46,037 matches
-
tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să le descrie consistențele. Cititorul obișnuit asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să le descrie consistențele. Cititorul obișnuit asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărților. El le pune în ordine, le evaluează, îl lămurește și pe cititorul prezumtiv că nu tot ce zboară merită să fie citit, se miră împreună cu el de ce e bun, dar și de ce e rău. Alex Ștefănescu nu a obosit
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
nu tot ce zboară merită să fie citit, se miră împreună cu el de ce e bun, dar și de ce e rău. Alex Ștefănescu nu a obosit să facă acest raport zilnic, săptămânal, lunar, anual. A scris și o istorie întreagă despre zborul cărților din 1941 încoace, o Istorie vie. S-a pregătit pentru ea de la primul volum publicat, Preludiu (1977), o versiune preliminară, un exercițiu de cuprindere globală, schița unei ierarhii și a unei selecții a valorilor, ce nu pot fi niciodată
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
trece apoi la scenele importante. "Din ziua aceea Păturică se puse pe învățătură și în mai puțin de doi ani învăță limba greacă", cap. V: iată-ne, deodată, în anul 1816; " Zilele frumoase ale toamnei din anul 1817 își luaseră zborul; iarna se arătase cam de timpuriu", cap. XV: s-a scurs încă un an, în ritm mai degrabă lent; "Trecuse un an de zile de cînd Păturică devenise confident al stăpînului său", cap. XIX: ne aflăm deja în preziua fugii
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are parametrii unei rigori perfecte!... L-am pus de zeci de ori să-mi povestească despre decorul de la "Livada de vișini", de la "Revizorul", de la "Căsătoria", să-mi spună cum a fost diferența între scenă și platou, între "Reconstituirea" și
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
ivită din memorabile întîlniri cu persoane care i-au împodobit unele clipe ale vieții. Muzicalizarea textelor poetice (aparținînd lui Octavian Goga, Radu Stanca, Lucian Blaga, Tudor Arghezi orin Iuliana Paloda) surprinde posibile rădăcini rituale ale sincretismului artistic. Cuvintele înseși în zborul lor vorbit devin sunete, iar sunetele în aventurile lor îmbrățișează cuvintele pe care le ocrotesc și le livrează în deplinătatea semanticii lor originare. Prin atitudinea-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
cuiva: am căzut în baie și cred că mi-am fracturat o... Dar nu ajungi să termini fraza, să precizezi, de pildă, că era vorba de o coastă sau o vertebră, pentru că interlocutorul tău, care a prins totuși ceva din zbor din acest început lăsat la mijloc, se pornește într-o lungă mărturisire despre întîmplările și suferințele pe care le-a îndurat el în acest domeniu și în multe altele, încă din tinerețea sa aventuroasă (sau cuminte, studioasă, inocentă etc., etc.
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de nebuni pentru a scăpa de poliție, și unde ciudații sunt așa
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
pe terenul fostei Grădini Pester de la Breazu, dăruit în 1885 de V. A. Urechia. Donația cuprindea 60 ha de pământ, trei case, trei fântâni, vie, livadă și pădure. Din preajma Școlii Normale a decolat Aurel Vlaicu în octombrie 1911, realizând primul zbor aviatic la Iași. Biserica Moara de Vânt, Str. Moara de Vânt, Nr. 24 Inițial a fost capelă pentru prohodirea morților din bolnițele Epitropiei Sfântul Spiridon. Edificarea bisericii se întinde între anii 1803-1840. Printre ctitorii bisericii întâlnim pe: Mihail Sturza, Cantacuzino-Pașcanu
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Cetățuia, Str. Cetățuia, Nr. 1 Este zidită de Gheorghe Duca Vodă între anii 1669 1672. Aici s-a păstrat întregul ansamblu de arhitectură: palatul domnesc, baia turcească sau poate cuhnea, sala gotică, turnul clopotniță, turnul „Cina pelerinului” și altele. Primul zbor de aviație la Iași octombrie 1911 a lui Aurel Vlaicu s-a desfășurat deasupra Mănăstirii Cetățuia. Mănăstirea Hlincea, Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și a soțului ei Zottu Tzigara, fost spătar
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
doar câteva ierburi pregătite oricând să se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
o întâmpină cu bucurie pentru că, după lungul somn al iernii se trezește la viață. Animalele ies din culcușuri, copacii înmuguresc, florile timide răsar din pământul umed iar păsările se întorc după o lungă călătorie. Din curtea unei case își luă zborul, voios, un porumbei. După atâta timp de stat în casă făcu cunoștință cu natura trezită la viață. În timp ce zbura se uita în jur uimit de tot ce vedea. O rândunică, de sus, din vârful unui stâlp, văzu porumbelul și îl
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
vă uit dar, te rog lasă-mă să plec! Locul meu nu este aici! Băiatul puse pasărea pe geam și cu ochii înlăcrimați se uită Ia ea. Nu fi supărat, mă voi întoarce! Pasărea își deschise aripile și își luă zborul. Băiatul văzu doar cum un stol de păsări pleacă pe cerul albastra. Mica pasăre își îndeplini promisiunea și veni în fiecare zi la ei. Când pasărea muri, în locul ei veneau în vizită puii ei. VESTITORUL PRIMĂVERII Venise în sfârșit și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
bat din palme, „Baba Oarba” strigă alți membri până ce reușește să prindă un jucător care-i ia locul. 34.Gâzele Locul - curte, teren. Jucători - 10-20 elevi. Se hotărăște ca un jucător să fie „rândunică” iar ceilalți „gâze”. „Gâzele” vin în zbor la „rândunică”. Pentru a imita zborul se mișcă brațele în sus și în jos, iar din gură imitând bâzâitul gâzelor. „Rândunica” se repede după „gâze”. Dacă prinde una, aceasta devine și ea rândunică și contribuie la prinderea celorlalte gâze. Jocul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
alți membri până ce reușește să prindă un jucător care-i ia locul. 34.Gâzele Locul - curte, teren. Jucători - 10-20 elevi. Se hotărăște ca un jucător să fie „rândunică” iar ceilalți „gâze”. „Gâzele” vin în zbor la „rândunică”. Pentru a imita zborul se mișcă brațele în sus și în jos, iar din gură imitând bâzâitul gâzelor. „Rândunica” se repede după „gâze”. Dacă prinde una, aceasta devine și ea rândunică și contribuie la prinderea celorlalte gâze. Jocul continuă până când toate gâzele au devenit
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud, cum doare o măsea de minte. venit târziu și prin strâmtori, mare dezordine și uscăciune în urma lui întinde. și, totuși, pasul lui șuchiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii, mlădii și liberi și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă spre somn și s-adorm ca și când m-ar ținti, cu otrava-i suavă, un sunet pe moarte. stafie neobosită dacă ne-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
te prefaci în durere pură, în nucleu înflorit în fisiune. pot fi doar umbra propriei neliniști, dacă neliniștea are o umbră. puterea tăcerii am gustat puterea tăcerii, catifelată și moale, am pipăit oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți trebuie singurătatea vinovată, prin care să acuzi, să șfichiuiești și să pretinzi întâietatea, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă nu ești bolnav de credința că te afli în postura unei astfel de victime a tuturor, a nimănui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]