20,976 matches
-
Frontul de Vest, Franța era presată din ce în ce mai mult de o invazie germană. Deși superioară numeric de mai mult de trei ori (250.000 de germani contra 800.000 de ruși) invazia s-a încheiat cu o înfrângere grea pentru armata rusă, ale cărei pierderi au fost de 9 ori mai mari ca ale germanilor. Germanii plănuiau la început să aibă în această zonă doar , întrucât se așteptau la o mobilizare lentă a rușilor, ceea ce ar fi permis Germaniei să învingă Franța
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
a soldat cu un succes german minor, dar nu a avut prea mult efect asupra efortului rușilor. , declanșată de germani la 20 august 1914 a fost prima ofensivă majoră a Frontului de Est. Din cauza atacului german efectuat în grabă, armata rusă a ieșit victorioasă. Germanii au fost obligați să se retragă, probabil cu intenția de a încerca oprirea înaintării rusești în Mazuria, sau chiar de a se retrage până pe Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
având în total mai puțin de 150.000 de oameni). Diviziile rusești aveau 21.000 de oameni fiecare, în vreme ce cele germane 16.000. Din cauza sistemului feroviar inferior și a necesității schimbării vagoanelor pe liniile de ecartament diferit din Germania, mobilizarea rusă a fost totuși lentă, dar a adunat treptat un considerabil surplus de forță umană. Până la începutul lui septembrie, rușii strânseseră o rezervă considerabilă din influxul de noi divizii și corpuri adus pe calea ferată. În același timp, armata germană primise
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de suport în general mult peste 600.000 de oameni; și aceasta în ciuda pierderii a 200.000 de soldați în bătăliile de la Stallupönen, Gumbinnen și Tannenberg. Astfel, numărul minim de soldați ruși ce se opuneau Armatei a VIII-a germane a fost de cel puțin 800.000.
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
cuțite și pumnale). De asemenea, au fost depistate stații radio, aparataj tehnic, echipament (camuflaje, cagule, lanterne, etc) și sume mari de bani, inclusiv 300,000 de lei moldovenești și 250,000 de ruble rusești cu ștampile ale băncilor din Federația Rusă. Printre suspecții se numără persoane cu vârsta de 25 și 35 de ani, din Chișinău, Bălți, Ialoveni și Soroca. Una din persoanele racolate de gruparea „ANTIFA” este militar în termen, care avea acces la diferite arme și muniții. O altă
Antifa () [Corola-website/Science/333270_a_334599]
-
pe dealul Filaret din București). La 24 aprilie 1877 este avansat la gradul de maior și primește importante însărcinări legate de pregătirea armatei române pentru luptele care urmau să înceapă, între care aceea de a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României de către trupele rusești ce se îndreptau spre Bulgaria, maiorul Căpităneanu împreună cu căpitanul Samotschnikow determină alte diferențe de longitudine
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Recensământul populației din 2014 din districtul federal Crimeea (în ) a fost organizat de Federația Rusă în perioada 14-25 octombrie 2014. Recensământul respectiv este prima acțiune de acest tip a Federației Ruse pe teritoriul peninsulei Crimeea după alipirea/anexarea acesteia la Federația Rusă în primăvara anului 2014. Bugetul recensământului constituie 387 de milioane de ruble. Banii
Recensământul populației din districtul federal Crimeea (2014) () [Corola-website/Science/333370_a_334699]
-
populației din 2014 din districtul federal Crimeea (în ) a fost organizat de Federația Rusă în perioada 14-25 octombrie 2014. Recensământul respectiv este prima acțiune de acest tip a Federației Ruse pe teritoriul peninsulei Crimeea după alipirea/anexarea acesteia la Federația Rusă în primăvara anului 2014. Bugetul recensământului constituie 387 de milioane de ruble. Banii au fost alocați din bugetul federal al Rusiei. Rezultatele au arătat că în perioada 2001—2014, între două recensăminte, populația Republicii Crimeea s-a redus cu 135
Recensământul populației din districtul federal Crimeea (2014) () [Corola-website/Science/333370_a_334699]
-
Sofia Aleksandrovna Velikaia (în ; n. 8 iunie 1985, Almatî) este o scrimera rusă specializată pe sabie. Velikaia a fost campioană europeană în 2006, 2008 și 2016. S-a clasat pe locul 4 la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, pierzând la o tușa cu americană Rebecca Ward în „finală mică” pentru bronzul
Sofia Velikaia () [Corola-website/Science/333366_a_334695]
-
IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec Teodor Lascăr), frumoasa prințesă din dinastia Arpad. Kinga a fost căsătorită cu Boleslav al V-lea cel Sfios, fiul lui Leszek I al Poloniei, prinț de Sandomierz, și al prințesei ruse Grzymisława. Logodită fiind de timpuriu cu capul casei princiare Boleslaw al V lea - prinț polonez, la vârsta de cincisprezece ani, în 1239 s-a căsătorit. [3] Căsătoria a fost bună pentru relațiile polono-maghiare.Având gaj virginitatea soției Boleslaw a asumat
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
treia divizare a țării, Varșovia a devenit capitala micului comitat ce purta același nume. Apoi devine centru al mișcării naționale de rezistență din anul 1830-1831, aici concentrându-se toate forțele populare interesate să apere identitatea istorică a neamului împotriva contopirii ruse. Aceștia din urmă au înăbușit, în sânge, mișcarea poloneză de la Varșovia și și-au întărit pozițiile din interiorul bastioanelor și a zidurilor de apărare, făcând din ele o citadelă puternică, aparent inexpugnabilă. Mai târziu, au fost adăugate și alte șase
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
de apărare, reconstruite, din fața porților, au ca model lucrările din secolul al XVI-lea, numai că la ora actuală, destinația acestui complex istoric este cea de gazdă a unor expoziții. După mișcarea disperată a rezistenței poloneze din anul 1863, țarul rus domnea peste "Regatul Polon" - o țară care părea că se sfârșește, o dată pentru totdeauna, datorită unei pustiitoare înfrângeri. Nici Varșovia nu mai era orașul în care pulsa cultura de altădată; începuse timpul unui continuu priveghi în cinstea eroilor pierduți, în
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
demisia liderului Vladimir Voronin din fruntea partidului. În scrisoare el îl acuza atunci pe Voronin că „"se face responsabil de faptul că PCRM a pierdut alegerile din 2009, că au fost compromise relațiile de parteneriat cu puterile lumii, cu Federația Rusă, în primul rând, fapt care a lăsat partidul fără singura susținere externă, că nu a fost elaborat un plan viabil de supraviețuire a partidului și că anume din vina lui sunt pierdute „bătăliile politice"”. În martie 2014 Reniță l-a
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
epocii. În locul porților a fost sădită o grădină și construită o biserică ortodoxă. După războaiele lui Napoleon, interiorul castelului a fost reconstruit, lucrările fiind conduse de către arhitectul Jakub Kubicki. Pe timpul administrației țariste, castelul a servit drept reședintă oficială a împăraților ruși. A fost reședința preferată a țarilor Alexandru I și Nicolae I. În 1829, Nicolae I fusese încoronat aici rege al Poloniei. După ce Seimul polonez l-a înlăturat pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Inna Vasilievna Deriglazova (în , n. 10 martie 1990, Regiunea Kursk, Rusia) este o scrimeră rusă specializată pe floretă, campioană olimpică în 2016, campioană mondială în 2015 și campioană europeană în 2012. Cu echipa Rusiei a fost vicecampioană olimpică la Londra 2012, campioană mondială în 2011 și 2015, și campioană europeană în 2016. S-a apucat
Inna Deriglazova () [Corola-website/Science/334572_a_335901]
-
ungur fiind rănit în încercarea de a opri aruncarea în aer a Podului cu Lanțuri. După victorie, Richárd îl găsește pe micul Károly și se înregistrează ca tutore al copilului. Revoluția Maghiară este zdrobită de oastea imperială austriacă cu ajutorul armatei ruse, iar, după capitularea oștii maghiare la Șiria (13 august 1849), Ödön încearcă să fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals, dar este recunoscut și arestat la Gepiu de fostul său prieten Leonin Ramiroff, devenit între timp colonel al unui
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
oștii maghiare la Șiria (13 august 1849), Ödön încearcă să fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals, dar este recunoscut și arestat la Gepiu de fostul său prieten Leonin Ramiroff, devenit între timp colonel al unui regiment de lăncieri ruși. Evadează de acolo și ajunge într-un final la castelul de pe insula dintre Crișuri, unde așteaptă ca autoritățile să-i decidă soarta. Tribunalul Militar din Pesta îl citează din greșeală pe Jenő (traducând greșit numele unguresc al lui Ödön în
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Vasili Fiodorovici Timkovski (în ; n. 1781 - d. 1832) a fost un om de stat rus și guvernator al Basarabiei între anii 1825 - 1828. A activat cu întreruperi în perioada guvernoratului, fiind înlocuit temporar de Vighel F. F., Arseniev N. V., Pizani A. N. și Firsov F. D. În 1810, Timkovski a intrat în serviciul public, lucrând la Biroul
Vasili Timkovski () [Corola-website/Science/334596_a_335925]
-
Ivan Osipovici Velio (Welho) (în ; n. 6 octombrie 1830 - d. 30 ianuarie 1899) a fost un om de stat rus (provenit dintr-o familie nobilă de origine portugheză) și guvernator al Basarabiei între anii 1862 - 1863. Ivan, ful generalului-comandant de cavalerie din Țarskoe Selo, Osip Osipovici Velio, s-a născut în 1830. A fost educat la liceul imperial „Aleksandrovsk”. La
Ivan Velio () [Corola-website/Science/334597_a_335926]
-
în ; n. 29 februarie 1864 - d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 1904 - 1908. Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Moscova. Societatea imperială a Naturii și Științei l-a trimis în numeroase misiuni în Caucazul de Sud, Crimeea
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Moscova. Societatea imperială a Naturii și Științei l-a trimis în numeroase misiuni în Caucazul de Sud, Crimeea, Marea Egee și Asia Centrală. În 1889, a devenit un emisar rus al societății geografice în Bosnia și Herțegovina. Între 1889 și 1891, a fost un editor al jurnalului Departamentului imperial de Antropologie. În 1891, Haruzin a fost numit asistent special al guvernatorului de Estlanda și mai târziu, secretar al comitetului țărănesc
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
în Rusia, însă au păstrat religia luterană a strămoșilor paterni. În Rusia el era cunoscut drept George Georgievici jr. pentru a-l distinge de tatăl său care avea același nume. A primit o educație militară și a intrat în serviciul rus. Crescut la Palatul Mihailovski, casa bunicii materne, Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei, a fost interesat de muzică de la o vârstă fragedă sub influența bunicii. De la 12 ani profesorul său a fost Karl Davidov, un compozitor, profesor la Conservatorul din
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei, a fost interesat de muzică de la o vârstă fragedă sub influența bunicii. De la 12 ani profesorul său a fost Karl Davidov, un compozitor, profesor la Conservatorul din St Petersburg și cel mai proeminent violoncelist rus al vremii. Pasiunea pentru muzică a lui Georg-Alexander l-a făcut să ia în considerare o carieră ca violoncelist profesionist. A fost un bun pianist, un excelent violoncelist și a fost pasionat de scriera compoziților muzicale. În perioada 1879-1881 a
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
și Strasbourg. Georg Alexander s-a îndrăgostit de doamna de onoare a mamei sale, Natalia Feodorovna Vanljarskia (16 mai 1858 - 14 martie 1921), fiica lui Fedor Vanliarski, un consilier de stat, care a servit în cadrul ministerului finanțelor. Ea aparținea nobilimii ruse, dar nu avea sânge regal. Vanljarskia era o bună cântăreață iar cuplul a fost adus împreună de pasiunea lor comună pentru muzică. Marea Ducesă Ecaterina Miahilovna s-a opus căsătoriei lor și a concediat-o pe Natalia, în speranța că
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]