2,178 matches
-
-lea (episcopul Melchisedec) până în perioada actuală. În ceea ce privește modul lor de abordare, am optat pentru un plan care să permită relevarea cadrului general în care și-a desfășurat existența populația din Huși și din împrejurimile sale. Pentru că documentele o permit, am zăbovit asupra Evului Mediu hușean, evidențiind ipotezele cu privire la originea numelui orașului, toponimia zonei, administrația și dezvoltarea târgului, diminuarea ocolului în avantajul Episcopiei ortodoxe de aici. În structura lucrării s-a urmărit evidențierea problemelor fundamentale ale evoluției „orașului dintre vii”. O atenție
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
singurul prelat de atunci demn de tronul mitropolitan. Albise, dar păstra aceeași ținută demnă. Vorbea convins de înfrângerea Centralilor, dar arunca vina intrării noastre premature [în război] pe regină și pe d. Emil Costinescu. Nu se gândise că, de mai zăboveam, revoluția rusă ne condamna la o pasivitate nenorocită. După mai mulți ani, îl întâlnii la d. Iorga. Ieșind din cabinetul ministrului, ne salutarăm ca vechi cunoștințe, dar observai că umblă greu, împleticindu-se. Când se coborî în gang căzu jos
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și mai ales o sumedenie de perdeluțe de vitrină. Afară de câteva covoare, tot era urât și de prost gust. Știrile de[spre] ofensiva rusă ne înviorau, speram pe cea de la Salonic și intrarea grecilor, ne dădeam seama că, de mai zăboveam și noi până în primăvara 1917, cum doream, nu am mai fi putut in tra în luptă în plină revoluție rusă. Ceea ce socoteam o greșeală fu sese un noroc, tot era mai bine să suferim decât să rămânem pe dinafară. internații
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
brașov Această cetate a românismului ar fi meritat mai mult și desigur primirea s-ar fi amânat pe a doua zi, chiar de am fi petrecut toți noaptea în tren, regele însă avea treburi în București și nu mai putea zăbovi. Dansurile și cavalcada junilor nu se mai puteau prezenta, dar recepția la gară, la lumina făcliilor, a fost foarte frumoasă. Protopopul Savu, doamna Băiculescu, multe cunoștințe vechi și altele noi, prin căldura și dragostea arătată, încheiară această neuitată călătorie oficială
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zece zile la Florica. Neprimind peste o săptămână nici un răspuns, mă hotărâi să plec, isprăvindu-se vacanțiile mele. Sosind la Florica, găsii în curierul ridicat la pornire o scrisoare a ei, în care îmi zicea că ar prefera să mai zăbovesc 8 zile, când s-ar întoarce dânsa acolo. Era prea târziu și nu mă mai puteam îngriji deloc de acest lucru, și din cauza convențiunii noastre, și din imposibilitatea de a-mi prelungi vacanțiile. Îi explicai lucrul printr-o scrisoare și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În tabără la Gărâna Participând la diferite expoziții în calitate de sculptor, nu am putut să trec nepăsător pe lângă tablourile expuse pe simeze, care de fiecare dată mă priveau și îmi zâmbeau datorită sutelor de tonuri viu colorate, ce mă obligau să zăbovesc în fața lor, zâmbind fără să vreau la mesajul pe care autorul mi-l transmitea cu ajutorul pensulei. Astfel am devenit un admirator fidel și cum era de așteptat, am început în ianuarie 2000 să realizez primele mele desene în creioane colorate
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot, după cum știau toți prietenii. Dar soseau în jurul mesei lui Voiculescu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare a operelor eminesciene (Muza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a acestui poem ("cred statornic, de peste două decenii"), propunând chiar un unghi personal de investigare a vastului material de laborator, a tot ceea ce ține de universul elaborării lui, adică asumarea și evaluarea globală, integratoare, a tuturor variantelor, asupra cărora a zăbovit, de altfel, și Perpessicius dar altminteri, oferind o cercetare de tip semantic, în vederea descoperirii și iluminării ideilor cu care Eminescu s-a luptat pentru a le putea condensa în expresia lirică finală. Domnia sa vorbește astfel despre un text poetic integral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cei care au alte păreri decât autorul". De aceea, spune comentatorul ediției, se poate vorbi, fără îndoială, de "un stil" în editologia eminesciană, impus de cercetătorul "pasionat, absorbit de manuscrise și de surse referitoare la viața și opera lui Eminescu, zăbovind ca un benedictin în jurul fiecărui amănunt". Panoramând principalele ediții de dinainte și de după, cea datorată lui Perpessicius, cu evidențierea discuțiilor pro și contra, de-a lungul vremii, se realizează acea perspectivă de lucru a eminescologiei ca știință, ce prefigurează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui reflexive" (?!); sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aproape 13 metri. Cu multă sfială, circulam pe acea galerie de lemn și mai ales pe punțele cele aeriane care tremurau sub picioarele noastre și, zău, erau momente când simțeam că ni se oprește respirația în piept. Mult n-am zăbovit în neagra potică, căci ne era degrabă să călcăm pe pământ sănătos și să revedem lumina soarelui. Întorși la Vernayaz, am angajat catâri și a doua zi am plecat călări spre Chamonix pe la trecătoarea numită Tête-Noire. Chamonix e o vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în gură măr de la înfloritul pomilor și până la 21 iulie. A plecat să moară un pic, la zi mare, în ziua de Paști a anului 1988, 10 aprilie 1988. Cu o zi înainte, mama revenise de la Pașcani, unde n-a zăbovit decât o noapte, venise să-mi aducă bucate de Paști, iar pe 11 aprilie era ziua mea de naștere. Dumnezeule Mare, în ziua aceea îi revenise complet auzul. Povestesc ai noștri c-au stat firesc la masă, auzea perfect, s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se întâmplă adesea în viață ca întâlnirea cu un om să-ți răstoarne deciziile și evident visele. Și mai este ceva, de ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
redacție al unei reviste de cultură gene rală (Noua Revistă Română). Virtuțile și capacitățile noastre de realizare sunt, În intimi tatea lor secretă, aceleași, fie că Îți gospodărești ograda și via, sau pui pe roate lucrul oamenilor din atelier, sau zăbovești cu migală peste rânduri-rânduri de manuscrise. Fapt este Însă că plutonierul t.r. Beldie Constantin, având o instrucție militară rudimentară la regiment, o foaie matricolă plină cu pedepse disciplinare pentru lipsă la apel, la vize și la concentrări, și căzut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În șir de așteptare, inginerul Talpău se pare că a găsit o soluție pentru a ieși din furcile caudine ale birocrației românești și va Întocmi doar două cadastre, În locul celor patru pe care le convenisem silit anterior. Împreună cu Liliana, am zăbovit o oră la Doina, Adrian sustrăgându-se din motive numai de el știute. La un pahar de vin și o farfurie de cartofi prăjiți am pus țara la cale, În speranța că toată această tevatură se va sfârși cât de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și a două volume de povestiri, azi am trecut la revizia PB6, așezând textele pe două coloane și ilustrând fișele cu fotografia celor evocați. Și dacă la Pic G. Adrian a mers relativ ușor, la Harry BarShalom a trebuit să zăbovesc mai mult, Întrucât am rescris practic profilul, dublând bagajul de informație. Tot ieri, forțat de Întâlnirea cu poeții Mihaela Mocanu și Octavian Mareș, am ajuns la Întrunirea Cenaclului „Octavian Voicu“. Spre deosebire de ședințele anoste din ultima vreme, aceasta a fost mult
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mai poposi la Biblioteca „Ștefan Luchian“. Am pornit direct spre Comănești, oprindu-mă mai Întâi la poetul Marcel Cepoi, căruia i-am făcut o bucurie dăruindu-i câte 5 exempare din propriile volume, apoi la Tincuța, verișoara mea, unde am zăbovit preț de aproape o oră. Generos cum e, autorul Goanei dintr-un cal legat rămăsese fără niciun volum, așa că acum l-am sfătuit să păstreze măcar câte unul pentru dosarul de primire În USR, dar sunt aproape sigur că va
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și, nevăzându-i cu anii, s-ar putea să nu-i mai recunosc, așa cum s-a Întâmplat cu majoritatea celor prezenți, intuiți doar vag, după aproximările chipurilor Îmbătrânite. După Înmormântare, pătruns de frig și presat de timp, n-am mai zăbovit decât un sfert de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am ajuns după ce am găsit o ocazie. Ajuns la 17,30 acasă, n-am mai fost În stare de nimic
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ne insufle și nouă, băieților săi, această credință. La cabinetul oftalmologic, doctorul se întorsese, dar tatei încă nu-i venise rândul: mai erau vreo patru persoane înaintea sa, iar după el nu mai era nimeni. Nu se grăbea. A mai zăbovit vreo jumătate de oră în sala de așteptare, până să intre la consultație. Înăuntru a avut surpriza să constate că medicul Stănescu I., cum citise pe ușă, era o femeie: tânără și atrăgătoare. Aceasta l-a privit fără să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră pe la casele lor, ei, la propunerea lui Stelian, au mai zăbovit, s-au așezat pe o bancă să mai dezbată un subiect anume. Au ales un loc ferit de priviri dintr-o zonă puțin circulată chiar și ziua, undeva lângă biserica Sfântul Nicolae. Până atunci flecăriseră, spuseseră glume nevinovate, râseseră. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în urma respingerii frontului germano-român de către armatele sovietice pe linia fortificată Iași - Nămoloasa, Școala primește ordin de retragere în Ardeal la Ineu. Îmi amimtesc că prin toamna anului 1945 a primit o scurtă permisie pentru a-și vizita familia și a zăbovit puțin timp și la Seminarul din Hălăucești. A fost o adevarată sărbătoare într-o frumoasă seară de toamnă. Ne-am adunat toți seminariștii afară în curte în jurul unui armoniu la care s-a așezat elevul militar Ghiță și a dat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]