21,577 matches
-
reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, pînă în Valea Petrii, dinspre răsărit
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că aceasta adevărată slugă a noastră și credincios boier, pan Oana vornic, a slujit mai înainte sfintraposatilor noștri înaintași cu dreapta și credincioasa slujba, iar astăzi ne slujește nouă cu dreapta și credincioasa slujba. De aceea, noi, văzînd dreapta și credincioasa lui slujba către noi, l-am miluit cu deosebită noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că aceasta adevărată slugă a noastră și credincios boier, pan Oana vornic, a slujit mai înainte sfintraposatilor noștri înaintași cu dreapta și credincioasa slujba, iar astăzi ne slujește nouă cu dreapta și credincioasa slujba. De aceea, noi, văzînd dreapta și credincioasa lui slujba către noi, l-am miluit cu deosebită noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, satele anume Cornestii și Miclauseni și Lozova și Sacarenii și
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
citindu-se că aceasta adevărată slugă a noastră și credincios boier, pan Oana vornic, a slujit mai înainte sfintraposatilor noștri înaintași cu dreapta și credincioasa slujba, iar astăzi ne slujește nouă cu dreapta și credincioasa slujba. De aceea, noi, văzînd dreapta și credincioasa lui slujba către noi, l-am miluit cu deosebită noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, satele anume Cornestii și Miclauseni și Lozova și Sacarenii și Vornicenii și Dumestii Și Țigăneștii Și Lavrestii și
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
agricole „Pruteni”. La 1997 IAS „Pruteni” datorită conducerii dezastruoase a conducerii (muncitorii nu primeau salariu cu anii, iar producția căpătată se „evapora” și nimeni nu știa ce este cu ea, plus la aceasta, patrimoniul gospodăriei era vândut la stânga și la dreapta, iar banii nu mai ajungeau în casieria gospodăriei) se desființează complet. Apar trei noi formațiuni agricole: SRL „Aligotram” sub conducerea lui Iurie Agachi, CAP „MolvilaTURP” sub conducerea agronomului Nicolae Suru și CAP „Delnița” în frunte cu Ion Negru (Munteanu). După
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Dreyfus a fost rejudecat în 1899, eliberat și reintegrate în armata, chiar avansat de către președintele Franței. S-a constatat că justiția poate lua decizii greșite. În 1898 a fost create Liga Drepturilor Omului. Împotriva lui Dreyfus au fost forțele de dreapta. Armata își apară onoarea și prestigiul , biserica catolică care era în mare antisemită, îl acuză de trădare fiindcă era evreu. Dreyfus era susținut doar de cei republicanii de stânga, socialiști, militanți pentru drepturile omului și francmasoni. Politică franceză se orienta
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și egalitatea șanselor de instruire. Electoratul radicalilor era compus din burghezimea mică și mijlocie și în mică parte, din țărănime. Funcționarii s-au îndreptat spre socialiști după 1920, în timp ce radicalii au alunecat spre dreapta, însă menținând unele elemente de stânga. S-au manifestat două tendințe opuse, cea moderată a lui Eduard Herriot și cea agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
opuse, cea moderată a lui Eduard Herriot și cea agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze, patriotice, apolitice, antimarxiste, antiparlamentare și autoritare, că Crucea de Fox, Jeunesses Patriotes, Solidarite Francaise, fiind finanțate de mari industriași că Renault, Michelin și Mercier. Fascismul nu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
era tot mai dificilă, Trezoreria întâmpinase dificultăți, iar datorită opiniei publice alarmate și nemaiavând sprijinul socialiștilor, guvernul a demisionat în aprilie 1925, iar francul a scăzut cu 50%. În iulie 1926 s-a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Bugatti sau Citroen au falimentat, iar rezervele de aur și devizele Băncii Franței s-au redus. Izbucnește criza politică, iar guvernul se înfruntă cu o opoziție ce milita pentru creșterea impozitelor și comprimarea cheltuielilor bugetare. Stânga se opunea impozitelor directe, dreapta se opunea impozitelor directe, iar executivul era paralizat, urmând o instabilitate politică, numai în 1933 fiind patru guverne succesive pe fondul scandalurilor politice (că Afacerea Stavinsky din decembrie 1934 ce presupunea frauda cu bilete de banca, iar Stavinsky, care le-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Daladier s-a retras, iar manifestațiile de dreapta au continuat, izbucnind adunări populare și greve sindicale organizate de partidele de stânga. Se formează un guvern de concentrare națională condus de Doumergue, Tardieu, Herriot, Laval, Barthou și Petain, având orientări spre dreapta. În 1936, după ce Pierre Laval s-a apropiat de Mussolini, radicalii au intrat în opoziție provocând demisia cabinetului. Guvernul a putut reduce cu 10% cheltuielile publice, scăzând salariile și prețurile chiriilor și concediind 500 000 de muncitori. În iulie 1934
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Thorez milita pentru un front popular al muncii, libertății și a păcii. În iulie 1935 au loc manifestații comune ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
iar Jacques Chirac , susținător al politicii lui de Gaulle, a devenit premier, marcând începutul coabitării. În 1995, Chirac devine președintele Franței . În 1997, a fost nevoit să coabiteze cu premierul socialist Lionel Jospin. În 2002, în urma nemulțumirilor, liderul de extremă dreapta Jean Marie La Pen a ieșit pe locul 2, cu 20% din voturi. Pe 29 mai 2005, francezii resping nouă constituție UE în cadrul referendumului. În 2007, conservatorul Nicolas Sarkozy a fost ales președinte, acesta impunând măsuri de austeritate anti-criză și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
miting cu sloganul de solidaritate „Je suis Charlie”, utilizat pe rețelele de socializare , militând pentru dreptul la liberă exprimare și pamfletele religioase pe ton provocator.Pe fondul problemei imigranților, în 2014, Frontul Național Francez cu orientări eurosceptice și de extremă dreapta obține peste 20 de locuri în Parlamentul European.
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fost membru al Comitetului pentru Locuințe, al Comitetului Economic și al Comitetului Financiar. O parte semnificativă a carierei sale parlamentare și-a dedicat-o luptei pentru drepturile colonilor evrei din Gush Katif (unde locuia el-însuși) și pentru întărirea coaliției de dreapta din Knesset. A deținut funcția de ministru adjunct al educației, culturii și sportului în guvernul condus de Ariel Sharon (5 martie 2003 - 6 iunie 2004), până ce Partidul Uniunea Națională a părăsit coaliția guvernamentală la 6 iunie 2004 înainte de votarea planului
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
în cadrul sindicatului lucrătorilor acestei companii. A fost membru al Consiliului Director al Sindicatului Electricienilor din Israel. În paralel, a absolvit Facultatea de Administrație a Afacerilor la Colegiul de administrație ”Michlala LeMinhal” din Israel. A intrat în politică în cadrul Partidului de dreapta Tzomet, fiind ales ca membru al Secretariatului și al Comitetului Financiar al acestui partid. De asemenea, a fost și membru al Mișcării pentru Reforma Guvernamentală. În anul 1992, Alex Goldfarb a fost ales ca deputat în Knesset (Parlamentul statului Israel
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
membru al Secretariatului și al Comitetului Financiar al acestui partid. De asemenea, a fost și membru al Mișcării pentru Reforma Guvernamentală. În anul 1992, Alex Goldfarb a fost ales ca deputat în Knesset (Parlamentul statului Israel), pe lista Partidului de dreapta Tzomet, a popularului general în rezervă Rafael Eitan, care a obținut atunci un număr record de opt locuri în Parlament. Cum Partidul Muncii din Israel care a obținut cele mai multe locuri în Knesset la alegerile din 1992, a format guvernul, Partidul
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
în zilele când era vice- prim ministru) arhitectul așa-numitului "Plan Allon" care propunea sfârșitul ocupației israeliene în Cisiordania prin împărțirea negociată a acestui teritoriu între Israel și Iordania ( circa 30 % urmând să revină Israelului și 70 % Iordaniei). După victoria dreptei în alegerile din 1977, Allon a intrat în opoziție. A încetat din viață subit la 61 ani,în localitatea Afula, în urma unui atac de cord , la 29 februarie 1980, la o zi dupa ce găzduise în kibutzul său Ginossar , pe
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
coaliție israelian condus de Itzhak Rabin și Organizația pentru Eliberarea Palestinei condusă de Yasser Arafat. Netanyahu a avertizat că acordurile vor duce la amplificarea actelor de teroare contra populației israeliene și s-a aflat în fruntea mișcării de protest a dreptei naționaliste și religioase împotriva politicii "procesului de pace" cu arabii palestineni promovate de Rabin și Peres. El a vizitat în mai multe rânduri scena unora din atentatele de teroare efectuate de palestineni (de pildă cel de la 19 octombrie 1994, îndreptat
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
bombardat din greșeală un număr mare de civili aflați la adăpostul ONU în satul Kana,c. succesul lui Netanyahu de a uni în jurul său rândurile tuturor fracțiunilor din Likud, inclusiv cea condusă de David Levi (Gesher), precum și partidul laic de dreapta Tzomet al generalului în rezervă Rafael Eitan,d. reușita lui Netanyahu în disputa televizată cu Peres, e.promisiunea lui Netanyahu că va respecta totuși acordurile încheiate de guvernele precedente,f. sprijinul obținut de Netanyahu din partea populației religioase ultraortodoxe și a
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
-se pe locul 5, după numărul de mandate obținute. Pentru alegerile generale din toamna anului 2000, PNL nu a mai revenit în Convenție, astfel că la 7 august 2000, la inițiativa PNȚCD, împreună cu alte partide mai mici (Uniunea Forțelor de Dreapta, Alianța Națională Creștin Democrată, Partidul Moldovenilor, Federația Ecologistă din România) s-a constituit o nouă alianță politică, denumită 2000, care însă nu a reușit să strângă suficiente voturi (10% din voturile valabil exprimate, prag instituit de legea electorală în vigoarea
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
paralelă cu valea superioară a Bârzavei și valea Poneasca, este formată din șisturi cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază culmea calcaroasă a Ponorului (808 m.) care se pierde spre sud în podișul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carașului. Între văile Carașului și Minișului se desfasoară mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sunt urmatoarele: culmea Tâlva Dobrei (635 m.) - Tâlva Simeon (899 m.) de pe partea stângă a Jitinului
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]