221,754 matches
-
se înfrâng prin metode neconvenționale și nu prin confruntare directă. Acțiunea jocului se desfășoară în două locații: complexul Black Mesa (un complex de cercetare fictiv similar cu laboratorul Los Alamos și Zona 51) și lumea extraterestră Xen, în care se ajunge în partea a doua a jocului. Protagonistul jocului, doctorul Gordon Freeman, este supraviețuitorul unui experiment care scapă de sub control la apariția unei neașteptate "rezonante în cascadă" (un fenomen cu totul fictiv) care deschide porți dimensionale către o altă lume devastând
Half-Life () [Corola-website/Science/305750_a_307079]
-
jocului, un om misterios cunoscut sub numele de G-Man (nume care nu este precizat pe parcursul jocului) apare la intervale regulate, părând a monitoriza progresul jucătorului. În cele din urmă, Freeman, folosindu-se de cooperarea oamenilor de știință și a paznicilor, ajunge în sectorul Lambda, unde un grup de supraviețuitori îl teleportează în lumea extraterestră Xen, unde trebuie să îl înfrângă pe Nihilanth, cel care ține porțile dimensionale deschise. Subiectul jocului a fost inspirat din jocurile Doom și Quake, amândouă produse de
Half-Life () [Corola-website/Science/305750_a_307079]
-
două puncte, aflate în medii diferite (în sensul că viteza de deplasare prin cele două medii diferă); se cere drumul optim între cele două puncte. Intuitiv, problema poate fi enunțată astfel: o persoană se află pe plajă, și trebuie să ajungă la o baliză aflată în apă (se presunpune că linia țărmului este o dreaptă); care este drumul optim (din punct de vedere temporal), ținând cont că pe plajă aleargă mai repede decât înoată în apă?. Desigur că soluția depinde de
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
depinde de raportul vitezelor în cele două medii (în cazul luminii acest raport se numește indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-un punct aflat în unul dintre medii va urma tocmai acest drum optim pentru a ajunge la un punct din celălalt mediu. Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în diferite medii (altele decât vidul) depinde de frecvență, de aceea lumina se va refracta diferit în funcție de frecvență: în acest fel lumina albă poate
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
lumina albă poate fi separată în funcție de frecvență cu ajutorul unei prisme din material transparent, fenomen numit "dispersie". Tot din această cauză comunicațiile prin fibră optică sunt stânjenite: pulsurile de lumină conțin componente de frecvențe diferite care, deși sunt trimise simultan, vor ajunge la celălalt capăt al fibrei ușor decalat în timp, ceea ce înseamnă că pulsurile de lumină vor fi mai lungi la recepție; pentru comunicarea pe distanțe mari, este nevoie de stații releu intermediare pentru refacerea formei pulsurilor. Din punct de vedere
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
a fi primul român care atingea Polul Nord. La data de 21 aprilie 1995, exploratorul Teodor Gh. Negoiță devenea primul român care atinge Polul Nord (pe schiuri), în cadrul unei expediții ruse de cercetare. El este în prezent deocamdată singurul român care a ajuns pe meleagurile lui Fram. După expediția de la Polul Nord, Teodor Negoiță și-a îndreptat aria de interes către ținutul antarctic. În paralel, Teodor Negoiță a obținut și titlul de Doctor în Chimie, susținând o teză de doctorat intitulată "“Controlul poluării în
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
1857, Academia Imperială de Muzică și Opera Națională. Cei mai talentați tineri erau trimiși în Europa, tot pe socoteala împăratului, pentru a se perfecționa. Deoarece Pedro al II-lea nu putea trăi fără muzică, Teatrul liric din Rio de Janeiro ajunsese, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, centrul intelectual și social al Capitalei. A adus în Brazilia pictori, sculptori și arhitecți francezi, care au creat în noul Imperiu opere plastice baroce sau neoclasice, devenite curând modele pentru artiștii
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
această dată erau considerați liberi. Fiica lui mai mică, Leopoldina, care avea 23 de ani, a murit la Viena de febră tifoidă la 7 februarie 1871. La 25 mai 1871 Pedro și soția sa au călătorit în Europa. Când a ajuns la Lisabona s-a întâlnit cu mama sa vitregă Amélie de Leuchtenberg. cei doi nu se mai văzuseră de 40 de ani iar întâlnirea a fost emoționantă. Împăratul a vizitat Spania, Marea Britanie, Belgiq, Germania, Austria, Italia, Egipt, Grecia, Elveția și
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
sale. A călătorit sub numele de "Dom Pedro de Alcântara" și a stat numai la hotel. S-a întors în Brazilia la 31 martie 1872. În 1876 împăratul a călătorit din nou în străinătate, de data asta în Statele Unite. A ajuns la New York City la 15 aprilie 1876; a călătorit prin toată țara până la San Francisco în vest, New Orleans în sud, Washington, D.C., și chiar până la Toronto în Canada. Apoi a traversat Atlanticul și a vizitat Danemarca, Suedia, Finlanda, Rusia
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
arătat nici o emoție, ca și cum ar fi fost indiferent cu privire la rezultat. A respins toate sugestiile pentru contracararea rebeliunii. El și familia sa au fost trimiși în exil la 17 noiembrie 1889. Împărăteasa Teresa Cristina a murit la câteva zile după ce au ajuns în Europa iar Isabel și familia ei s-au mutat în alt loc în timp ce tatăl ei a rămas la Paris. În ultimii doi ani a fost singur și melancolic, a trăit în hoteluri modeste, fără bani și scriind în jurnal
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
dușmani există în țara noastră și încearcă să lupte împotriva partidului nostru”. Simultan s-a trecut la reorganizarea asociațiilor studențești, acestea fiind considerate un punct slab al sistemului comunist, care nu reușiseră să prevină revolta. Ion Iliescu, care de curând ajunsese membru al CC al UTM, a fost numit și președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești din R.P.R. (UASR) pentru a asigura un control mai strâns al PMR asupra studenților. Biografiile recente ale lui Ion Iliescu nu amintesc deloc activitatea lui în
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
dimineață au intervenit organele de securitate care au încercat să oprească acțiunea. Coloana de manifestanți a pornit spre Ambasada Americană dar străzile din jur fuseseră blocate. Coloana de manifestanți a devenit mai agitată și de la colinde de Crăciun s-a ajuns să se strige "Libertate, libertate pentru studenți". Acțiunea studenților a fost calificată de conducerea de partid ca o manifestare huliganică, anarhică. La 26 decembrie a fost convocată o ședință a Biroului Uniunii Tineretului Comunist (UTC), unde Ion Iliescu, la acea
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
ia atitudine! Își botează copilul la popă... Organizațiile noastre trebuie să contracareze unele manifestări, ca să fie instrumentul luptei ideologice". Discursul arată că, chiar atunci când nu participau la mișcări de protest, studenții se opuneau îndoctrinării politice și atitudinea lor de opoziție ajunsese să îngrijoreze clasa politică. Este de remarcat că, peste 12 ani, în fruntea acțiunilor de reprimare a studenților se afla tot Ion Iliescu. În acest context, pare să nu fie doar o coincidență faptul că, după aproape 34 de ani
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
aceeași piață a Universității. Poate fi relevat de asemenea și un alt fapt divers. Fost student la Facultatea de Științe Juridice, Alexandru Dincă, fusese condamnat la închisoare pentru activitatea sa din 1956. După răsturnarea regimului comunist în 1989, Alexandru Dincă, ajunsese director al ziarului liberal “Viitorul”. El a fost maltratat și toată redacția ziarului a fost devastată de minerii care fuseseră chemați la București tocmai de Ion Iliescu, care de altfel, le-a mulțumit minerilor pentru acțiunile lor. Este doar una
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
din Southampton cu destinația Lemnos la ora 14:23 în data de 12 noiembrie, 1916. Aceasta ar fi trebuit să fie a șasea călătorie în Marea Mediterana. "Britannic" a trecut de strâmtoarea Gibraltar la miezul nopții de 15 noiembrie și a ajuns la Napoli în dimineața de 17 noiembrie pentru aprovizionare cu cărbuni și apa, completând prima etapă a călătoriei sale. O furtună a reținut navă la Napoli până a doua zi după-amiază. Apoi, căpitanul Bartlett a decis să profite de vremea
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
au fost coborâte fără știință acestuia prin folosirea macaralei automate de coborâre a bărcilor. Cele două bărci, după contactul cu apă, au început să fie trase de elicele încă în funcțiune, care erau deja deasupra apei. Cele două bărci au ajuns la elice și, împreună cu ocupanți, au fost făcute bucăți. Căpitanul Bartlett, văzând că apa intra în navă tot mai rapid pe masura ce înainta și că riscul producerii de noi victime era mare, a dat ordinul că motoarele să fie oprite. Elicele
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
rasă, deoarece contribuie la elasticitate și rezistență în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă și bine închise,cu falange bine arcuite, unghii scurte și puternice. Coada este stufoasă și lungă, purtată arcuit și în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chiar mai jos. Părul la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu și aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind acceptată o gamă largă de nuanțe și culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu desen
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
Ballspiel-Verein Borussia (BVB) în finala națională în 1949 unde au pierdut cu 2-3 în fața lui Mannheim. Oberliga West o ligă de primul nivel, care o includea pe Borussia a dominat fotbalul german pe la sfârșitul anilor '50. În 1949, Borussia a ajuns în finala din Stuttgart împotriva lui VfR Mannheim, pe care a pierdut-o cu 2-3 după prelungiri. Clubul a câștigat primul titlu național în 1956 cu un 4-2 împotriva lui Karlsruher SC. Un an mai târziu, Borussia a câștigat cu
Borussia Dortmund () [Corola-website/Science/306274_a_307603]
-
cel de-al treilea meci decisiv din play-off împotriva lui SC Fortuna Köln, care a terminat pe locul 16 în sezonul regulat. Clubul nu a mai avut nici un succes major până la câștigarea Cupei Germaniei în 1989. Borussia în 1993 a ajuns în finala Cupei UEFA pe care a pierdut cu 1-6 la general în fața lui Juventus. În ciuda acestui rezultat, Borussia a plecat cu 25 de milioane mărci după sistemul de premiere cu bani al acelor vremuri. Datorită fluxului de bani, Dortmund
Borussia Dortmund () [Corola-website/Science/306274_a_307603]
-
asemenea a plecat de la Borussia Dortmund printr-un transfer gratuit. În sezonul 2007-08, clubul a pierdut în fața unor cluburi mici din Bundesliga. Sezonul acesta a fost unul dintre cele mai rele din ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, au ajuns în finala Cupei Germaniei împotriva celor de la Bayern Munchen, unde au pierdut cu 2-1 în prelungiri. Apariția în finală le-a câștigat celor de la Dortmund un loc în Cupa UEFA deoarece, Bayern se calificase deja pentru Liga Campionilor. În sezonul
Borussia Dortmund () [Corola-website/Science/306274_a_307603]
-
fir de bandă largă în rețele metropolitane cu performanțe comparabile cu cablul tradițional, DSL, si T1. Avantajele sistemelor bazate pe 802.16 șunt multiple: abilitatea de a porni rapid acest serviciu chiar și în zone unde ar fi greu de ajuns cu interfețe pe bază de cablu, evitarea costurilor mari de instalare, și posibilitatea de a depăși limitările fizice ale infrastructurilor tradiționale cu conexiune prin fir. Instalarea unei conexiuni prin fir cu bandă largă pe bază de cablu sau DSL poate
WiMAX () [Corola-website/Science/306285_a_307614]
-
nu sunt bune la nimic. Ca pedeapsă pentru minciuna spusă de Oache („E o minciună de îngheață apele”) zâna a înghețat apa izvorului făcând ca broscuței să-i înghețe picioarele în apă. După un timp, surorile Maria și Mirabela au ajuns pe malul pârâului căutându-și mingea. Văzând broscuța prinsă în gheață, Maria vrea să o elibereze spre împotrivirea Mirabelei care insistă să plece acasă. Apar mai multe broscuțe vesele care dansează pe gheață în jurul lui Oache, topind gheața din jurul său
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
se învârtă și se transformă în fluturi. Omide nu poate însă să zboare pentru că are frică de înălțime. Regele omizilor le roagă pe fetițe să o ducă și pe Omide la Zâna Pădurilor. Fetele au nevoie de timp pentru a ajunge la Zâna Pădurilor până la miezul nopții, dar timpul se scurge. Ele sosesc în cele din urmă la Moș Timp (Ion Popescu-Gopo), cel care măsoară timpul. Maria și Mirabela îl roagă să oprească puțin timpul pentru a ajunge la Zâna Pădurilor
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
timp pentru a ajunge la Zâna Pădurilor până la miezul nopții, dar timpul se scurge. Ele sosesc în cele din urmă la Moș Timp (Ion Popescu-Gopo), cel care măsoară timpul. Maria și Mirabela îl roagă să oprească puțin timpul pentru a ajunge la Zâna Pădurilor până la miezul nopții, dar moșul refuză să schimbe rânduiala firii. Maria începe să plângă, iar Mirabela îi cântă un cântec de leagăn lui Moș Timp. Cu excepția celor două fetițe, toată suflarea pădurii adoarme, iar timpul stă pe
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
să plângă, iar Mirabela îi cântă un cântec de leagăn lui Moș Timp. Cu excepția celor două fetițe, toată suflarea pădurii adoarme, iar timpul stă pe loc. Deoarece Moș Timp adormise și prinsese sub el rochița Mariei, Mirabela se grăbește să ajungă singură cu Oache, Scăpărici și Omide la Zâna Pădurilor. Dar când ea ajunge la destinație, observă că și zâna era cufundată într-un somn adânc. Fetele îl trezesc pe Moș Timp și se duc apoi la Zâna Pădurilor, ce tocmai
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]