21,555 matches
-
miile, care și-n procesul lui Maniu a fost procuror, și-n alte procese de soiul ăsta, procese importante la vremea aceea. El era dintr-un sat vecin cu al meu. După ce-l folosiseră ca procuror, că era colonel-procuror, Îl băgaseră la Închisoare. Și l-am Întrebat: „Dar cum, dumneavoastră, procuror?”. „Păi”, zice, „am fost la un Crăciun, la colindat la niște prieteni”... Probabil că asta era justificarea lui. Nu știu dacă e adevărat sau nu, dacă era reală sau nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
burtă și de picioare. Și Dumnezeu m-a Încercat În fel și chip, și a ajuns să nu mai suporte nimeni s-o țină, și singură a trebuit s-o țin..., și mă azvârlea În sus, așa putere avea... Îi băgam imediat călușul În gură, să nu-și muște limba... Și, după ce Îi trecea, mă Întreba: „Ce? Ce s-a Întâmplat? Ce-i cu mine?”. „Nimic”, ziceam, „ți-a fost rău.” Ce să-i mai spun? Și Îmi părea rău de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat cu ea În celulă, dar nu mai știu cât, și am Împărțit mâncarea, pentru că eu aveam regim TBC. Era și dânsa bolnavă, dacă era la Văcărești? Dânsa a primit o injecție, s-a infectat șoldul și puteai să bagi două degete În șold, așa i-a putrezit carnea. Și după ce s-a vindecat, i-a rămas o adâncitură În șold, și ea pentru asta a venit la Văcărești. S-a mai Întremat cât de cât acolo? Da, da, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
curte mare, și dup-aia Începea cu cărțile de la biblioteca comunistă, să studieze și să facă reeducarea și să se scrie informația asta de reeducare... Unii au acceptat, alții n-au acceptat... Pe cei care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram Într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa Închisă. La un moment dat nu mai Încăpea nimic În tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vizita Întotdeauna. A doua zi eram chemat la Securitate: „Cine-o fost la tine?”. Erau informatorii lor care spuneau tot acolo... Și tot așa mă purta, și mă chema, și mă freca. O fost și la mine acasă, mi-a băgat microfoane... Cât timp i-ați simțit pe urmele dumneavoastră? Îndeosebi În perioada asta ultimă, până Înainte de Revoluție... Tot timpu’ am fost chemat... Mi-a fost mai grea perioada de libertate decât detenția... V-a tentat politica după ’90? Nu! Deloc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Au venit grănicerii și ne-au luat În primire. Tatăl meu a fost separat de mine cu câteva zile Înainte și ne-am Întâlnit mai târziu, la proces. Și grănicerii ne-au dat la Securitate la Jimbolia. Securitatea ne-a băgat În lanțuri, la mâini și la picioare, și așa am fost duși până la Timișoara și predați la Securitatea de acolo. Și a urmat ancheta. Detaliați puțin cum s-a desfășurat ancheta. Ancheta la Timișoara o fost destul de dură... Dom’le
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plecat. Când ne-a adus În gară, toată era evacuată, era pustie ca după un bombardament, ca după un cutremur... Nu era nimeni În toată gara, nici personal CFR, nimic. Erau numai securiștii care ne-au dus și ne-au băgat În tren, și, după un timp oarecare, nu mai mi-aduc aminte cât, trenul a pornit, garnitura a fost atașată la un accelerat și am ajuns În București. Vă mai amintiți când ați ajuns În București? Păi, predarea din Iugoslavia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mi-aduc aminte și de el. Și a Început din nou teroarea. La câteva zile după asta, au zis că ne duc la așa-zisa baie. În ce consta baia? Ne ducea jos, În două minute să te dezbraci... ne băga sub niște dușuri și, În bătaie de joc, dădea drumul, când la apă rece, când la apă fierbinte. Și În aia consta baia. „Gata! Îmbrăcarea!” Și se făceau serii de câte cinci inși pentru această baie. Dom’le, intru și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
această baie. Dom’le, intru și eu Într-o serie, cu un student de la filozofie sau de la litere, din București, Gheorghe Vătășoiu 2. Și zic ăștia: „Așteptați aicea să vină lotul celălalt”. Pe Vătășoiu ăsta l-am văzut că se bagă În față. „Măi”, zic, „ce s-o fi grăbind... că tot acolo ajungem... și riscă să ia și niște palme acuma, că nu e disciplinat”. În sfârșit, am așteptat, o ieșit ăia și, cum s-a deschis ușa și ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe platou și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru’, și o luau din nou... Și, În sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile de atunci, nu mai aveam nici o legătură... Păi, gândiți-vă, nici nu s-ar fi putut ține o legătură... Păi, am plecat din Brăila la București, la Cartierul General, la Școala Militară, la altă unitate... Dar m-au băgat ca să fie mai agravantă... Și ce s-a Întâmplat după proces? Ne-a băgat iarăși În penitenciar la Galați. Acolo, În afară de celule, sunt și niște cabine mari și eram Îngrămădiți În ele peste o sută de oameni. Acolo m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-ar fi putut ține o legătură... Păi, am plecat din Brăila la București, la Cartierul General, la Școala Militară, la altă unitate... Dar m-au băgat ca să fie mai agravantă... Și ce s-a Întâmplat după proces? Ne-a băgat iarăși În penitenciar la Galați. Acolo, În afară de celule, sunt și niște cabine mari și eram Îngrămădiți În ele peste o sută de oameni. Acolo m-am cunoscut cu vrânceni, gălățeni, cu brăileni, toți amestecați. Printre noi era și un medic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la camera 8 reduit. Acolo, iar am avut de suferit... La un moment dat, eram bolnav și ne scosese la plimbare, și i s-a părut lu’ Iamandi, un caraliu, că m-am Încruntat la el, și când să ne bage Înapoi În cameră, mie mi-a schimbat direcția și m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă pe ei. La camera 8 reduit eram cu opt generali, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de apă pe ei. La camera 8 reduit eram cu opt generali, cu profesori universitari..., era fostul ministru Ovidiu Vlădescu 2, chiar dormeam alăturea. Era Mircea Boieriu din Făgăraș, doctor În științe economice. Erau oameni pregătiți. Și printre noi erau băgați și deținuți de drept comun, ca să prindă câte ceva. Și printre ei era un țigan, nu-mi mai amintesc numele lui... Și avea pe gât un prosop... Și, deși n-avusesem discuții cu el până atunci, când a văzut că mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țigan, nu-mi mai amintesc numele lui... Și avea pe gât un prosop... Și, deși n-avusesem discuții cu el până atunci, când a văzut că mă duce acolo, a pus prosopul lui pe gât la mine... Și m-a băgat În camera aia neagră... După ce Închidea, trebuia să vină să mă ia În primire, la bătaie. Țiganul care mi-a dat prosopul a știut probabil asta. Și tot el m-a salvat, că, fiind prieten din libertate cu Iamandi, i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tatei dintr-un singur motiv. Știam, din câte reușisem să mă informez până la acea dată cu privire la metodele Securității, că au fost situații când copiii au spus că știu și-au fost arestați și părinții. E impropriu spus că și-au băgat părinții În Închisoare, pentru că ei nu și-au dat seama... Și eu n-am vrut să Îi spun tatălui sau mamei, tocmai pentru că mă gândeam că nu știu cât rezist și să nu spun: „Da, știa și tata! I-am spus și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
imobil. Am urcat pe o parte, mi-au pus cătușele, ochelarii, m-au inventariat și au dat un telefon: „Coletul este la noi”. M-au scos pe altă parte, cu ochelarii la ochi și cu cătușele la mâini, m-au băgat Într-un GAS și m-au coborât la Securitate. Eu știam drumul către Securitate... Ăsta a fost Începutul. La Securitate ce s-a Întâmplat? La Securitate am fost inventariat, amprentat, fotografiat, cântărit, măsurat... te dezbrăcau la pielea goală, bineînțeles, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
după arestare era 7 noiembrie și urma 8 noiembrie 1956. Erau zile de sărbătoare, nu Însă și pentru Securitate... Era perioada când erau, probabil, cei mai activi, că nu trebuia să se Întâmple nimic... În seara de 6 m-au băgat Într-o celulă puțin trapezoidală, cu un pat din beton, cu o saltea În care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că În jur de 10, 15 decembrie, cam aia cred că a fost perioada..., că nici nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de dimineața salteaua și mi-o băgau Înainte de stingere, la ora 10, ș-atunci n-aveam decât să dorm pe fiare, dar dormeam și pe alea. Uneori foloseam și olița, care era și aici. M-au legat și de pat cu cătușe, ca să nu pot să mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care să ne fi Întărâtat. Probabil că dosarul, după ce l-au Întocmit, a trecut pe la un șef care n-a fost mulțumit de rezultat, că n-au găsit pe cineva important... Și pentru că nu le veneau să creadă... mi-au băgat informatori În celulă. A fost pentru prima dată când s-a Întâmplat asta. Primul informator a venit În haine de deținut și s-a recomandat Ion Șarpe. Era oltean, din Craiova, și a spus că e profesor. Prima reacție am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era metoda. „Îți Îngreunezi situația pentru că nu vrei să recunoști. Noi deja știm, dar am vrut să verificăm.” „Ce știți, domnule?” „Preotul Ioja”... Atunci am bufnit În râs. „Ați căzut În plasa mea. Nu există nici un preot Ioja. Mi-ați băgat un nemernic, un șarpe, și la propriu, și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă În celulă să mă tragă de limbă și trebuia să-l prind. Cu asta-și plătește blidul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Preotul Ioja”... Atunci am bufnit În râs. „Ați căzut În plasa mea. Nu există nici un preot Ioja. Mi-ați băgat un nemernic, un șarpe, și la propriu, și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă În celulă să mă tragă de limbă și trebuia să-l prind. Cu asta-și plătește blidul ăla de mâncare, fasolea aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă.” Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mână și m-a dus la celulă. Eu știam drumul spre celulă, așa orbește, de câte ori Îl făcusem. Abia așteptam să ajung să dau ochii cu Șarpe..., dar nu mai era. Îl scoseseră din celulă. La câteva zile mi-au băgat un altul, care mânca la fel... Nu-i mai spun numele, pentru că el mai trăiește. Din contră, spuneți-l! Bine. Stere Anagnostu se numește. Este constănțean. Mânca la fel, era tot informator. Cum s-a recomandat? Care era povestea lui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus: „Știu, ești bolnav de TBC, n-ai voie să dai din mâncarea dumitale că-ți ia regimul de TBC dacă te vede că-mi dai și mie o lingură, dar hai să ne Înțelegem. Știu ce ești! Te-au băgat În celulă să mă tragi de limbă. Am avut pe unu’, Ion Șarpe, probabil că vă cunoașteți Între voi... Dacă Încerci să mă tragi de limbă, cât sunt eu de mic și de slab, e vai de capul dumitale. Discutăm
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe vizetă În așa fel Încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o scăpai și se ducea pe jos
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]