3,553 matches
-
identificate ca fiind americane și exportate ca atare. Kroes susține că ,,americanii nu numai că au dislocat sintaxa culturală europeană, dar au modificat și semantica culturală a Europei. Ori de câte ori europenii râdeau de entuziasmul american față de ceea ce europenii considerau că este vulgar și de proastă calitate, reacția acestora izvora din ignoranță. Ei cântăreau estetica americană după standarde europene, ca și cum acestea ar fi funcționat în egală măsură și în America 259". Un exemplu grăitor în acest sens este Rosie the Riveter, creația lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
clubul select” al primelor orașe asfaltate din România. În pofida acestor elemente de modernizare urbanistică, „spectacolul” străzii a continuat să fie unul specific vechiului târg. La sfârșitul anului 1937, pe străzile proaspăt asfaltate puteau fi văzuți „comercianți ce etalau în mod vulgar și inestetic toate felurile de fructe și zarzavaturi, până în mijlocul trotuarului, (...) negustori ce sparg ghiața chiar pe trotuarele din centrul orașului, aruncând cu hârdaiele în stradă apă și chiar zoaie, (...) vânzători de semințe, covrigi, mere murate, păpușoi fierți, expuse prafului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
etalează maniere, un mod de viață, de exprimare etc. împrumutate fără discernămînt dintr-un alt mediu care i se pare mai distins, mai original, mai la modă decît al său; trivial 1. comun, de rînd, obișnuit; 2. de prost gust, vulgar, grosolan; 3. obscen, indecent; trivialitate 1. caracterul a ceea ce este comun, de rînd, obișnuit; 2. lipsă de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate. Încă din 1907 (Din psihologia poporului român), D. Drăghicescu observa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele mai serioase, adînci și tragice inițiative. Ne-am ridicat de atîtea ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o "vulgaritate de altminteri colorată". Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală"; pentru Călinescu, "femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare" iar pentru P. Constantinescu "vulgare, ipocrite și egoiste"; o pată de culoare pitoresc-balcanică o reprezintă Lache și Mache cuplu paronimic și siamez, precum și celebrul Mitică parizianul nostru oriental! Pompiliu Constantinescu are meritul de a fi intuit sensul adevărat al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală"; pentru Călinescu, "femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare" iar pentru P. Constantinescu "vulgare, ipocrite și egoiste"; o pată de culoare pitoresc-balcanică o reprezintă Lache și Mache cuplu paronimic și siamez, precum și celebrul Mitică parizianul nostru oriental! Pompiliu Constantinescu are meritul de a fi intuit sensul adevărat al acestei trivialități, sensul etimologic care se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
operele lor principale, unul exprimă în ordinea socială nașterea înainte de vreme a burgheziei naționale, iar celălalt destrămarea prin viciu a unei vechi aristocrații mai mult neromânești", Pantazi și Pașadia fiind "desfrînați fără trivialitate și nesățioși la spurcăciune fără a fi vulgari", măsura degradării lor rămînînd seniorială iar dezastrul măreț; în sinteză, I. L. Caragiale este încadrat în obiectiv, schematic, tipizant, clasic iar Mateiu în liric, rămuros, excepționist-romantic. Revenind la aspectele biografice, P. Constantinescu află aici o explicație a orgoliului matein tradus în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îndatorată unor experiențe infantile traumatizante. Lovinescu are însă meritul de a-și fi corijat prima percepție, recunoscînd că în comedii "trăinicia, durata nu stă, așadar, în materie, ci în tratarea ei [...]. Caragiale a dat o expresie de artă unică, materialului vulgar și trecător" și reconfirmînd intuiția lui Ionescu Gion exprimată în ziarul Românul (1884): "O scrisoare pierdută începe pentru teatrul român un alt succes care va întrece poate pe acela al lui Hamlet. Visătorul de la Elseneur și d. Zaharia Trahanache vor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt acuzați întruna de "fundamentalism". Noi credem că ei pot fi acuzați mai degrabă de o iresponsabilă toleranță. Piesa semnată de A. M.-P., cu nimic mai prejos de Versetele satanice ale lui Salman Rushdie (cel hăituit atâția ani de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Luca, într-o aserțiune care atrage atenția asupra atât a identității personale a poetului, cât și a lipsei sale de egoism: "în identitatea de sine agresivă și expansiva care străbate apăsat toate operele lui Blake, nu există egoism în sensul vulgar al termenului. Blake se oferă pe sine în întregime în arta să și, astfel, își asumă riscul unei respingeri totale umilitoare" (1991, pp. 228-229). În opinia mea, figură lui Urizen reprezintă o imagine speculara a lui Blake, o forță simultan
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
omului" (1982, p. 13). La început, Urizen este prezentat drept un element îndepărtat și străin, aparent exterior eului creator blakean (abia mai tarziu ajungem să realizăm că Los, proiecția acestui moi créateur, este o prelungire psihologică a unui ego urizenic vulgar). Eboșa lirica a lui Urizen, figură incipientă a zeului aspru și neînduplecat din cărțile profetice, se găsește într-un scurt poem de tinerețe, inclus în Poetical Sketches și numit To Nobodaddy. Nu este dificil de intuit ironicul joc de cuvinte
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Schiller, intitulat Briefe über die ästetische Erziehung des Menschen (1795)176. Marele scriitor german descrie o triada de stadii fundamentale, parcurse de orice individ pe durata existenței sale. Primul stadiu, Notstaat, se referă la dominația simțurilor și instituie autoritatea materialismului vulgar, de aici, legăturile sale cu barbaria. Tratamentul metaforic al temei evocă percepția vizuală comună enunțata de Blake, înțelegerea primară a realității. Al doilea stadiu, Vernunfstaat, indică prevalența rațiunii și poate fi pus în paralel cu perspectivă lui Blake asupra abstracțiunilor
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nu va mai fi creator de sisteme morale. Trecând peste morala de buntate și sfințenie, care a ieșit din suferinț, (de la Hristos la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și morala simpatiei sau aceea a plcerii, face abstracție de orice fel de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și nu a mai aplicat-o decât în mod mecanic; și atunci, dacă memoria îi joacă feste, i se poate întâmpla s-o aplice exact pe dos. Și uite așa se poate întâmpla, ca să luăm un exemplu simplu și aproape vulgar, ca uneori să facem greșeli de calcul pentru că am uitat tabla înmulțirii. Din acest punct de vedere, aptitudinea specială pentru matematică nu s-ar datora decât unei memorii foarte sigure, sau poate unei puteri de concentrare ieșite din comun. Ar
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
60 de către Edward Shils, care "a realizat o amuzantă trecere în revistă a nuanțelor sau accepțiunilor culturii (n.n.), distingând: high culture (cultură înaltă), refined culture (cultură rafinată), elaborate culture (cultură elaborată), middle culture (cultură de mijloc), serious culture (cultură serioasă), vulgar culture (cultură populară), low culture (cultură joasă)"15. Diversitatea concepțiilor și a perspectivelor de definire ale culturii reiese și din lucrarea recent apărută în țara noastră, în 2010, Sociologia culturii. Antologie autori străini, care, în primul capitol, a prezentat zeci
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
zdruncinându-se din temelii. Nu avea locuință, avea un fiu, pe care îl înscrie în școala militară pe baza unui Act de pauperitate, și pentru a se descurca financiar își deschide un debit de tutun. Clerul consideră această atitudine drept vulgară și exagerată și o condamnă ca pe o răzvrătire, neluându-se act de nici o îndreptare. Canoanele sinodale precizau însă că nu este obligatorie, nici măcar recomandată purtarea pletelor lungi, însă Consistoriul nu lua în calcul o absolvire a greșelilor care nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă, aleargă și ea după nevoile ei, mai ca tăunul cu paiul în cur” zicere, oarecum vulgară, ce subliniază umilința și consecințele ei în rândul oamenilor dispuși la compromisuri. 15 Către MIHAIL KOGĂLNICEANU p. 196, r. 5 6 : „respectuos vă felicitez de ziua numelui” buna creștere implică manifestarea respectului și recunoștinței dezinteresate, transmiterea bonomă a urărilor în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
trăsătură a elevului autonom. Aprofundând analiza de conținut s-au constatat diferențe între răspunsurile băieților și cele ale fetelor. Este vorba mai mult despre particularități ale răspunsurilor celor dintâi. Astfel băieții par mai „duri” oferind răspunsuri de genul „nebun”, „rebel”, „vulgar” pentru a caracteriza elevul adolescent, mergând până la cuvinte de jargon precum „șmecher”, sau „stresat de mate”. Pentru elevul autonom cele mai „șocante” trăsături au fost identificate tot de băieți. Acestea au fost: „se duc la Mall”, „învață când are chef
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de Presă, Cristian Tudor Popescu, în termeni mai mult decât vehemenți. Mâine va apărea demisia sa din această funcție, sub forma unei scrisori deschise. Mai toate jurnalele de știri TV au reprodus în această seară următorul fragment: "Viața politică din ce în ce mai vulgară și superficială din România ultimilor ani este însoțită, ca și cum n-ar vrea să rămână mai presus, de o presă tot mai degradată, moral și profesional. Rețelele de presă murdară, locale și centrale, se împart în două categorii: puținele care au
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai vulgare satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității politice, anulând orice barieră între limbajul public și trivialitatea cea mai stridentă a limbajului privat, pentru a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu gândul generos de a-i aduce o mică bucurie propriei fiice, dar și cu intenția nesuferită de a transforma nevinovatul divertisment într-o lecție de virtute și de șlefuire a minții. Bineînțeles, vigilența paternă va fi înăbușit metodic plăcerea vulgară a copilului de a râde zgomotos, cu gura până la urechi, de farsele grosiere, cu multă frișcă și picioare în fund. Eroarea amuzamentului gratuit, mecanic, se cerea corectată, prompt, printr-o pedagogie "nobilă" dictată de imperativul etic și de ambiția intelectuală
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se petrec undeva, în culise, iar omul concret rămâne practic "invizibil", ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de gânditorul elin, scriindu-se, dimpotrivă, sub semnul "întoarcerii refulatului", adică al acelor forme "vulgare" de expresie făcute să răspundă principiului plăcerii și să satisfacă (imaginar) dorințele cele mai ascunse, fantasmele irepresibile ale inconștientului. Pentru a respecta adevărul istoric, trebuie totuși să-i recunoaștem lui Aristotel și meritul de a fi intuit uimitor de exact
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor sociale, se vede ilustrat în modernitate nu doar de exigențele unei arte pure, precum expresionismul, ci și de o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și a coborârii artei în stradă (vezi impactul cinematografului). Nu avem cum ignora fără a greși dimensiunea aceasta didactică, latura așa-zicând "propagandistică", "tendențioasă", ce ne obligă să definim melodrama mai mult din perspectivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație stearpă, filozofare fără obiect și fără finalitate. Însă Ibrăileanu era departe de a restrânge arta la formula mimetic facilă a unui realism vulgar, după cum se mai crede încă, din necunoștință de cauză. Ca și Lovinescu, autorul Adelei a sesizat foarte comprehensiv importanța sugestiei în literatură, pe care a explicat-o chiar mai nuanțat, ca efect al unor procedee tehnice precise. Ibrăileanu observă, spre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]