22,132 matches
-
angiotensinei II , telmisartan și un diuretic tiazidic , hidroclorotiazidă . Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile 27 efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică , fără a afecta frecvența pulsului . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
pulsului . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina , atenololul , enalaprilul , hidroclorotiazida și lisinoprilul ) . La întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan , tensiunea arterială revine treptat , în decurs de câteva zile , la valorile inițiale , fără evidențierea unei hipertensiuni de rebound . Frecvența tusei chintoase a fost semnificativ mai mică la pacienții tratați cu telmisartan decât la cei tratați cu inhibitori ai enzimei de conversie a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
vârstnici față de cei cu vârste sub 65 ani . Sex : Concentrațiile plasmatice de telmisartan sunt în general de 2- 3 ori mai mari la femei decât la bărbați . Însă , în studiile clinice , nu s- au constatat creșteri semnificative ale răspunsului tensiunii arteriale sau a frecvenței hipotensiunii arteriale ortostatice la femei . Nu este necesară ajustarea dozei . A existat o tendință către concentrații plasmatice mai mari ale hidroclorotiazidei la femei decât la bărbați . Acest fapt nu este considerat ca având relevanță clinică . Pacienți cu
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
sub 65 ani . Sex : Concentrațiile plasmatice de telmisartan sunt în general de 2- 3 ori mai mari la femei decât la bărbați . Însă , în studiile clinice , nu s- au constatat creșteri semnificative ale răspunsului tensiunii arteriale sau a frecvenței hipotensiunii arteriale ortostatice la femei . Nu este necesară ajustarea dozei . A existat o tendință către concentrații plasmatice mai mari ale hidroclorotiazidei la femei decât la bărbați . Acest fapt nu este considerat ca având relevanță clinică . Pacienți cu insuficiență renală : Pe baza experienței
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 99 mg și sorbitol ( E420 ) 338 mg . 3 . FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice Administrarea asocierii în doză fixă MicardisPlus ( 80 mg telmisartan/ 25 mg hidroclorotiazidă ) este indicată la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat de MicardisPlus 80 mg/ 12, 5 mg ( 80 mg telmisartan/ 12, 5 mg hidroclortiazidă ) sau la pacienții care au fost stabilizați anterior cu telmisartan și hidroclorotiazidă administrate separat . 4. 2 Doze și mod de administrare Adulți
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
hidroclortiazidă ) sau la pacienții care au fost stabilizați anterior cu telmisartan și hidroclorotiazidă administrate separat . 4. 2 Doze și mod de administrare Adulți MicardisPlus trebuie administrat o dată pe zi cu lichide , cu sau fără alimente , la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat în urma administrării de telmisartan în monoterapie . Se recomandă ajustarea dozei individuale pentru fiecare din cele două componente înaintea trecerii la combinația în doză fixă . Dacă este adecvat din punct de vedere clinic , se poate avea în
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
înaintea trecerii la combinația în doză fixă . Dacă este adecvat din punct de vedere clinic , se poate avea în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinația fixă . • MicardisPlus 80 mg/ 25 mg poate fi administrat la pacienți a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat de MicardisPlus 80 mg/ 12, 5 mg sau la pacienți care au fost stabilizați anterior cu telmisartan și hidroclortiazidă administrate separat . MicardisPlus este disponibil de asemenea în concentrații de 40 mg/ 12, 5 mg și 80
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu funcție hepatică alterată sau boală hepatică în evoluție , deoarece modificări minore ale echilibrului hidro- electrolitic pot precipita coma hepatică . Nu există experiență clinică referitoare la administrarea MicardisPlus la pacienții cu insuficiență hepatică . Hipertensiune arterială renovasculară : Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă și insuficiență renală la pacienții cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcțional , tratați cu medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină- aldosteron . Insuficiență renală
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
hepatică alterată sau boală hepatică în evoluție , deoarece modificări minore ale echilibrului hidro- electrolitic pot precipita coma hepatică . Nu există experiență clinică referitoare la administrarea MicardisPlus la pacienții cu insuficiență hepatică . Hipertensiune arterială renovasculară : Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă și insuficiență renală la pacienții cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcțional , tratați cu medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină- aldosteron . Insuficiență renală și transplant renal : Nu trebuie utilizat MicardisPlus la
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
pacienții cu insuficiență renală poate să apară azotemie asociată administrării diureticului tiazidic . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau depleție de sodiu în urma unei terapii diuretice intensive , restricție de sare din dietă , diaree sau vărsături , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , în special după administrarea primei doze . Asemenea situații trebuie corectate înainte de administrarea MicardisPlus . Alte situații asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : La pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de 33 exemplu , pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau cu o afecțiune renală preexistentă , inclusiv stenoză de arteră renală ) , tratamentul cu alte medicamente , care afectează acest sistem s- a asociat cu hipotensiune arterială acută , hiperazotemie , oligurie sau , rareori , insuficiență renală acută ( vezi pct . 4. 8 ) . Hiperaldosteronism primar : Stenoză de valvă aortică și mitrală , cardiomiopatie hipertrofică obstructivă : Ca și în cazul utilizării altor vasodilatatoare , este necesară precauție specială la pacienții suferind de stenoză aortică
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
pacienților care urmează tratament diuretic . Tiazidele , inclusiv hidroclorotiazida , pot determina dezechilibre hidro- electrolitice ( inclusiv hipokaliemie , hiponatremie și alcaloză hipocloremică ) . Semne care avertizează apariția dezechilibrului hidro- electrolitic sunt xerostomie , sete , astenie , letargie , somnolență , neliniște , durere musculară sau crampe , oboseală musculară , hipotensiune arterială , oligurie , tahicardie și tulburări gastro- intestinale , precum greață sau vărsături ( vezi pct . 4. 8 ) . - Hipokaliemie Deși poate să apară hipokaliemie în cazul utilizării diureticelor tiazidice , terapia asociată cu telmisartan poate determina reducerea hipokaliemiei induse de diuretic . Riscul de hipokaliemie este
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
la populația de origine africană , decât la cei de alte etnii , posibil datorită prevalenței crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populațional . Altele : Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv , reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral . Generale : În cazul utilizării diureticelor tiazidice s- a raportat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic . Au fost raportate cazuri de reacții de fotosensibilitate la
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină , se recomandă investigarea funcției renale și a craniului cu ultrasunete . Nou- născuții ale căror mame au luat antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie ținuți sub atentă observație din cauza hipotensiunii arteriale ( vezi și pct . 4. 3 și 4. 4 ) . Tiazidele traversează bariera feto- placentară și apar în sângele ombilical . Ele pot determina fătului tulburări electrolitice și chiar alte reacții decât cele care au apărut la adulți . S- au raportat cazuri de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
psihice Mai puțin frecvente : Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente : Amețeli Sincopă , parestezie Insomnie , tulburări ale somnului Tulburări oculare Tulburări ale vederii , vedere încețoșată Mai puțin frecvente : Tulburări cardiace Mai puțin frecvente : 38 Tulburări vasculare Mai puțin frecvente : Hipotensiune arterială , hipotensiune ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și mediastinale Mai puțin frecvente : Dispnee Afecțiuni respiratorii ( inclusiv pneumonie și edem pulmonar ) Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Rare : Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Rare : Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Mai puțin
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
generale și la nivelul locului de administrare Cu frecvență necunoscută : Investigații diagnostice Cu frecvență necunoscută : 41 4. 9 Supradozaj Datele disponibile despre supradozajul cu telmisartan la omsunt limitate . Simptome : Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiune arterială și tahicardie ; de asemenea , au fost raportate bradicardie , amețeli vărsături , creșteri ale concentrației creatininei serice și insuficiență renală acută . Supradozajul cu hidroclorotiazidă se asociază cu depleția electroliților ( hipokaliemie , hipocloremie ) și hipovolemie rezultând din diureza excesivă . Cele mai frecvente semne și
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
depinde de timpul scurs după ingerare și de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . În tratamentul supradozajului poate fi utilă administrarea cărbunelui activat . Concentrațiile plasmatice ale electroliților și creatininemia trebuie monitorizate frecvent . Dacă apare hipotensiune arterială , pacientul trebuie așezat în clinostatism și i se vor administra rapid soluții hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice MicardisPlus este o asociere dintre un antagonist al receptorilor angiotensinei II , telmisartan și un diuretic tiazidic , hidroclorotiazidă . Asocierea
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
vor administra rapid soluții hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice MicardisPlus este o asociere dintre un antagonist al receptorilor angiotensinei II , telmisartan și un diuretic tiazidic , hidroclorotiazidă . Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
angiotensinei II , telmisartan și un diuretic tiazidic , hidroclorotiazidă . Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]