21,555 matches
-
a dat și câte o țigare. „Ia aicea! Fumează aicea, că-ți dau eu. Să nu mă spui la ăștia, că mă dă afară!” Și după șapte zile și șapte nopți, gata. M-a scos la ora la care mă băgase și m-a mutat În celulă. Bineînțeles că au tăbărât băieții, că eram semiînghețat, și m-au frecat cu o pătură și pe față, și pe spate... Au Început să glumească, mi-am revenit și-au mers lucrurile În continuare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se desface ușa, dormind așa, săream jos... Ne obișnuim și... pac, cădeam În picioare ca pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că poate când intra te prindea chiar În mișcare, el nu ne băga la izolare... Ne ținea câte un discurs: „Să nu vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că poate când intra te prindea chiar În mișcare, el nu ne băga la izolare... Ne ținea câte un discurs: „Să nu vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin martie. Dar era ianuarie, februarie, decembrie... Îți dai seama? Înghețai dracu’ În magazia aia, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dădea seama că ai sărit, că poate când intra te prindea chiar În mișcare, el nu ne băga la izolare... Ne ținea câte un discurs: „Să nu vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin martie. Dar era ianuarie, februarie, decembrie... Îți dai seama? Înghețai dracu’ În magazia aia, În maghernița aia... Să-ți dea șapte zile În timpul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el nu ne băga la izolare... Ne ținea câte un discurs: „Să nu vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin martie. Dar era ianuarie, februarie, decembrie... Îți dai seama? Înghețai dracu’ În magazia aia, În maghernița aia... Să-ți dea șapte zile În timpul iernii, nu-i de colo. Și În primul rând n-aveai voie să mergi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cameră cu cameră, om cu om, și ne păzea unul din prepelac și noi ne Învârteam pe acolo, un sfert de oră, 20 de minute, după cum alegeau ei să ne țină... Câteodată, ne vânturam o dată și ne dădea afară, ne băga la loc În celule. Și asta se chema că ne scotea la aer... Când se purtau mai bine cu noi, când aveau indicații, ne scoteau o dată pe săptămână, când nu..., ne scotea la câte o lună. Și atunci când ieșeam sau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o lună. Și atunci când ieșeam sau intram ne trăgea câte o bătaie... Dar, bineînțeles, dădeau cum apucau... Cel mai mult Încasau săracii bătrânii, că noi fugeam În față sau printre, și ăștia dădeau... Sau cel mai bine scăpai dacă te băgai În major, că el nu putea să dea... Și Întotdeauna când te vedea te lăsa dracu’... Vă mai amintiți numele gardienilor care administrau bătăi? Da, da. Care dădeau bătăi aiurea era căpitanul și apoi maiorul ăsta, Ștefan, și mai era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În lagărele din Baltă (Balta Brăilei - n.n.), pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
petrecută la Grădina. Care era regimul de detenție? Acolo la Grădina am fost ’60, ’61, ’62. Am lucrat În diferite brigăzi. Brigăzile ce erau? Detașamente cam de 50 de deținuți și un brigadier care era numit. Și noi, tinerii, eram băgați În brigăzi, ca să facem norma: trei metri cubi. Se lucra intensiv la diguri. În rest, să nu crezi că tolăneam... Ieșeam la prășit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curățat sfeclă... Tot timpul aveai treabă. Numai să nu stai... Dimineața la ora
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum Îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare șapte zile. Da’ n-a fost teribilă treaba, că, În primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie și Întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ n-a fost teribilă treaba, că, În primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie și Întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea avea turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea teribilă... Poate iarna ar fi fost rea... Dar când era timp de persecuție, ne persecuta pe toți. Atuncea Îți căuta motive când veneai de la muncă, de la câmp, și te băteau. Te oprea În poartă și-ți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că penitenciarul de la direcție, de la Ostrov, nu avea aparat radiologic și scria acolo „bolnav pulmonar” și probabil că erau obligați să te interneze la Salcia, pentru refacere de o lună, cu regim special. În ce consta acest regim special? Ne băga Într-un fel de cură de internare, câte o lună de zile. Și acolo o duceai mai bine, aveai un regim special... În plus, mie, plăcându-mi mediul sanitar, m-am Împrietenit cu medicii și făceam tratamente la bolnavi... Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat singur-singurel... În cadrul procesului, ei urmăreau să facă cu noi o organizație Împotriva statului, ca să aibă motivele arestării... Era vorba despre articolul din Codul Penal 209 partea a treia, organizații de tip fascist, militare, paramilitare, și-acolo ne-au băgat, ca organizații subversive... Și care a fost sentința În cazul dumneavoastră? Nouă ne-a dat numai zece ani, pentru că președintele completului de judecată era unul Cojocaru, care era aceeași generație cu noi, a terminat Însă la Iași, În ’950, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care li se părea suspect, gata! O discuție dușmănoasă se condamna cu trei ani, și mai târziu cu 12 ani... Am avut În ultimul timp un coleg la servici care vorbea de băgatul În cerneală... Discuții. „Fii atent că te bagă În cerneală”... Ei, ăsta a fost lucrul cel mai draconic al Partidului Comunist: sistemul de informații. Avea Beniuc o poezie, „Partidul”: „Partidul e În toate, În raza de soare, În rouă, În bobul de grâu, În toate”. Ei, asta era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani? La Târgșor. Înainte de a povesti despre detenție, Încercați să Îmi descrieți cum a fost la Securitatea din Sibiu. Mi-aduc aminte că la Sibiu aveau celula „neagra”, cum se spune, că ne-au dus odată acolo... Puteai să-ți bagi degetele În ochi, așa era... Era ca o hrubă, nu puteai sta nici În picioare. Venise de acolo unu’ Flavius Meteșan. Era În anul V la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamne... Venise unu’ la Securitate, de pe la Târgu Mureș, un maghiar, să caute pe un prieten de-al lui, care era ofițer acolo, și-o venit la secție să Întrebe de el. L-au luat și pe ăla și l-au băgat În beci. Nu știu cât timp l-o ținut și dacă i-o mai dat drumul sau nu. De exemplu, știu că stăteam Într-o celulă din asta, așa, o cameră mai mică, uite așa, cum ar fi asta, deci de câțiva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
chema din cameră și, când venea Înapoi, Îmi spunea că i-o dat ciocolată și ce i-o mai dat. Na, nu mă tenta ciocolata lui sau alte treburi... Pe urmă l-o adus pe alt bucureștean și l-o băgat În cameră cu noi... Lu’ ăla Îi venea să se urce pe pereți, dom’le... Luat la ora 2 după-masă, de pe stradă, și băgat acolo În pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut ăsta? La Sinaia o venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ciocolata lui sau alte treburi... Pe urmă l-o adus pe alt bucureștean și l-o băgat În cameră cu noi... Lu’ ăla Îi venea să se urce pe pereți, dom’le... Luat la ora 2 după-masă, de pe stradă, și băgat acolo În pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut ăsta? La Sinaia o venit o mașină de excursioniști francezi și el o intrat În discuție cu ei pe franțuzește, că știa... Dar eu cred că erau toți securiști
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el, Toni Livinschi, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinschi ăsta era tot trist așa, avea o tristețe În el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe În sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament..., și așa, pe furiș, mai citeam. Și scriam pe dosul gamelei, cu săpun, rugăciuni, poezii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-o dus cu colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
curte, după aia la izolare sub poartă, că era acolo o cameră... și, pe urmă, ne-au dus la izolare În curtea unde erau polițiștii, Într-o altă cameră. Și pe urmă s-au desființat toate izolările și ne-au băgat pe toți la un loc, că venise un comandant din ăsta instruit, cu grad militar... Nu vă mai aduceți aminte cum Îl chema? Și atuncea eu nu prea Îi știam pe toți cum Îi chema... Nu prea mi-aduc aminte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic. A fost groaznic acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost groaznic acolo. Stăteam Înghesuiți că era frig... Și știți cine mai erau acolo? Mai erau adventiștii, dom’le, că nu vroiau să lucreze sâmbăta, și pentru aia au intrat la Închisoare... Și după luna aia de Închisoare ne-a băgat În brigada disciplinară. Asta era condusă de colonelul Haralambie... Uite, că pe ăsta Îl țin minte! Colonelul Haralambie a fost colonel cu comuniștii și nu știu ce afaceri au făcut ei, ceva contrabandă cu piei, cu sare, cu sârbii, cu ungurii..., că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și dup-aia... Acolo, la Poarta Albă, lucram pe șantier, În schimb de noapte, descărcam vagoanele. Asta era mai ușor, descărcatul, făceai efort mai mic. Și după ce scotea garnitura afară, oamenii se trânteau care pe unde apucau și dormeau până băgau altă garnitură. Și cum era pe șine pământ și din asta, venind locomotiva fără să sune, fără să semnalizeze, așa... ca un șarpe a intrat..., și pe linie a fost un tânăr de 19 ani și i-a tăiat picioarele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nou, ați mai primit Încă 18 ani. Unde i-ați executat? Aa, da. Deci ne-o dus după aia la Jilava. Am stat nu știu cât timp acolo, și de la Jilava ne-o dus la Aiud. Și la Aiud, domnule, ne-o băgat pe secție, și Într-o zi o venit cineva și o Întrebat: „Cine vrea să lucreze?”. Și am ieșit mai mulți la lucru În fabrică. Eu, cu Ilie Popa... Ați auzit de Ilie Popa? A murit. Are și el o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]