22,212 matches
-
Îmi spune că de vreo cinci ani nu mai există pești în rău deoarece au murit cu toții din cauza poluării cu petrol. Chiar dacă nu ar fi toxică apa are o culoare gri închis spre negru, nu știu câți pești și-ar petrece viața fericiți fără să poată vedea la un milimetru în față. Cu ocazia asta cuget și la igiena mea personală singura modalitate de spălare este în rău și concluzionez că mai bine aștept să ajung în Quito pentru a face următoarea baie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
problema apoi se va întoarce în aceeași zi. O întreb dacă a mai fost vreodată în Quito (deoarece este la aproape 3000 m înălțime, în Quito este foarte frig mare parte din timp și mai ales noaptea) și îmi răspunde fericită că da, cu mulți ani în urmă. Îmi scot geaca de ploaie din geantă și i-o împrumut, rugând-o ca peste două zile când se va întoarce să se oprească la casa lui Guillermo să mi-o aducă. Aprobă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pragul deoarece sunt cu siguranță un element exotic. Către după-amiază familia se așază să mănânce piranha prăjit cu orez fiert și eu plec, cu stomacul ghiorăind, în casa de ceremonii ca să nu mă înnebunească mirosul mâncării și imaginea tuturor mâncând fericiți. Pe la șapte seara Don Julio merge să se spele în râu înaintea ceremoniei, mă întreabă dacă vreau și eu să mă spăl și îi explic că am făcut baie de dimineață (nu este strict adevărat, nici prin gând nu mi-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de jumătate de metru fiecare, odihnindu-se într-o îmbrățișare drăgăstoasă. „Chita și Pancho . Sunt foarte prietenoși dar Chita este însărcinată și are un comportament cam hormonal. Săracul Pancho, nu mai știe ce să-i facă pentru a o vedea fericită.” Trecem pe lângă masă, Chita tresare deranjată neplăcut de prezența noastră iar Pancho se ridică și ia poziție jumătate de apărare, jumătate gata să o ia la fugă. Maria îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și maimuțele se regrupează. Mă satur, dau bucățile rămase la câini și niște pâine Chitei și lui Pancho și reușesc din nou să mă așez la masă, de data asta doar cu un pahar cu vin. Toată lumea este sătulă și fericită, Chita cu Pancho se retrag pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am observat că suntem fiecare cu treburile noastre: eu îmi văd de drum, ei își văd de păscut. Deși venim destul de des la râu în timpul zilei sau seara, în zori îmi place să vin singură (cu excepția Indiei care se bălăcește fericită), să privesc conturul difuz al soarelui întinsă în apa rece a râului. Roca din jur este, în mare parte, quartz, iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mine, aprobăm din priviri, apoi îi spunem lui Matt că vrem amândoi să participăm la ceremonia organizată de el. Matt își studiază lista, ne privește și decizia este luată: OK. Ingrid și Chris, ultimii pe listă, lista este închisă. Sunt fericită cu decizia luată, ceremonia va fi sigur ieșită din comun cu atâția șamani și, cum între timp mă înțeleg excelent cu Chris, mă simt ca și cum voi participa alături de un prieten la aceeași aventură. Mă întâlnesc cu Leslie care îmi spune
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
recent născut, fără să obțină vreo reacție și parcă simțind că ceva nu se potrivește. În curentul încercatului oricărui nume îi venea în minte, Robert a rostit numele lui Eliade, la care bebelușul i-a privit senin și a zâmbit fericit. Au rostit amândoi Mircea de câteva ori, au simțit că pare potrivit și au decis că numele copilului va rămâne Mircea. Povestea mă impresionează profund, nu numai prin frumusețea detaliilor, ci și prin faptul că numele Mircea este dificil de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu să am forma mea de Ingrid. Totul este învăluit de lumină și de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată și descopăr creaturi fantastice, împărțind aceeași lume strălucitoare. Mă simt acasă, sunt complet relaxată și fericită să fiu în compania respectivelor ființe și ele par la fel de relaxate și fericite în prezența mea. „Ingrid!” îmi aud numele într-un alt plan dar nu vreau să plec din lumea minunată în care am ajuns. „Ingrid, ești acolo?” aud
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și conversăm sau facem schimb de informație într un limbaj clar pentru amândoi dar fără să folosim o limbă anume. Am un sentiment de a fi întâlnit la o cafea un prieten vechi, de care mi-era dor, suntem amândoi fericiți și relaxați să ne vedem unul pe celălalt. Aud bubuiturile unei tobe și încep să mă plimb prin tot felul de lumi. Văd globul pământesc de undeva de la distanță, cobor printr-un canal de lumină, totul în jurul meu este palpabil
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dacă toată acțiunea n-ar fi constat decît din conversații purtate de-a lungul acelei zile de 23 august (fără imersiuni în trecut) și conversațiile acelea ar fi reușit cumva să recupereze o întreagă lume , aș fi fost un spectator fericit. Dimpotrivă, în film nu sînt destule momente liniștite în care personajele să stea de vorbă pur și simplu, fără să se audă și vuietul istoriei. Fiecare personaj e obligat să reprezinte un anumit aspect al tragediei istorice care se joacă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dar nu-i nimic, se poate spune că filmul e o comedie absurdă ; e cu atît mai aiurea ca angajații să-l ierte la fel de ușor și pe colegul lor cel diabolic, dar probabil că momentul e o parodie la finalurile fericite ale sitcomurilor americane. întrebarea e cît de comice sînt toate acestea. Răspunsul e : nu foarte. Trăsnelile de sitcom ale diferiților angajați (unul vrea mereu să fie luat în brațe, altul sare tot timpul la bătaie) sînt destul de amuzante, ca și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
plină de aluzii la antichitatea greco-latină. în carte, homoerotismul nu e explicit, dar cititorul modern ar trebui să fie improbabil de naiv ca să nu-l detecteze. Regizorul Julian Jarrold are dreptate să-l scoată la lumină ca să întărească tema păgînității fericite, deși, făcînd asta, el tulbură un pic motivele declinului alcoolic al lui Sebastian : în carte, el bea, pur și simplu, ca să scape de Dumnezeul mamei lui, pe cînd din film se poate înțelege că el începe să bea serios din cauză că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ai Săi, și ai Săi nu L-au primit!” Trădat și părăsit de cei apropiați, aruncat în disperarea despărțirii de Dumnezeu, este pentru noi un exemplu extraordinar, care să ne aducă și mângâiere, și puterea de a privi la finalul fericit al istoriei mântuirii Benoni Catană PREFAȚĂ Când m-am decis să scriu această carte, eram într-o situație foarte apăsătoare, o situație care se repeta pentru a treia oară în viața mea. Prima a fost pe când eram copil și mergeam
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai vezi marcajul de pe șosea și cu o ceață cum nu am mai văzut de multe ori în viață. La un moment dat ceața a început să se mai rărească puțin și astfel, unele mașini au început să circule. Eram fericiți că putem să ne bucurăm de o vreme mai bună și o vizibilitate mult mai bună. Eram la granița județelor Ilfov și Ialomița și în plin câmp, în timp ce urmăream mașina cu pricina. Aceasta, fără motiv, a încetinit și a tras
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de coriști), iar la ultima strofă, sala s-a ridicat în picioare și cu toată suflarea au cântat împreună. Mă gândeam deja la “Ziua Zilelor”, când pe plaiurile Împărăției lui Dumnezeu, vom cânta cu toții cântarea Mielului, din piepturi binecuvântate și fericite că în sfârșit păcatul s-a terminat. A urmat corul comunității ce a intonat imnul “Tu, popor ales de Domnul”, o cântare pe care nu o voi putea uita niciodată. Mereu lăcrimam la intonarea ei! O zi superbă care s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
toată această perioadă de 14 ani de când a plecat din Biserică). - Sunt sigur că știți cu toții pilda fiului risipitor și că ați ascultat-o de nenumărate ori în diferite relatări și, de fiecare dată, v-ați bucurat de finalul ei fericit. Ei bine, am să vă povestesc azi întoarcerea fiului risipitor și fac lucrul acesta nu pentru că eu o să vă povestesc mai frumos această pildă, ci pentru că relatarea mea este una adevărată: “Într-un cartier de la periferia orașului, locuia un tânăr
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care nu i-a slăbit cu dragostea lui și în care le-a vorbit tot timpul despre dragostea lui Dumnezeu, aproape toți erau din nou pe lista de botez. Printre ei se afla și tânărul nostru. Și astfel, veni și fericita zi de 7 iunie 2008, ziua în care trebuia să fim botezați. Tânărul nostru era extrem de fericit, iar fericirea lui consta nu numai în faptul că pășea în apa botezului, ci în faptul că de data aceasta, lângă el se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dragostea lui Dumnezeu, aproape toți erau din nou pe lista de botez. Printre ei se afla și tânărul nostru. Și astfel, veni și fericita zi de 7 iunie 2008, ziua în care trebuia să fim botezați. Tânărul nostru era extrem de fericit, iar fericirea lui consta nu numai în faptul că pășea în apa botezului, ci în faptul că de data aceasta, lângă el se aflau soția și fata lui, în vârsta de 16 ani. Toți trei au primit botezul în aceeași
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru a mai rămâne împreună, le vorbesc despre exemplul vostru!” O familie a ajuns o bună mărturie, pentru că soții au dovedit credincioșie unul față de celălalt, iar în cele mai grele momente ale vieții s-au încrezut în Dumnezeu. Această ocazie fericită îmi va rămâne în minte ca o provocare adresată unei societăți care se luptă cu o rată crescută a divorțului. Ea mi-a dat certitudinea că fiecare dintre noi putem construi împreună cu Dumnezeu familii puternice, care să reziste timpului și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
unei săptămâni, susținută de pastorul comunității, predicile prezentate aliniindu-se sub titlul „SEMNE”, care au avut un impact deosebit în rândul romilor, pentru că pe ei îi îngrozesc toate semnele actuale (în deosebi, pe timpul acela, pașapoartele biometrice). Astfel a venit și fericita zi de 13 iunie 2009, când 26 de suflete s-au declarat pregătite să-l primească pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, majoritatea dintre ei fiind tineri. Filadelfia a îmbrăcat iar haine albe de sărbătoare. Sunetul dulce și armonios
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
5000 de dolari), instalarea rezervorului de apă de 20.000 litri (3000 de dolari), tragerea irigației la livada (1000 de dolari), construcția gardului (7000 de dolari). Toate acestea vrem să le terminăm până la sfirșitul anului. În rest, suntem sănătoși și fericiți căci trăim simplu și în natură. Gătim mâncarea afară, dormim în aerul curat al junglei de lângă Zambezi, nu avem televizor (un mare motiv de fericire), și lucrăm pentru copiii aceștia care ne-au intrat la inimă atât cu frumusețea lor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cea mai importantă a omului față de celelalte viețuitoare de pe pământ este comunicarea prin vorbire, apoi prin scris. Căutați cuvinte potrivite pentru comunicare, cuvinte de Înțelegere și dragoste, de iubire, de respect. Ele sunt izvoare de nesecat ale păcii și vieții fericite între toți oamenii de pe Planeta Albastră. Autorul acestui volum aduce cele mai sincere mulțumiri tuturor celor care l-au ajutat în scrierea lui și în mod deosebit soției sale Elena Boboc și fiilor săi Traian și Iulian și nu în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu părăsisem vatra satului decât pentru o zi când vedeam iarmarocul de la Bârlad din august, sunt pus acum în situația de a mă afla și a rămâne într-o lume străină, aproape ostilă dorințelor mele. Locul copilăriei mele nevinovate și fericite rămăsese undeva... tare departe! Meleagurile satului și împrejurimile lui, pe care le-am colindat jucându-mă și hârjonindu-mă cu toți copiii satului îmi erau acum interzise. Adio colegi și conșcolari, adio prieteni, vecini, frați și surori, adio copilărie! Acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
frumoase. Doamne, cu ce ușurare și degajare pășeam acum pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]