2,214 matches
-
de-abia pătruns În incinta spitalului, chemat de indescifrabilul joc al presiunilor care se formează În clădiri. S-a infiltrat Întâi pe sub ușa de la intrare, mângâind Încălțămintea paznicului, a parcurs apoi târâș, cu oarecare precauții, coridorul principal, și, după ce a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început să tragă de pulpana hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privește încă multă vreme în jurul său, dar nu vede nimic, fiindcă un asemenea automobil sport e mult mai rapid decât un tramvai, care deapănă greoi stație după stație. # O clipă! Să nu părăsim tramvaiul ăsta așa de repede, să mai zăbovim un pic. E plin până la refuz cu o mulțime monocoloră despre care nu poți spune de la prima vedere dacă sunt animale sau oameni. Nimic nu iese în evidență în mulțimea asta, în afară de pălăria unei femei urâte, de o culoare șocantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime de trecători zăbovesc deja pe chei fără treabă, la o oră atât de matinală. Așa că arsenalul ajunge în portbagaj, sub roata de rezervă, împreună cu pijamaua. După ce au învățat pentru bacalaureat, iar Rainer a împrumutat 500 de șilingi dintr‑o cutie de trabucuri, pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
puternică și rece se Întindea cât vedeai cu ochii, iar noi am fost din nou nevoiți s-o luăm către Miazăzi. Am dat de alte neamuri. Am văzut ce fel de luntre trimiteau ei pe Marea cea mare și am zăbovit mai multă vreme la ei, doar ca să vedem cum e cu luntrele alea care aveau și un fel de blănuri foarte subțiri ridicate pe un copac - blănurile alea se făceau ca burțile oamenilor grași și prindeau vântul În ele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte la sunetul molcom, Îndepărtat și puternic al timpului. Și m-am contopit prin cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drum spre turnul de apă. Era exact momentul apusului, soarele dispăruse cu totul, iar ultimele sale raze cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fața pămîntului, era În stare să stea În pat toată viața și să vorbească. „Ce s-a-ntîmplat, tată?“ - zice. „Ai vreun necaz? Nu te simți bine?“ - zice. „Ba nu“ - zice Bill. „Mă simt mai bine ca oricînd, dar n-o să mai zăbovesc mult pe-aici cu voi“ - zice - „am hotărît că mi-a venit timpul să mor, Sam, și vreau să-mi rînduiesc gospodăria Înainte de-a pleca.“ „Da’ ce tot spui, tată“ - zice Sam - „ce-nseamnă asta? Doar n-ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a se orienta, părea o icoană vie. Se apropie apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui duhovnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau adesea amatoare de soare, liniște și baie-n mare așa că se pregătiseră pentru orice fel de întâlniri neprevăzute! Vara încinsă și nopțile scurte păreau interminabile, temperaturile de zi și noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a lui Godfrey, Tabitha a căzut pradă unei iluzii grotești. Într-un cuvânt, convingerea ei (dacă acesta este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice de milă pe care soarta i le-a rezervat unei biete femei slabe de minte, dar chestiunea trebuie explicată în măsura în care are legătură cu povestea ulterioară a familiei Winshaw și, de aceea, trebuie expusă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poate e vreun film bun la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde rula filmul Tăișul gol cu Gary Cooper și Deborah Kerr. Părinții mei au aruncat o privire titlului și au plecat mai departe, deși eu zăboveam acolo atras de parfumul exotic al plăcerilor interzise sugerate de titlu și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sumă despre care se zvonea că varia între 100000 și 1 milion de lire sterline. Nu era organ, cu alte cuvinte, pe care să-l prețuiască mai mult; și spre care mâna lui dreaptă nu se putea abține să nu zăbovească - și cea mai memorabilă poate a fost în ziua în care i-a primit pe regina Elisabetha și prințul Charles, ușor surprinși, dar politicos rămași fără grai, ca să inaugureze, oferind un vin de Xerex, noul lui birou proaspăt acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care se întindea pe o suprafață de circa zece metri pătrați și care mi s-a părut ani de zile că semăna nici mai mult, nici mai puțin decât cu o bibliotecă modernă din Alexandria. Aici, spre sfârșitul adolescenței mele, zăboveam ore-n șir, uitându-mă la copertele cărților ieftine în timp ce Verity spumega și bătea din picioare afară. Însăși vederea acestor cărți îmi dădea întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși și talentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreodată specială. În mod special specială, era să scriu. Cred că clachez. Au spus că va dura aproximativ nouăzeci de minute să instaleze aparatul și să fixeze tuburile necesare și după aceea, puteam să mă întorc s-o văd. Am zăbovit câteva minute în salonul rudelor, o zonă destul de funcțională, cu câteva scaune negre din vinil rigid și o selecție de ziare și reviste care păreau ceva mai scumpe ca de obicei. Pe urmă m-am dus să-mi iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Păcat. — Mai pictezi? — Din când în când. Deocamdată nu prea văd ce viitor are. Nu atâta timp cât de-alde Roddy Winshaw ai acestei lumi continuă să fie stăpâni. — În ritmul ăsta, mâine-dimineață va fi cu unul mai puțin. Nedorind să mai zăbovească asupra acestei perspective macabre, Michael adăugă: Dar nu trebuie să renunți. Erai talentată. Putea să vadă oricine. — Oricine? repetă Phoebe. — Îți amintești, spuse Michael ignorând întrebarea ei, când am venit la tine în cameră și am văzut tabloul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lor. Din lunga lui experiență știa să-și aprecieze subordonații după felul cum priveau și cum își țineau pușca... Acum - nu avea îndoieli - toți cei din front erau capabili să înfrunte dușmanul... Când a ajuns la Toaibă, privirea colonelului a zăbovit parcă mai multă vreme asupra lui. Cum te numești, soldat? Toaibă a tresărit ca lovit de trăznet. În clipa următoare, însă, a înțepenit într-o poziție de drepți impecabilă și a răspuns: Să trăiți, domnule colonel, sunt soldatul Toaibă Toader
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facă nani - a șoptit Toaibă. Eu mă retrag puțin și vă acopăr, în caz de reacție din partea lor - a precizat sublocotenentul. Ușurați, rușii s-au întors - rând pe rând - bine dispuși, la mașini. Cel cu pantalonii în vine, încă mai zăbovea... Unul din prima mașină a strigat: Alioșa! Hai, că nu mai ajungem coloana! Îndată, tovarășe comandant! - a răspuns rusul. În acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței, iar în urechi îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
discreți dacă ar fi, La ce le-ar mai folosi? Așteaptă cu-ngrijorare Acel ordin de chemare... (Din „Glasul Buciumului” nr.12/2006 a Parohiei „Pogorârea Sfântului Duh” - Bucium, Iași). Un mănunchi de cugetări Pentru patria-mi iubită În istorii zăbovesc Cu dorința neîmplinită Din versuri mă-mpărtășesc. Tot ce-ai adunat cu trudă Chibzuiește să-ți ajungă, Să te-ntinzi după zicală, Cât ți-i plapuma de lungă. Luptă din toată puterea Să nu pierzi recunoștința Ș-apoi, să te
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]