea metafizicii moravurilor Kant ridicase la nivelul transcendental cel mai Înalt, autonomia voinței, coordonată Îngroșată cu titlu de permanență sau perpetuitate În Critica Rațiunii Practice, tot astfel el va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai ales Rousseau, următoarele: „ĂCăci Iluminismul nu necesită altceva decât libertate; și anume cea mai puțin dăunătoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1. Să se pornească de la principiul material al rațiunii practice, adică de la scop, ca obiect al bunului plac, sau 2. Să se pornească de la principiul formal, adică stabilit numai pe libertate, conform căruia: să acționezi În așa fel Încât maxima voinței tale să poată fi oricând maxima unei legislații universale? În această dilemă Kant a ales principiul de drept, acela al necesității necondiționate. Doar aceasta putea să reiasă În viziunea Metafizicii moravurilor, realitatea păcii eterne, ca stare descinzând din recunoașterea datoriei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caracteristică, Paulsen se află mai aproape de Schopenhauer și de psihologul Fechner. Nu este Întâmplătoare atitudinea hipercritică a lui Paulsen Împotriva naturalistului Ernst Haeckel, coautorul expresiei pertinente: „ontogeneza repetă filogeneza!” Paulsen și-a centrat efortul filosofico-axiologic pe o metafizică idealistă a voinței, am spune: pe lucrările maestrului Kant Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii Practice. Unii interpreți ai filosofiei gânditorului neokantian, au identificat accente de influență, provenind din Spinoza și Schopenhauer - desăvârșite sub influența lui Fechner. Se mai simte puternica influență a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care este material. Datoria este necesitatea de a Îndeplini o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care este material. Datoria este necesitatea de a Îndeplini o acțiune din respect pentru lege (și nu pentru Înclinație sau pentru efectul acțiunii etc.). „Nimic altceva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru lege (și nu pentru Înclinație sau pentru efectul acțiunii etc.). „Nimic altceva - scrie Kant - decât reprezentarea legii În sine, care desigur nu are loc decât Într o ființă rațională - Întrucât ea și nu efectul scontat este principiul determinant al voinței, poate constitui acest bine atât de prețios, pe care Îl numim bine moral.” Kant insistă asupra ideii că nu e vorba despre respectul unei legi oarecare, atunci când ne referim la datorie (nu conform datoriei, ci din datorie), ci este vorba
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moral.” Kant insistă asupra ideii că nu e vorba despre respectul unei legi oarecare, atunci când ne referim la datorie (nu conform datoriei, ci din datorie), ci este vorba despre „legalitatea universală a acțiunilor În genere, care singură (trebuie) să servească voinței ca principiu, adică: eu nu trebuie să acționez niciodată altfel decât să pot și voí ca maxima mea să devină o lege universală. Aici simpla legalitate În genere (fără a pune la bază o lege determinată, aplicabilă la anumite acțiuni
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu trebuie să acționez niciodată altfel decât să pot și voí ca maxima mea să devină o lege universală. Aici simpla legalitate În genere (fără a pune la bază o lege determinată, aplicabilă la anumite acțiuni) este ceea ce Îi servește voinței ca principiu și trebuie să-i și servească, dacă datoria nu este o iluzie deșartă și o noțiune himerică.” Filosoful de la Königsberg făcea observația pertinentă că: judecata morală (practică) pe care o face un om comun este cu mult superioară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]