22,856 matches
-
și norme... Din care, regăsit, să mă destram În febra căutărilor diurne Și cumpănit, s-adulmec orice gram Ce amintirea-ncearcă să îl scurme... Oprește tu, al dragostei șuvoi, Al apei val, ce-n unde se transformă Și-ncearcă să separi, de poți, din noi, Un înțeles, din viața uniformă...
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau să nu le intre musafirii În casă, așa că toate ușile care dau spre terasă erau Încuiate. De fapt, oaspeții erau complet separați de gazdele lor - vreo tradiție britanică, presupun. Acum să-l urmăm pe incendiator cînd pleacă din bucătărie... Cabrera ne conduse În cămară, o cameră spațioasă care ocupa o bună parte din anexă. Un frigider, o mașină de spălat și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca pe mine și Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan chinezesc lăcuit separa dormitorul de living, iar pe latura opusă căminului, față În față, se afla ceea ce fusese cîndva o pereche de scaune Empire. Doi pereți erau plini de cărți, ale căror cotoare se cojeau de pe rafturile incinerate. Deasupra patului era o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
împotrivise. În 2003, scrisese din Africa, din Afganistan și Irak, iar asta îi adusese un Pulitzer. Trecea drept bogat, dar partea cu banii ținea de Sylvie, care lucra ca expert la Bruxelles, iar distanța dintre Belgia și Paris îi și separase. Și ei, ca și alții, erau victime sigure ale acestui flagel numit „cariera cu orice preț“. Corcitura de Sonia le călcase pe urme. Nu visa decât glorie și conturi serioase cu care să-și cumpere libertatea. Dar avea o problemă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
va dovedi neîncăpător: Nestor Roqueplan, Roger de Beauvoir, contele de Gambis, contele Demidoff, Casimir Delamarre, Charles Laffite, prințul Belgiojoso, Charles de Mornay, Alfred de Dreux, Emile de Girardin. Ce diferență e totuși Între the Lions și les Lions? Aceeași care separă structural, prin istorie, cultură, temperament, Anglia de Franța. „În Anglia, dandy-i se recrutează de cele mai multe ori din Înalta societate. Fapt care se Întâmplă deseori și În Franța, doar că aici diferitele convulsii sociale au alterat sensibil moravurile, iar aristocrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu Îndreptățire de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala sfidătoare În mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză „orarul”, bine ordonata curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Bowie și la mulți alții visul de a fi Julien Sorel”1. Numai că Julien Sorel nu este ceea ce se cheamă un dandy autentic. El rămâne un arivist care ia lecții de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin acel „În fața oglinzii”, la propriu și la figurat. Ei Își joacă viața din simplul motiv, s-a mai spus, că nu și-o pot trăi. În privința cauzelor, dar mai ales a evaluării unei asemenea atitudini, părerile sunt Împărțite. Le separă Însăși poziția celui care judecă. Pentru adepții activismului frenetic, ai eficienței fără rest, stilizarea trăitului pe care o practică dandy-i e semnul sigur al unei structuri de eșec. În carență de energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un Frumos În tinerețe), continuă șirul aurit al Frumoșilor, care se Încheie cu Nash, spre a se redeschide prin Brummell; și cu atât mai mult, prin dandysm. Născut mai devreme, dandysmul s-a dezvoltat și conturat În intervalul care Îl separă pe Fielding de Nash. E drept că numele (a cărui origine e și ea probabil franceză) l-a dobândit mai târziu. Nu Îl găsim la Johnson. Dar fenomenul pe care-l desemna exista, și - de parcă așa ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ nu este decât o crustă sau o pojghiță subțire! Pământul intermediar se fărâmă În fiecare zi, se extinde imperiul celor două Buchan-Buller2; așa Încât acum nu le mai separă decât un picior, o biată peliculă de Pământ care va fi În curând și ea străpunsă: și atunci vom avea parte de un veritabil Infern al Apelor, mai mare ca Potopul lui Noe! Sau aș putea mai bine să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit, epoca, asemenea lui Napoleon, ei intenționau o dominație indirectă și paradoxală tocmai prin mijlocirea elementelor care Îi separau radical de semenii lor. Într-o Însemnare din Notes sur les liaisons dangereuses, Baudelaire a intuit această componentă a dandysmului: „Valmont, ou la recherche du pouvoir par le dandaysme”. Tot În aceleași note Întâlnim următoarea constatare: „Le temps des Byron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pace. Iar locul de desfășurare al acestor tratative, Katie, nu putea avea o încărcătură simbolică mai mare de-atât. E vorba despre clădirea guvernului, fostul sediu al administrației britanice de aici, care, în plus, se află la granița ce separă Ierusalimul de Est, preponderent arab, de Vestul predominant evreiesc al orașului. Dar în această seară, acțiunea s-a mutat aici, la Tel Aviv. Premierul Israelului a convocat această adunare pentru a spune „Ken l’Shalom“ sau „Da păcii“ - o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
generală din Georgia, cu mai bine de douăzeci și cinci de ani în urmă. Petreceau mai mult timp împreună decât fiecare din ei cu nevasta sa. Prezența lui la Ierusalim confirma ceea ce știau cu toții. Că aceste eforturi pentru pace nu puteau fi separate de politica internă a Americii. —Bună, Bruce. Maggie detectă o subită înmuiere în tonul secretarului de stat. — Tocmai eram pe cale să vă dau dreptate, domnule secretar, începu Miller, pe vocea lui nazală punându-și amprenta atât accentul sudic de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Hebronul, unde sunt îngropați cei trei patriarhi, Avraam, Isaac și Iacov. Împreună cu soțiile lor: Sara, care era căsătorită cu Avraam; Rebeca, soția lui Isaac, și Leea, a doua soție a lui Iacov. —Cunosc Biblia, Uri. —Ești creștină, nu? Catolică? A separat fiecare silabă: ca-to-li-că. — Așa m-am născut și am crescut, ai dreptate. Ce, nu ești catolică și acum? Credeam că e ca și cum ai fi evreu. Odată ce ești, rămâi pentru totdeauna. Ceva de genul ăsta, spuse Maggie în șoaptă, ștergând umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori seculare, credințe, ritualuri etc. - care circulă liber pe varii meridiane și continuă să-i surprindă pe specialiști prin notele sale comune, În pofida distanțelor mari care separă colectivitățile unde apar și a imposibilității contaminării prin contact. Mă gândesc la ceva mult mai precis, și anume la o carte. Una dintre cele mai cunoscute și mai influente din câte s-au scris vreodată. - Biblia? - Întocmai. Mai exact, Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mormânt a Mariei de Negre. Nu știu ce legătură este Între ele, dar trebuie să existe una. P.S. Sunt În taxiul care mă duce la aeroport. Habar n-aveam că au apărut și la noi exemplare cu pereți interiori transparenți, care-l separă pe șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
solemnă a masoneriei portugheze, Costa mărturisește deschis: " În două generații Portugalia va elimina definitiv catolicismul..." Și se ține de cuvânt. Dintre toți miniștrii Guvernului provizoriu, Afonso Costa este singurul care realizează o operă revoluționară. Introduce divorțul, stabilește ofițerul stării civile, separă Biserica de Stat, legitimează dreptul la grevă, dă câteva lovituri grele proprietății. Episcopul de Porto îi rezistă și Costa îl cheamă în cabinetul lui de la Ministerul de Justiție ca să-l certe și să-l trimită pentru doi ani peste graniță
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
realiza": dezordinea financiară. Asta nu înseamnă, firește, că dictatura militară se va putea mulțumi să facă numai "administrație", ignorând problemele politice. Într-adevăr, dacă dictatura ar face numai administrație și nu și politică, ar însemna că administrația ș-ar putea separa de politică. Dar asta nu corespunde realității". Căci adevărata administrație presupune întotdeauna "un concept de stat, de finalitate socială, de putere publică, de justiție, de bogăție și funcțiunile acesteia în societățile umane, adică o doctrină economico-politică, dacă voiți chiar o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decât criza materială, nefericește lumea" (27 aprilie 1935). "Morala trebuie să însuflețească și să dea conținut oricărei acțiuni umane" (10 februarie 1935). Nu putem ierta Statului care ne-a precedat, două grave crime: a obliterat în conștiințe sentimentul național; a separat de funcția guvernării, politica - și de una și alta, morala" (ibid.). Setea aceasta de spiritualitate nu are, în concepția lui Salazar, nimic excepțional. Ea corespunde unei nevoi fundamentale a omului, nevoia de credință - "fîntînă nesecată a vieții spirituale" - nevoia de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e îndestulătoare, dacă familia rămâne expusă primejdiilor de dezagregare. "Omul care muncește nu e singur... Cine spune familie, spune cămin; căminul înseamnă atmosferă morală și economie proprie, o economie mixtă de consum și producție. Munca femeii în afara căminului îl dezagreghează, separă membrii familiei, îi face străini unul față de altul. Dispare viața în comun, suferă opera educativă a copiilor, scade chiar numărul acestora; și cu reaua sau inexistenta funcționare a economiei domestice, în aranjarea casei, în pregătirea hranei și a îmbrăcăminții, se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
numele de botez. În copilărie, unchiul Ruka mi se părea că aparține lumii jucăriilor, a veselelor cărți de colorat și a cireșilor Încărcați cu fructe negre lucioase; unchiul transformase În seră o Întreagă livadă dintr-un colț al moșiei lui, separată de a noastră de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind apoi spre casa noastră, pe lângă un gard viu din puieți de brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție spre o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]