22,461 matches
-
vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Că este așa o dovedesc nuclee de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex și ciocane de piatră cu locașuri de înmănușare descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu”, fosile animaliere, fragmente de vase pictate și de ceramică reprezentând cultura Vădastra, obiecte de bronz și de fier. Trecerea de la nivelul de așezare rurală la cea de târg, se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii și a comerțului în această parte a
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
pentru om din cele mai vechi timpuri. Privind din această perspectivă, putem spune că orașul Dej are o vechime biblică, deoarece cele mai vechi urme arheologice datează din epoca neolitică, adică cu 5.500 de ani î.Hr.- Au fost descoperite fragmente ceramice neolitice în pădurea Bungăr, pe dealul Sfântu Petru și pe dealul Cichegy din Viile Dejului. Despre o așezare cu adevărat stabilă și bine organizată se poate vorbi la începutul epocii fierului, când se cristalizează civilizația dacică. Descoperirile din epoca
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
Rusia, s-au soldat cu faptul că sunt foarte puține opere literare vechi în limba estonă. Cele mai vechi texte în estonă datează din secolul al XIII-lea. "Originates Livoniae" din Cronica lui Henric din Livonia conține toponime, cuvinte și fragmente de frază în estonă. "Liber Census Daniae" (1241) conține toponime și nume de familie estone. Stratul cultural eston a fost la început caracterizat printr-o formă în principal lirică de poezie populară, bazată pe cantitatea silabică. În afara câtorva excepții altfel
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
bronzului. La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic. Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic. La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri: La vest de oraș, la poalele dealului "Coasta Gherlii", pe o
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
este susținută de patru stâlpi de secțiune pătrată din mijlocul naosului, peste care se înalță o turlă monumentală. Pictura murală a bisericii datează în mare parte din vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366) aparținând stilului paleolog, dar s-au păstrat și fragmente de frescă din secolul al XVIII-lea. Aspectul exterior este dominat de zidăria aparentă cu piatră de râu și cărămidă, cu rosturi de mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropolă domnitorilor munteni, ea adăpostește de pildă mormântul lui
Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/296981_a_298310]
-
ca somnul, crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara apare și scrumbia de Dunăre. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
confluența Dunării cu Siretul este confirmată de existența a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboși, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galațiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificații și un Castelum. În fragmentul nr. 9 al hărții este reprezentată și așezarea „Galatie”, care, potrivit lui Dumitru Săndel, ar fi fost situată pe locul Galațiului de astăzi. În baza acestui detaliu, istoricii ar putea stabili atestarea documentară a Galațiului în secolul 2 dHr, Galațiul având
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
atei, 5 locuitori mozaici etc. Neoliticul și Aneoliticul (5500 - 2700 / 2500 î.Hr.): Deasupra cartierului Malu al orașului Onești, pe malul drept al râului Cașin, au fost descoperite resturi de cultură materială a unei așezări din perioada neoliticului. Menționăm printre acestea, fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. Din același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai mare parte de culoare cenușie închisă. Motivele ornamentale constau din linii oblice sau orizontale, incizate pe corpul vasului; uneori inciziile sunt dispuse în benzi de două, trei linii formând ziz-zaguri, sau unghiuri așezate sub
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
cu lama mult curbată). În imediata vecinătate a confluenței Oituzului cu Trotușului, s-au descoperit așezări arheologice din a doua perioadă a epocii fierului - perioada . La punctul „Strâmba” s-au identificat resturile unei așezări din latenul geto-dacic. S-au descoperit fragmentele ceramice de tradiție geto-dacică, care au culoare cărămizie, decorate cu brâu alb, lucrate de mână și o altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
brâu alb, lucrate de mână și o altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată pe malul stâng al pârâului Văratic. Au putut fi observate fragmente de ceramică, râșnițe, urmele a trei bordeie. Tot aici s-au găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea, în această perioadă. Ele dovedesc circulația
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
cuțit la Pădurea Verde. Din perioada romană au fost descoperite monede, fibule și un vârf de lance în cartierele 1 Mai și Mehala. În vatra orașului este atestată o continuitate și după retragerea aureliană. În cartierul Freidorf au fost găsite fragmente de râșniță, semințe carbonizate, gropi de aprovizionare, toate datând din secolele III-IV și care atestă practicarea agriculturii și creșterea animalelor, iar resturile de vânat indică practicarea vânătorii. De asemenea în situl de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă, dar și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
reprezentată de baroc, istorism și Wiener Secession, au adus Timișoarei renumele de „Mica Vienă”. Bastionul Maria Therezia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii Cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei Cetăți în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru Ioan Cuza. La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de „Mica Vienă”. Bastionul Maria Therezia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii Cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei Cetăți în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru Ioan Cuza. La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. În 1904, Primăria
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Alexandru Severus. Urmele de locuire de pe teritoriul orașului indică prezența unei așezări dacice, dar mai târziu se pare că a existat aici și un castru roman de mari dimensiuni (114 x 110m). Săpăturile arheologice au scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de teracotă sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera = Venus, numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. În secolul al XIII-lea Țara Bârsei a fost colonizată cu populații
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
de locuire de pe teritoriul orașului indică prezența unei așezări dacice, dar mai târziu se pare că a existat aici și un castru roman de mari dimensiuni (114 x 110m). Săpăturile arheologice au scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de teracotă sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera = Venus, numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. În secolul al XIII-lea Țara Bârsei a fost colonizată cu populații germanice denumite „Sași
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
Congresul General al Bucovinei adoptă moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României, împlinind astfel idealul de unitate a tuturor românilor. Pentru realizarea acestui deziderat, au avut loc acțiuni pregătitoare în toate așezările zonei. Cităm în acest sens un fragment din „Raportul asupra adunării naționale ținute la Fundu Moldovei” la 8 noiembrie 1918: "„conform Constituantei țării Bucovinei, precum și adunării naționale districtuale din Câmpulung din 4 noiembrie 1918 stil nou, s-a conchiemat pe ziua de 8 noiembrie stil nou adunarea
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
mult despre o cerere de ajutor trimisă de Alexios către papa Urban II prin care acesta consemna că Bizanțul avea nevoie de trupe europene pentru a-i respinge pe selgiucizi. Nu a fost păstrată documentul în întregime, însă din unele fragmente reiese că împăratul se plângea de incursiunile selgiucide, de distrugerea bisericilor și chiar era de acord să cedeze Constantinopolul în fața occidentalilor decât să îl vadă ocupat de selgiucizi. În realitate, scrisoarea era falsă. Sursele vorbesc despre prezența unei delegații bizantine
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara granițelor imperiului. Biserica încerca să respingă păgânismul și să revină la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
constă din Formațiunea Qomolangma, denumită și "Formațiunea Everest" sau "Formațiunea Jolmo Lungama". Ea constă din calcar paralel laminat și sedimentat, alb sau cenușiu-deschis, cu straturi de dolomit recristalizat, și cu lame argiloase și din silt. Gansser a raportat găsirea de fragmente vizivile de crinoide în aceste calcare. Analizele petrografice ale probelor din acest calcar ordovician din apropierea vârfului au arătat că acestea sunt compuse din pastile de carbonați și resturi fin fragmentate de trilobiți, crinoide, și ostracode. Alte probe fuseseră atât de
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
cuprinde exponate care se întind peste o perioadă de treisprezece secole și provin din trei continente. Inventarul consistă din lucrări din ceramică, sticlă, metal, lemn și fildeș, carpete, materiale textile și miniaturi; el numără 5000 de opere și 1000 de fragmente. Această colecție a făcut parte inițial din colecția de arte decorative, însă a fost separată de aceasta în 2003. Printre opere este o cutie din secolul al X-lea din Andaluzia ("Pyxide d'al-Mughira"), Baptisteriul Sfântului Lodovic, un bazin gravat
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
de la oameni cu cele de la animale, s-a demonstrat că această teorie este falsă. Ambele tulpini bacteriene provin de la un strămoș comun, care ar fi putut provoca apariția infecției la oameni încă din perioada cunoscută sub numele de Revoluția neolitică. Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.) sufereau de tuberculoză. Cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din perioada 3000-2400 î.Hr. „Ftizie” este termenul grecesc pentru „oftică,” vechea denumire a tuberculozei
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
multe cuvinte, este incapabil să învețe ceva de folos.” Despre faptul că Democrit ar fi întemeiat o școală filozofică nu știm nimic. A scris însă nespus de multe lucrări, dintre care nu ni s-au păstrat decât cca. 300 de fragmente. Din relatările acelora care au cu-noscut opera lui Democrit, aflăm că el scria clar și foarte sistematic. Cea mai vestită lucrare a acestui abderit a fost (după Diog. Laert., IX, 41) „Mikros dikosmos”. Ea este des citată de Epicur. De
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
lui Democrit este eudaimonistă și se află în concordanță cu materialismul său, cu toate, că, după cum vom vedea, el situează sufletul mai presus de corp. Printre maximele sale morale, ce ne-au rămas într-un număr mult mai mare decât fragmentele ce au în vedere fenomenele naturii, se află unele ce exprimă o înțelepciune tot așa de veche ca și popoarele. Democrit reprezinta această înțelepciune într-o forma populară în sens practic, ce poate fi redusă la câteva principii. Pentru Democrit
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
și noaptea. Dimpotriva, acela care desfide legea și nu-și face datoria totul îi trezește scârba, mai ales atunci când își aduce aminte de faptele sale rele ; acesta este mereu plin de frica și se blestema. După cum se poate vedea din fragmentele de mai sus, Democrit reprezinta ideea ca cel mai înalt bun, spre care trebuie să năzuiască omul, este fericirea ce constă într-o veselie continuă a sufletului. Cel mai bun lucru pentru om este să se bucure cât mai mult
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]