22,856 matches
-
natură similară celei a unui făt obișnuit. Înainte de nașterea propriu-zisă, spiritul și vitalitatea unui făt uman care se află în pântece sunt inseparabile. Doar când este tăiat cordonul ombilical și nou-născutul inspiră pentru prima dată aer în plămâni, spiritul se separă de sursa sa de vitalitate. Cu alte cuvinte, „focul” spiritului se ridică spre creier, unde alimentează mintea și conduce toate funcțiile mentale, în timp ce „apa” vitalității curge în jos pentru a forma și a umple organele și centrii energetici sexuali, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
reacția spiritului în fața luminii strălucitoare a morții. Această lumină este, în sine, ca un magnet uriaș: frica îndepărtează sufletul de ea, în timp ce familiaritatea îl atrage. Lumina însăși este cea care furnizează impulsul final de care are nevoie adeptul pentru a separa trupul de spirit, lăsând conștiința intactă. Această ocazie se ivește o singură dată în viață - în stadiul final al procesului morții. Nu există „a doua șansă” - iată motivul pentru care adepții shen-hsien se pregătesc cu atâta tenacitate pentru acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Înstărit sau a unui unui honved fără cal. Toți bărbații din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție tabloul, ani În șir, se păru că deslușește În distanța ce o separa de părinți nu doar respect sau sfială, ci și o anume rezervă, o Împotrivire, firavă e drept, dar dârză, bine ascunsă de o educație aleasă, de care nu fusese lipsită nici Marta, chiar dacă, uneori, pe neașteptate vorbele ei o aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapte, nu vorbe, de care, În general, e cam sătulă. Uneori, soluțiile vin chiar din sală: auzind parcă Îndemnurile, bărbații Încalecă femeile sau invers și gâfâie sau gem, după caz, Încurajați de spectatori: acum, acum, acum, aahhh. Apoi cuplul se separă și fiecare tace În felul său, savurând sudoarea sărată a celuilalt, priviți cu Înțelegere și recunoștință de o mulțime de oameni destinși și ei după un orgasm colectiv atât de reușit, binemeritat, În condițiile unei inflații cu două cifre. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai fi zis fără voia ei. Deocamdată... În cazul lor... Dar În cazul altora... Al nostru, bunăoară, Îndrăzni Petru, În sfârșit, să treacă fără nici o Încuviințare peste o frontieră care Îi separa chiar când Încă mai făceau dragoste. În vremea din urmă. Trecuseră doar câteva zile, dar el se simțea bătrân. În cazul nostru, dacă mai e un asemenea caz, nu știu. Oriunde. Zâmbi pentru a nu dramatiza fără rost un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pur fizic al oricărei comunități de copaci, În măsura În care ei ascund ceea ce există la un moment dat dincolo de Împrejurimile imediat vizibile. Și astfel, copacii seamănă cu un șir de camere și coridoare, o casă cu uși și despărțituri Înlănțuite și totuși separate; sau cu pagini și capitole, ca o ficțiune. La fel ca În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fi vindecat numai de ele. Atâta vreme cât natura este văzută ca existând cumva În afara noastră, mărginită de granițe și străină, separată, ea este pierdută pentru noi și În noi. Cele două naturi, privată și publică, umană și non-umană, nu pot fi separate; după cum natura, ca și viața Însăși, nu poate fi Înțeleasă cu adevărat dacă e privită prin intermediari, prin ochii și cunoștințele altora. Nici arta, nici știința, oricât de mărețe, oricât de profunde, nu ne pot fi până la urmă de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Districtuale - un spațiu divizat de pereți despărțitori, cu două birouri față în față, două fișete doldora de dosare și o hartă a districtului Los Angeles agățată peste fereastră. O ușă din sticlă zgrunțuroasă, pe care scria PROCUROR ADJUNCT ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și nu era nimic care s-o despartă de biroul polițiștilor de la Omucideri, o cameră imensă, cu șiruri de birouri și planșe din plută, agățate pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scaune de bambus și o masă plină de sticle cu băutură, toată zona fiind încercuită de un perete de neon, care clipea intermitent, răspândind o lumină când roșie, când galbenă, când portocalie. M-am îndreptat într-acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă întrebă ea. Avea ochi sfredelitori, deschiși la culoare. Lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gata să plece cu el pe pământurile nașterii lui. M-am ținut după ea, cu bere și pâine pentru tata. Nu eram prea fericită că mi se dăduse de lucru în ziua aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până a doua zi seara, când Ruti era deja îngropată. Urma să plecăm cu toții câteva zile mai târziu. Tata și frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care locuiau deasupra orășenilor obișnuiți. Străzile care se terminau la fluviu erau zgomtoase, pline de praf și ne mișcam pe ele încet, căutându-ne destinația înainte de căderea serii. Mirosul de lotus creșea cu cât se apropia noaptea. Nehesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recunosc pe câte unii din spatele lui. Unul era Dan, cu părul negru și spumos ca al mamei lui, cu fața încă neridată și cu ochii liniștiți ca ai Bilhei. Pe Naphtali și pe Issachar nu mai era greu să-i separi, pentru că Tali era șchiop, iar Issachar, cocoșat. Zabulon încă semăna cu Iuda, deși arăta mult mai puțin uzat de viață. Câțiva dintre bărbații mai tineri, probabil nepoții mei, îmi aminteau de Iacob, așa cum fusese în tinerețe. Dar nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă conică, separată de corpul principal și construită din lemn, În Brookland. Dar cea mai memorabilă dintre aceste excursii fusese până În New Romney, pentru a-l vizita pe H.G. Wells, aflat În convalescență acolo, În casa unui doctor excepțional de bun și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute ( mintea lucrează mereu cu amintiri, cu ceea ce am învățat). Mi s-a părut și apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
diferă, nu există un ritm. Nu aș vrea ca în aceste clipe luna să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori sălbatice, floarea de colț, toate se adună, toate se separă, cercul de foc în roze se cufundă și frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat. Nu e nimic de păpică? Ce fu cel lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sânge. Deci pot încerca această tehnică, chiar dacă rezultatul ultim e să vezi realitatea adevărată, unde noțiunea de ființă își pierde înțelesul. Eu sper să tind spre un infinit de posibilități și să le cuprind pe toate o dată, dar eu fiind separat de ele, și în același timp parte a armoniei lor perfecte. Totul se vede roșu, o culoare sângerie, pe alocuri înnegrită de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să respire prin tine. Serios?...Nu mai spune! mă interesa ce avea de spus, dar nu vroiam să las impresia asta. Mi-a dat mâna; doar formal, și în acel fulger ce ni l-a acoperit, tocmai distanța ce ne separa ne unea. Nu mă poți omorî, pentru că sunt moartă. Și tu ești mort. Suntem toți deja morți, pentru că nu vom fi existat. X: Uită-te la mine când îți vorbesc. O:Te voi privi în ochi când voi vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci mi-l dă pe el pielea albă, părul negru, buze roșii, piele rece. Și el este pasiune, dar o pasiune lină căci din el iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de societate. El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-I dea fericire. A dorit să facă Întunericul să sclipească astfel încât să vadă și alții acele sclipiri. Și dacă în realitate Supernovele, fiicele Întunericului și ale Luminii se sting, e pentru că dincolo de toate Întunericul și Lumina se iubesc, sunt separate și în același timp sunt împreună. Însă stelele aparțin Întunericului, copiii sunt ai mamei. · Cine iartă, cine iubește, cine câștigă? Lupta ia mereu alte forme, la infinit. · Nu se dorește moarte. Nici viață. Se dorește spiritualul. Fiecare își visează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care avea înșirate, ca niște mărgele, celelalte porțiuni de ureche colectate până atunci. Cele vechi, se văzu, erau separate unele de altele prin cîte-un nod. 311 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bine. N-ar fi fost mare lucru că-și făcuse lectura. Dacă ar fi citit altcineva ori altceva, ar fi fost, probabil, un fleac. Dar Cristi citise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult spațiu și timp suficient în care să se decidă dacă mariajul lor mai avea vreun viitor. Când David a întâlnit-o pe Fiona, la petrecerea de aniversare a treizeci de ani a unui prieten comun, el și Belinda erau separați de doi ani, iar de un an femeia se vedea cu un tată divorțat, pe care-l cunoscuse la școală. Așa că, după șase luni, când David a considerat că venise timpul ca Fiona să-l cunoască pe Jake, Belinda nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cât de ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea frumusețe „naturală“! Iat-o și pe ea: capul îl avea acoperit cu două duzini de folii de aluminiu, oja proaspăt aplicată i se usca frumos pe unghiile degetelor de la picioare, separate cu șomoioage de vată, iar zonele mediene își reveneau în urma epilării în stil brazilian la care se supusese înaintea programării la coafor. Julia presupunea că James nici nu-și închipuia cât de complicat era ritualul la care se supunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]