3,296 matches
-
niște intestine. Ignatius ridică aparatul și apăsă butonul destinat să-l pună în funcțiune, dar nu obținu nici un rezultat. O, Isus, la-nchisoare când mă găsești Tu cauțiunea mi-o plătești Tu-ntodeauna-mi dai în dar Gândul că nu trăiesc în zadar. — Ce cântă nebunii ăștia? se adresă Ignatius fabricii goale încercând să-și îngrămădească filmul în buzunar. Tu niciodată nu mă rănești Și niciodată nu mă părăsești N-am să mai păcătuiesc Am să câștig ș-am să iubesc Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuie să-l faci“. Între timp, făcusem un mare pas spre primul meu roman, cel pe care voiam să-l fac și despre care tata nu mi-a spus: „și pe care trebuie să-l faci“. Din octombrie, așteptasem În zadar o scrisoare de la el. Nu-mi va mai scrie. Nu va ști niciodată că așteptam cu nerăbdare fiecare din scrisorile lui și că le reciteam adesea. În același dosar, am dat peste o scrisoare pe care mi-o trimisese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o fată pe care avea senzația că o cunoaște, însă nu putea fi sigur fiindcă aceasta se mișca abrupt, cu fața plecată și înghițită de întuneric. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tânărul văzu o fată frumoasă spălând haine în râu. și precum spăla hainele, la fel îi punea și inima pe jar. Ieși din ascunzătoare de unde o spionase în secret, tânărul văzu, în privirea fetei, că dragostea nu îi era în zadar. Cum însă fata era fiica unui din șerbii tatălui său, dragostea lor nu avea rost. și totuși a avut. A rodit un copil, un băiat, pe care l-au botezat Stepan. Apoi, peste noapte, când mama lui dormea, băiatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să găsească un avocat care să o reprezinte, În schimbul unei lucrări de-a ei. Pe lângă toate astea, Charlie flirtase cu ea la deschidere și apoi o lăsase baltă, nu putea să vadă Los Angelesul și toate eforturile ei erau În zadar. Sper că-ți dai seama că toată lumea e supărată pe tine fiindcă ai plecat aseară, zise Desert Rose imediat ce-o văzu, sărind peste introducere. Tuturor li s-a părut nepotrivit. Toți știu că te-ai culcat cu Matthew, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îl găsiră, mai pierdură o oră Încercând să găsească un loc de parcare. Imposibil. — N-aș vrea să plătesc parcarea, zise Diane. Hai să aplicăm planul B. Încă o oră se străduiră să găsească un bar rezonabil, alb-negru, dar În zadar. După ce și planul A, și planul B eșuară, Diane sugeră planul C - un bar despre care auzise numai lucruri bune la radio. Arăta ca un local studențesc. Se făcuse deja zece seara, erau obosite de-atâta Învârtit În cerc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privi În ochii negri, Își văzu rimelul ușor Întins din cauza dansului și rochia de mătase puțin strâmbată. Dimineață Kitty Îi mulțumi partenerului ei pentru noaptea minunată și Îl sărută distant pe obraz. Bill Blitz plecă furios că se chinuise În zadar. Cum vrei, tu ai de pierdut, nu-ți poți da seama ce partidă bună sunt pentru că ești Îndrăgostită de-un nerod. Însă nu numai dragostea era oarbă, ci și justiția- după cum avea să afle Desert Rose. 22 Ultimul tangou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poartă și pierzându-se în întuneric. La fiecare casă unde băteam în geam se întâmpla același lucru; oamenii o luau la fugă. Nu vedeam decât umbre care se îndepărtau grăbite și se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
domina, încât nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întâmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să-și agraveze boala de piept luptându-se singur cu crucile decât să-i mai stau în preajmă. L-am înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că o să reușești totuși să dormi, mi-a zis, și a plecat încuind ușa de la care pornea coridorul. În gheretă nu se găsea decât un scaun fără spătar. Cu capul sprijinit de masă, m-am chinuit toată noaptea încercând în zadar să adorm. De aceea, a doua zi m-am grăbit să zic „da” când portarul m-a întrebat: „ai priceput cum se ajunge la administrație?” și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În zadar. Din ziua aceea n-am mai putut să mă lepăd de această obsesie, că asistam la un joc de măști; ea s-a cuibărit în gândurile mele intime, a prins rădăcini, a înflorit și n-am mai reușit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
12. După ce l-am așteptat trei ore, am înțeles că nu se va mai întoarce din „urgența” neprevăzută care intervenise. I-am scris o scrisoare: „Bine, domnule G. Voi ține minte și aceste ore în care te-am așteptat în zadar. Dacă nu-mi era frică, aș fi plecat după cel mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul „de ce vă e teamă?”, s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: „Teamă? Nu înțeleg, de ce să-mi fie teamă?” Ar fi fost în zadar să insist, să-l trag de limbă; cel mult aș fi reușit să-l determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o dărâm, dar nu mai vreau ca oamenii să se teamă. Pricepi? Îți dau termen un ceas ca să-mi dai o soluție. Și m-a trimis în celulă. M-am trântit pe patul îngust și tare, muncindu-mi creierii. În zadar. Nu-mi venea nici o idee. Și nici n-a trecut o oră că am auzit pași în fața ușii. Apoi cheia răsucindu-se în broască. Era gardianul, un om cumsecade, care neavând cu cine să-și lase acasă fetița o aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aș pregăti de călătorie, iertându-i pe toți, uitându-i și lăsându-i și pe ei să mă uite”... M-am gândit să-mi fac de lucru pe la laborator, poate o întâlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învârtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. — Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam în secolul 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreme. Numai noaptea mi se întâmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zis eu și așteptam de la el să mă lămurească. „De ce nu vrei să-mi amintești?” am strigat, văzând că tace, deoarece liana continua să trosnească amenințător și deodată am înțeles că necunoscutul era surd, nu mă auzea. Prin urmare în zadar povestisem, nu mă asculta nimeni, vorbeam în gol. „Povestește, insistă necunoscutul, de data aceasta ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță că eu sunt surd”. Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cruci. Artist? Palatul Șeherezadei? Nopțile dintre oglinzi? Realitatea prelungită în vis sau visul prelungit în realitate? Nu, domnule Daniel. Să-ți intre bine în cap că n-ai fost nici o clipă altceva decât un simplu cioplitot de cruci! În zadar, vrei să te minți. În zadar, vrei să-i minți pe alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre oglinzi? Realitatea prelungită în vis sau visul prelungit în realitate? Nu, domnule Daniel. Să-ți intre bine în cap că n-ai fost nici o clipă altceva decât un simplu cioplitot de cruci! În zadar, vrei să te minți. În zadar, vrei să-i minți pe alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât mine. Ei aveau de partea lor o armă împotriva căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemână era să amân înfrângerea, capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că într-o bună zi, sculându-mă, îi voi vedea pe toți îngenuncheați pe coridoare, așteptând să trec printre ei și să-i iert. Mă mințeam. Nu puteam să încui ușa, să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
despot și victimă, care ne fascina și ne înfricoșa în același timp, care devenise din ce în ce mai singur, pe măsură ce devenise mai arbitrar, ca un Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
personalității lui. Pentru o clipă lui Jack îi pieri cheful pentru lucrul care fusese pasiunea lor comună: fiorul pe care ți-l dădea editarea unui ziar. Deschise calculatorul și încercă să se cufunde în alegerea formatului pentru titlu, dar în zadar. Dincolo, în redacția de știri, era neobișnuit de liniște. Majoritatea reporterilor erau pe teren sau ieșiseră să mănânce ceva la cantină sau la cârciuma de-alături. Jack se învârti de colo-colo un timp, apoi se dădu bătut. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]