KorAP: Find »[drukola/base=vultur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...178 >

4,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

cu certitudinea zilelor și a suferințelor care nu se mai puteau schimba nici un pic. Degetul nevăzut scrie și, după ce a scris, trece mai departe. Toate lacrimile tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
întoarcă la toată durerea aia? Aici rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ceea ce trebuie să facă, își spuse Virgil și se ridică în picioare, îndreptându-și pălăria și clipind. Rupse o ultimă crenguță, după care Vultur-în-Zbor apăru lângă el, gonind într-un suflet. Virgil își luă inima în dinți și spuse: Domnule Vultur, încă mai ești hotărât să urci muntele? Vultur-în-Zbor se opri, cu răsuflarea tăiată. — Da, spuse el și era gata să continue, când Virgil îi zise: — în cazul acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
el și se opri în fața lui ca un cimpanzeu vulnerabil. Nimic nu se va schimba, nu-i așa Virgil? repetă ea. Virgil Jones închise ochii. — Dolores, rosti el. Te rog, încearcă să înțelegi! Trebuie să urc pe munte cu domnul Vultur. Trebuie. — O, ce bine! strigă ea deodată, bătând din palme. Știam eu c-o să fie bine. O privi. — Dolores, zise el. Ai auzit? O să plecăm mâine-dimineață. Plecăm. — Da, răspunse ea, dis-de-dimineață. Vom coborî pe plajă, ca de obicei, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Se gândea la Prepelicar, la motivele domnului Jones, la pădurea deasă în care se rătăciseră, la vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dorit să nu ți se fi întâmplat tocmai ție. Grimus obișnuia să spună că în aceste păduri un om fie se pierde, fie se regăsește pe sine. Asta e diferența dintre noi. Eu nu pot decât să mă pierd. Domnule Vultur, dumneata nu ești un om realizat. Asta ți-e slăbiciunea, dar și puterea. înainte de a se realiza, fiecare are optimismul ignoranței. Asta poate constitui mântuirea unei vieți. Odată realizat, trebuie să înfrunți groaza cunoașterii a ceea ce ești și ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mai departe. Bineînțeles, e complet răsturnată de dimensiuni. Singurul lucru care rămâne constant la trecerile dintre dimensiuni este conștiința personală a individului. Dar domnul Gribb încearcă din răsputeri să ignore dimensiunile. Dimensiunile sunt un lucru înspăimântător. Cultivă-ți conștiința, domnule Vultur! Așa poți scăpa. întotdeauna există o cale de scăpare. Dacă există voință. Singurul lucru asupra căruia deții controlul. Vocea se stinse din nou. Vultur-în-Zbor inspiră adânc, închise ochii, îi deschise și încercă să-și dea seama unde se află. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones se întoarse să-l privească pe indianul axona. Dar Vultur-în-Zbor adormise. Virgil traversă greoi pluta și se așeză lângă silueta adormită. — Nu-mi mulțumi pentru că ți-am salvat viața, îi spuse. îți sunt recunoscător mai mult decât ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
moment cu gura căscată și apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate din cauza whisky-ului de cartofi sau, poate din cauza oboselii, dar Vultur-în-Zbor simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
era însă destul de clar că era cu mult mai drăguță decât O’Toole, așa că decizia lui era una evidentă. Chiar dacă auzise cuvântul „soț“. încercă să se ridice. — Vultur-în-Zbor, mormăi el. Ea râse în sinea ei. — Chiar că arăți caraghios, domnule Vultur, dacă-mi permiți să ți-o spun. Dar o noapte de somn bun va face minuni. Eu sunt Elfrida Gribb. Soțul meu este domnul Ignatius Gribb, filozof. — Iar eu, încercă Vultur-în-Zbor, sunt piatra de moară a filozofului. Se clătină. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
și au intrat într-o încăpere perfect aranjată. Elfrida stătea, pe un șezlong, cu ghergheful în poală. Când au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică - ceva ce Vultur-în-Zbor nu mai auzise de secole. Flaute și viori: interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna de trecut, spuse Vultur-în-Zbor. De cele mai dulci momente din el. Acest vin, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
om judecându-l după ochi. Un om pe care viața l-a înfrânt va avea ochii îngustați; opusul său, eroul cuceritor, va ține, probabil, ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de mulțumire. își zine în sinea lui: omul ăsta e nebun - și dogmatic pe deasupra. Dar fără îndoială, așa ceva putea fi îndurat, în schimbul ospitalității lui fără margini. Domnul Gribb tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de interes și plăcerilor sale, fără să dea nimic în schimb. Oricine are parte de casă, masă și companie. Având toate acestea și jocul etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie fericit. Eu sunt un om fericit, domnule Vultur. Și știi de ce? Permite-mi să ți-o spun într-un mod mai ocolită Și noi am sosit relativ de curând, înțelegi, domnule Vultur. Spun „relativ“, pentru că e deja vorba de câteva secole. Când am venit aici, am descoperit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie fericit. Eu sunt un om fericit, domnule Vultur. Și știi de ce? Permite-mi să ți-o spun într-un mod mai ocolită Și noi am sosit relativ de curând, înțelegi, domnule Vultur. Spun „relativ“, pentru că e deja vorba de câteva secole. Când am venit aici, am descoperit un anumit număr de mituri eronate pe cale să capete contur, mituri pe care mi-am asumat sarcina să le scot din mințile oamenilor din oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mituri pe care mi-am asumat sarcina să le scot din mințile oamenilor din oraș. Accidental, ele constituie un interesant studiu adiacent lucrării mele despre memoria rasei: evoluția unei mitologii în cadrul unei singure generații cu o existență îndelungată. Oricum, domnule Vultur, eu nu știu ce direcție îți propui să adopți în domeniul ales de dumneata, dar aș putea oare să sper că nu vei perpetua tocmai acel mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E nedrept din partea ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă. — Dacă poți să judeci după aparențe, zise Vultur-în-Zbor, aplecându-se deasupra brațului întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Gribb ar fi fost o personalitate și ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii ei gri mai luminoși ca niciodată. Ceva de băut, domnule Vultur, i se adresă ea și îi înmână un pahar cu vin, dar abia după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
desfășura în tot restul timpului care urma să vină. Poate că absența totală a surprizei era cea care crea respectiva senzație dar ea a fost confirmată rapid de contesă, care a explicat: — Domnul Moonshy împarte cu noi această casă, domnule Vultur. Cum e nemulțumit de poziția lui de intendent al orașului, o poziție suficient de puternică pentru ca el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]