221,754 matches
-
Stalactitele sunt formațiuni care se formează în peșteri din picăturile de apă cu un conținut ridicat de minerale dizolvate, cel mai frecvent dintre acestea fiind calcarul (carbonatul de calciu). Apă ajunge în golul peșterii după ce traversează pachetul de calcare. Cand greutatea picăturii atinge limită în care învinge tensiunea superficială, picătură se rupe în două, jumătate rămânând pe tavan, iar cealaltă jumătate căzând pe podea. În acest moment are loc o evaziune
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
soluție și pe tavan precipita o cantitate infimă de carbonat de calciu sub forma unui inel. Picătură după picărură, inelul crește formând un tub cu diametrul picăturii și pereți de sub un mm grosime, translucizi. Sunt numite stalactite macaroane și pot ajunge la câțiva metri lungime. Dar în timp, canalul macaroanei se înfunda cu calcar sau impurități. Acum apă nu mai poate ieși prin tub, ci își creează canale prin peretele macaroanei și curge pe dinafara, prelingându-se și depunând calcit la
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
formă îngroșata că un sac, terminate în jos cu o stalactita macaroana scurtă. Stalactitele în baioneta, au o formă franța, o deviere pe parcurs datorită înfundării tubului inițial și reluarea dezvoltării printr-o singură fisură laterală. Jumătatea de picătură care ajunge pe podea poate formă o stalagmita care se poate uni cu stalactita și vor forma o coloană Stalactitele au un ritm de creștere foarte lent. Viteza poate fi influențată de următorii factori: Presiunea." Apă, venind pe fisuri înguste, are o
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
însă concentrația de CO2 poate crește pînă la 10%, datorită proceselor biologice. Apă trecând printr-un astfel de sol va dizolva cantități mari de CO2, va deveni agresivă și va dizolva puternic calcarul până la echilibrarea soluției. Dacă soluția echilibrată va ajunge într-un gol de peșteră în a cărui aer există o cantitate de CO2 normală, ea va ceda o parte din CO2 aerului, ceea ce duce la depunerea carbonatului sub formă de speleoteme. "Umiditatea". În general peșterile au o umiditate mare
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
membri ai echipajului de rezervă. Pe 14 mai 1981, Dumitru Prunariu și Leonid Popov străpungeau spațiul extraatmosferic la bordul navetei Soiuz-40. Era rândul României să participe la programul Intercosmos al Uniunii Sovietice de colaborare cu țările socialiste. Dumitru Prunariu a ajuns să urce la bordul rachetei în urma unei selecții dure. Timp de 7 zile, cosmonautul român a efectuat diferite experiențe științifice la bordul complexului orbital Saliut 6 - Soiuz 40, revenind pe pământ la 22 mai 1981. Zborul cosmic a durat 7
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
la moarte. Vânatoare de vrăjitoare s-a extins și pe Insulele Britanice, unde inchiziția nu a fost în măsură să prindă rădăcini. În timpul lui Oliver Cromwell, Mattew Hopkins a fost cel mai notorios vânător de vrăjitoare. Vânatoarea de vrăjitoare a ajuns și în Lumea Nouă. Procesele vrăjitoarelor din Salem sunt cele mai cunoscute. Prima învinuire s-a făcut la data de 1 martie 1692. Peste 150 de oameni au fost arestați și întemnițați, cu mult mai mulți acuzați care nu au
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
după proiectul arhitectului german Christian Heinrich Nebbien. Acesta a executat și diferite alte luc și parcul de la castelul Betliari la Krasna Horka al conților Andrassy. Alte lucrări de extindere și renovare au fost efectuate în 1822-1828. În această perioadă castelul ajunsese să fie una din cele mai atractive reședințe ale nobilimii din Slovacia, fiind unul din monumentele arhitectonice ale începutului secolului XIX. Jozef Brunswick avea o relație de prietenie cu Ludwig van Beethoven care i-a fost oaspete în palatul Dolna
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
azi Legnica) în Silezia din 1910 contele Karl von Pückler-Burghaus, referindu-se la aceste rozarii, declara în discursul său că “Lanțuri de trandafiri unesc azi Germania cu Franța și cu Austro-Ungaria.” ("Rosenketten verbinden Deutschland mit Frankreich und Oesterreich-Ungarn".) Contesa Chotek ajunsese să fie cunoscută sub denumirea de “contesa trandafirilor”. Este numele sub care mai este amintită și azi în lucrările care pomenesc de ea. Remarcabil la Maria Henrietta Chotek era și entuziasmul de care dădea dovadă când era vorba de trandafiri
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
care unele erau specii complet noi și nu fuseseră încă comercializate. Datorită acestor eforturi au fost păstrate o parte dintre creațiile lui Geschwindt, care în prezent mai există în rozariul de la Sangerhausen sau în alte rozarii. Rozariul de la Dolna Krupa ajunsese să fie mândria Uniunii Prietenilor Trandafirilor din Germania, iar la congresul trandafirilor de la Zweibrücken, în 1914 Hermann Kiese a prezentat o descriere entuziastă a rozariului pe care avusese ocazia să îl viziteze cu puțin timp înainte. Congresul de la Zweibrücken a
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
1914 Hermann Kiese a prezentat o descriere entuziastă a rozariului pe care avusese ocazia să îl viziteze cu puțin timp înainte. Congresul de la Zweibrücken a fost ultima manifestare de mare amploare a Uniunii și o recunoaștere a apogeului la care ajunsese rozariul creat de contesa Maria Henrietta Chotek. La doar câteva zile după terminarea congresului, la 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Saraievo în care a fost omorît Arhiducele Franz Ferdinand, principele moștenitor al Austro-Ungariei și soția sa, Sophie
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
realizare fiind o ameliorare a creației lui Geschwind, numită “Nordlandrose II”, creată în 1929 . Ultimele realizări care mai sunt amintite în cataloage sunt trandafirii „Phaenomen” din 1933 și „Ignis”, creat în 1934. Dar acest succes era doar aparent. Rozariul nu ajunsese la proporțiile și la bogăția pe care o avusese în 1914. Contesa Maria Henrietta Chotek a fost o idealistă care avea extraordinare cunoștințe de specialitate, care iubea trandafirii mai mult decât orice pe lume, dar nu a fost niciodată o
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
cunoștințe de specialitate, care iubea trandafirii mai mult decât orice pe lume, dar nu a fost niciodată o femeie abilă în afaceri. Îi lipsea orice fel de simț mercantil și astfel, contesa care atinsese vârsta de 70 de ani a ajuns în mari dificultăți financiare cu școala ei de creștere a trandafirilor. Pe întreg parcursul vieții ei, contesa ajutase mulți oameni, dar când ajunsese și ea să aibă nevoie de ajutor, când forțele ei fizice și intelectuale începuseră să scadă, nu
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
lipsea orice fel de simț mercantil și astfel, contesa care atinsese vârsta de 70 de ani a ajuns în mari dificultăți financiare cu școala ei de creștere a trandafirilor. Pe întreg parcursul vieții ei, contesa ajutase mulți oameni, dar când ajunsese și ea să aibă nevoie de ajutor, când forțele ei fizice și intelectuale începuseră să scadă, nu a fost nimeni care să o ajute. Ea nu mai putea să-și întrețină rozariul și acesta, ca și proprietara sa, decădeau rapid
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
amintirea celui al contesei Chotek. Noul rozariu se dezvoltă sub egida Clubului de Iubitori ai Trandafirilor din Slovacia („Rosa Klub"). Din 1993 se organizează anual la începutul lunii iunie expoziția „Frumusețea trandafirilor și a formelor" iar în 2006 s-a ajuns la a 4-a ediție a seminarului „Trandafirii în viața oamenilor". Dar numele Mariei Henrietta Chotekova, care a creat rozariul de la Dolna Krupa, nu mai este amintit. Diferiți crescători de trandafiri i-au dat numele creațiilor lor: Sortul de trandafiri
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
au costat victoria. Conducătorul Albaniei, Skanderbeg și armata sa au încercat să se alăture coaliției creștine, dar au fost atacați de vasalul otomanilor Đurađ Branković al Serbiei și de Vladislav al II-lea al Valahiei, care l-au împiedicat să ajungă la locul bătăliei. Când Ioan Huniade a ajuns pe câmpia de lângă Kosovo, și-a dat seama că otomanii erau în spatele armatei sale. Atât Huniade cât și sultanul au dat ordin să se ocupe dealurile din zonă, pentru o amplasare cât
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
sa au încercat să se alăture coaliției creștine, dar au fost atacați de vasalul otomanilor Đurađ Branković al Serbiei și de Vladislav al II-lea al Valahiei, care l-au împiedicat să ajungă la locul bătăliei. Când Ioan Huniade a ajuns pe câmpia de lângă Kosovo, și-a dat seama că otomanii erau în spatele armatei sale. Atât Huniade cât și sultanul au dat ordin să se ocupe dealurile din zonă, pentru o amplasare cât mai bună în teren. În urma unei lupte intense
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
cavalerie grea nu a fost în stare să învingă o armată turcească obișnuită (fără armura greoaie a cavaleriei creștine), deznodământ repetat și la bătălia de la Mohács. Statele creștine din Balcani nu au reușit să reziste imperiului Otoman după această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes Regatul Ungariei împotriva campaniilor otomane. De asemenea, Skanderbeg și-a continuat cu succes rezistența anti-otomană, însă după moartea sa în 1468, Albania a ajuns sub stăpânire turcească. <br clear
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
imperiului Otoman după această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes Regatul Ungariei împotriva campaniilor otomane. De asemenea, Skanderbeg și-a continuat cu succes rezistența anti-otomană, însă după moartea sa în 1468, Albania a ajuns sub stăpânire turcească. <br clear=all>
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
punct de vedere al securității europene, Congresul de la Viena, din 1814-1815, reprezintă o noutate absolută, constituindu-se într-o primă încercare a unui organism politic de securitate. Fără a încheia un tratat formal, prin instituția Congresului, marile puteri europene au ajuns la un consens, în sensul de a-și respecta reciproc interesele, fiecare în interiorul propriilor granițe și în zonele adiacente de interes, adică a sferelor de influență în accepțiunea modernă a sintagmei. Consensul marilor puteri, respectiv, Marea Britanie, Rusia, Austria și Prusia
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
să-și obțină în fizică. Un accident minor în contextul experimentelor lui Born cu corpul negru, o ruptură a unui furtun de apă de răcire, soldată cu inundarea laboratorului, l-a făcut pe Lummer să-i spună că nu va ajunge niciodată fizician. În 1905, Albert Einstein a publicat lucrarea sa "Despre electrodinamica corpurilor în mișcare" ce enunța relativitatea restrânsă. Born a fost intrigat, și a început să cerceteze subiectul. Cu mare tristețe a descoperit că și Minkowski cerceta relativitatea restrânsă
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
1909. Studenții de la matematică l-au delegat pe Born să vorbească în numele lor la înmormântare. Born a încercat să prezinte rezultatele obținute împreună cu Minkowski la o reuniune a Societății de Matematică din Göttingen câteva săptămâni mai târziu. El nu a ajuns prea departe înainte de a fi contestat public de Klein și Max Abraham, care respingeau relativitatea, și l-au obligat să-și încheie prelegerea. Cu toate acestea, Hilbert și Runge erau interesați de munca lui Born și, după câteva discuții cu
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
lui, și parțial din cauza dorinței lui de a fi asimilat în societatea germană. Căsătoria a produs trei copii: două fiice, Irene, născută în 1914, și Margarethe (Gritli), născută în 1915, și un fiu, , născut în 1921. Prin căsătorie, Born a ajuns în familia juriștilor , socrul său, și Rudolf von Jhering, bunicul soției lui din partea mamei, precum și cu , și este unchi al actorului de comedie britanic Ben Elton. Până la sfârșitul anului 1913, Born a publicat 27 de lucrări, inclusiv opere importante pe
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Naționale), organizație șovină, ultranaționalistă și puternic anticomunistă. Armia Ludowa, organizație de partizani sprijinită de sovietici, a fost una dintre forțele care nu se supuneau autorității guvernului polonez în exil . În 1944, Armia Ludowa a încorporat o organizație înrudită, Gwardia Ludowa, ajungând la efective de aproximativ 6.000 de luptători.. Evreii polonezi și-au organizat propriile mișcări de rezistență: sioniștii de dreapta au format Żydowski Związek Walki (Uniunea Evreiască de Luptă), iar evreii de stânga au format Żydowska Organizacja Bojowa (Organizația Ecreiască
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Organizacja Bojowa și Armia Krajowa, dar și conftruntări, în special între Żydowski Związek Walki și Narodowe Siły Zbrojne. O altă organizație clandestină poloneză a fost Bataliony Chłopskie, formată în special din țărani, aliată cu Armia Krajowa. Efectivele acestei organizații au ajuns până la 175.000 de membri. De-a lungul unei perioade de șase ani și jumate, din decembrie 1935 până la izbucnirea războiului în 1939, trei matematicieni-criptografi (Marian Rejewski, Henryk Zygalski și Jerzy Różycki) ai Biroului cifrului din mareleui Stat Major al
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
informații asigurat de polonezi a scurtat durata războiului cu o anumită perioadă de timp, de cel puțin șase luni. La începutul anului 1940, agenții polonezi (printre care Witold Pilecki) au obținut informații extrem de veridice despre sistemul concentrațional german, aceate informații ajungând la cunoștința publicului larg. Serviciul de spionaj al Armatei Teritoriale (Armia Krajowa) AK a fost de o importanță uriașă în localizarea și distrugerea facilităților pentru lansarea rachetelor germane de la Peenemunde și în culegerea de informații despre bomba zburătoare V-1
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]