4,110 matches
-
Și cu nesaț, privind la chipu-ți mândru , Cu pași ușori, de tine să m-apropii, pe furiș. De m-ai lăsa măcar să te privesc, Cum dormi cu ,,brațul drept sub cap" Să-ți mângâi fruntea și pletele, voiesc, De vraja-ți dulce și de vise, poate scap. Dar liniștea să-ți tulbur, nu-ndrăznesc, Când tu aștepți, mândra-ți crăiasă, Din tei ca să coboare, în cântec îngeresc, Cu păr bălai și fin ca de mătasă. De m-ai lăsa, eu
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
toamna ce urmează), să sorb aromele recoltei lăsându-vă pe voi să vă-nfruptați cu poftă și nesaț din seva holdei. Eu frunză de copac fiind, mă țin cu jind, cu gheara-nfiptă-n coaja zgârcitului meu timp, să nu îmi scape vraja acestui anotimp. Referință Bibliografică: SUNT FRUNZĂ DE COPAC... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1346, Anul IV, 07 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]
-
preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe ce știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu se purtau barbă și salbe, Numai Baraba cere și cere Iertare la mase cu fiere-n ulcele, Maestrul vrăjilor ține închise Păsări măiestre și le ucise, Alb porumbelul - iubita sedusă De-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
dar gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie, de uriași”, s-a destăinuit Gina Zaharia. Poeta zugrăvește în versurile sale un univers plin de mister, o lume fascinantă care ascunde simboluri și decoruri mirifice. Destăinurile sale se împletesc în vraja înserării pe rugul eternității. Îi e de-ajuns o pagină de artă pentru a deveni scânteia care întreține focul mistuitor al existenței. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,/ Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
e de-ajuns o pagină de artă pentru a deveni scânteia care întreține focul mistuitor al existenței. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,/ Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod, / A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă / Și-am devenit scânteie în fracuri de năvod.” Însetată de libertate, își caută refugiul în rugăciune căci acolo speranța sa poate îmbrăca haina siguranței. Vrea să-și izgonească temerile, dar în această rătăcire este prinsă
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. Când a bătut amurgul peste vrajă, / Întâmplător prin armonii de ploi, /Toți îngerii din noi erau de strajă / Și ne-au ținut de mână pe-amândoi. / Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine, / Din când în când, să vreau să povestesc / Despre
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > LILIAC, PARFUM DE MAI... Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Liliac, parfum de mai, De-unde-atata vraja ai? Că din ce-i în preajma ta Se naște dragostea mea. Te-am sădit lângă pridvor Să fiu aproape de dor. Te-am sădit lângă cerdac Să fii tuturor pe plac. Aduci lumii liniștire, Amintire și iubire, Liliac, parfum de mai
LILIAC, PARFUM DE MAI... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378751_a_380080]
-
va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața, Albastrul din oceane se-amestecă cu sânge, Va domina un fur care-și ascunde fața Ce nu îi va păsa dacă pământul plânge. În ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajă Unindu-ne iubirea și devenind o torță, Noi suntem una cu El, ce stă de strajă, Căci ne-a creat să fim pe lume ca o forță. Deci să ne-ndepărtăm de neguri și abis Ca Terra să n-ajungă
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
a căzut un pui de stea pe orizont în depărtare, mă-mpingea nemărginirea spre alte lumi din univers, călcam pe mări și peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și eu un Don Quijote îmbătat de-a vieții vrajă ce credea că toată lumea la picioare i s-a pus, cuceream zădărnicii dintr-o lume ne-mplinită, levitam spre lumi albastre printre sfincși și printre clovni; istoria îmi dezlega destinul calp din Zen-Avesta, din absurd veneau femei luminate-n clar de
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
o cale doar spre albe flori de măr. Alunec în tăcere prin viața boemă, căci furtuna putrezește pe flori și frunze... Flori Gomboș**** MI-S OCHII OSTENIȚI Mi-s ochii osteniți de-atâtea vremuri pline de păcate. Te uită! Înfrânge vraja clipei din năvala vremurilor, se-ntunecă... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
statut conjugal și lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”. La capătul a patru experiențe amoroase catastrofale care l-au implicat existențial în chipul cel mai adânc amărăciunea ultimei deziluzii de cruzime maximă, fiindcă a luat forma vrăjii , Petrini ajunge la concluzia că dacă dragoste nu e, nimic nu e! Curajul scriitorului constă tocmai în a arăta mirajul acestei tenace credințe și neputința realizării ei. Tragismul răscolitor vine din revelația simultană că o astfel de veșnică și neistovită
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
îți sunt infinită poveste.... V. NINSOAREA LUMINII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
nr. 1912 din 26 martie 2016. Bunica mea, de ce când stai Și mă privești, ți-s ochii umezi, De parcă vezi un colț de rai, Te uiți la mine, nu știai... Că m-am născut să-ți fiu lumină Și cântec, vrajă - câteodată Și-n zile care-mi pari străină Să-ți șterg tristețea de pe față?! Tu, buna mea, ce-aș fi făcut De nu te-aveam? Ce gând urât! Aș fi crezut că Domnu-a vrut Un înger bun, cu împrumut. Dar
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Bunica mea, tu oare știi ... Citește mai mult Bunica mea, de ce când staiși mă privești, ți-s ochii umezi,De parcă vezi un colț de rai,Te uiți la mine, nu știai...Că m-am născut să-ți fiu luminăși cântec, vrajă - câteodatăși-n zile care-mi pari străinăSă-ți șterg tristețea de pe față?!Tu, buna mea, ce-aș fi făcutDe nu te-aveam? Ce gând urât!Aș fi crezut că Domnu-a vrutUn înger bun, cu împrumut.Dar a dorit să-mi fii
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
sfântă, de Crăciun, rămasă într-un vis. Desprinsă de prezent, prin ceața vremii deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă, Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră! Se scutură-ntâmplarea-n vraja jarului mocnit, Sunt, din nou, lângă voi iubiții mei părinți, Dragostea și măreția eu, iarăși, le-am simțit! Într-un castel din flori de nor -trăiți voi- printre sfinți... Picuri aprinși de rouă aleargă-n noaptea sfântă, În clipe delicate
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
ușoară și mângâietoare Își simțeau doar sufletele calde, curate și încărcate de prea plin Dumnezeiesc. Și era de ajuns ... Intr-un țărziu bătrânul începu un murmur pe care fetița îl continuă într-o rugăciune . Își uneau glasurile pentru a primi vraja liniștii și a puterilor renăscute: .. Dă-ne-o noua astazi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri ...... Și ne izbăvește de cel viclean Amin! Amin,Cucișor! dădu bătrânul semnalul plecarii. Amin ,Cuculeț drag! Și răsul cristalin
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
latră-n vânt, Când îngroapă criminalii Cornul lunii-n două frânt... Când își sapă-n mări coralii Unul altuia mormânt, Când își blestemă hamalii Veșnicul deznodământ, Când se-njunghie rivalii Din al urii simțământ, Când se-mpușcă generalii Sub al vrăjilor descânt, Când virgine și canalii Fac amor sub jurământ, Când e lumea-n funeralii Și-și fac moții legământ... Când cernelilor din dalii Și din toate câte sînt Moarte de parfum fatal li-i Al poetului cuvânt... Referință Bibliografică: De
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
un necunoscut care se alătură grupului și, datorită umorului său, devine centrul atenției. Odată cu sosirea bucureștenilor în vacanța de sfârșit de săptămână din acest loc „paradiziac“, cotidianul se retrage treptat într-un plan secund. Diferite „jocuri“, săvârșite în atmosfera de vrajă a pădurii, produc modificări de comportament ale personajelor. Jocul se desfășoară noaptea, sub imperiul întunericului, pădurea devenind un adevărat labirint. Un element important, evocat de autor, este ceasul, acela care măsoară această coordonată a timpului, „singurul arbitru“ fără de care jocul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea, fără gânduri, fără voință“. Se observă un schimb de planuri, acesta fiind intermediat de o încremenire; totul se afla sub puterea vrăjii, parcă, chiar natura se supune puterii Christinei, care vine dintro altă dimensiune, de acolo unde timpul nu are nicio valoare. Astfel, apariția ei va influența și lumea supusă legilor temporale. Birjarul este Caron, dricarul care face trecerea spre dincolo. Uzând
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
poate anula condiția ta actuală și te poate proiecta oriunde în univers. O a doua ipoteză este faptul că ei ar fi putut „fermecați“ chiar înainte de a se sui în mașină, dar astfel nu se poate explica neparticiparea servitorilor la vrajă. Un contra argument este faptul că hainele erau murdare și sfășiate (poate de ei înșiși). Lucrurile nu se întâmplaseră acum o sută cinzeci de ani, deoarece ei nu asistau pur și simplu la o scenă de mult întâmplată, ci interveneau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
credința populară, șarpele este un animal cu puteri magice, din multiplele sale însușiri o importanță deosebită având stăpânirea exercitată asupra timpului, capacitatea de netamorfoză și transformare în simbol erotic. Tot potrivit concepției populare, el devine mesager al dragostei, acționând prin vrajă la fata la care este trimis. Tot în această operă se recreează mitul androginului pe insula veșniciei, aceea a lui Euthanasius. CONCLUZII a) frecvența și semnificația lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist e că pernicioasa contagiune a cuprins școlile și academiile de artă, care încurajează deplorabilul demers, deviind talente autentice de la preocupări specifice. De văzut cum, sub vraja stilului, pierdem puterea de a judeca lucid... mesajul. Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]