22,461 matches
-
propagandei. Fondează la 13 mai 1991, împreună cu alți ziariști români din exil, Asociația Jurnaliștilor Români-Ouest, cu sediul la Paris. După 1990 continuă colaborarea la presă din exil, " Origini " (SUA) și reia colaborarea cu presa din România : publică poeme cândva interzise, fragmente de jurnal, studii și amintiri, în " Familia ", " Viața românească ", "Vatra ", în ziarele " Telegraful " (Constantă), " Expres magazin ", " România liberă " (unde este din 1990 ).
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
din Tracia. Arrian pomenește în istoria dedicată patriei sale, "Bithynica" din secolul al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare și născocitoare de melodii. Numele acesteia îl poartă ținuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din "Bithynica"). Rădăcina indogermanică „per-/pir/per(k)” semnifică „stânca”, „piscul” sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic al unei divinități a munților, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros și a fost
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile romane preferă această temă, după cum se poate observa în fragmentele din Rottweil, Germania (online și ), din Tarsos (azi Turcia) sau din Palermo (Fig. 3). Postura de stăpânitor al naturii este dictată de caracterul reprezentativ al mozaicurilor din vilele romane. Motivul coborârii în infern este citat în sens moralizator de iconografia
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. O dată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale folosite la turnarea unui clopot din sec. XVII-XVIII, descoperite în gangul barbacanei.
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
via bisericii, erau în comuna Giomal 165 capi de familie”. Acestă zonă figurează în Repertoriul Arheologic al României (http://www.archweb.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-Index/Lista.asp?nr=44&Lang=EN) Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin: un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate și un denar de la Septimius Severus, iar din altă parte, trei monede romane (M. Macrea, D. Protase, SCȘ, Cluj, 5, 1954, 3-4, p. 502, notele 10, 11; RepAb, p. 97-98, pct. 78/2). În
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
a modului în care o localitate se conectează și se integrează în evoluția firească a istoriei naționale. Un bogat material arheologic păstrat în colecția Școlii cu clasele I-VIII din localitate stă mărturie pentru începuturile istoriei locale. Uneltele de piatră, fragmentele ceramice pictate (cultură Petresti), statuetele, vetrele de locuințe preistorice, demonstrează închegarea primelor forme de comunitate umană în arealul actual al satului, pe una din terasele de pe malul drept al Mureșului, încă din cele mai vechi timpuri. Localitatea va cunoaște o
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
primăvară, în locul numit “Dos” din Pănade s-a descoperit un tezaur monetar alcătuit din 273 de monede, aparținând secolelor II-I î.e.n. Acesta este păstrat și expus la Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș. În același loc s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
Ciobănelului“, situat în partea de sud-est a comunei, pe partea dreaptă a Văii Sfintei, a fost cercetată, în anul 1960, o "villa rustica". Au fost identificate părți din două corpuri de clădire, din una dezvelindu-se integral două încăperi și fragmente din zidurile despărțitoare de la alte trei, iar din cel de al doilea corp de construcție, aflat la 20 m de primul, s-au cercetat două camere mai mari și alte două mai mici. Cele două camere din primul corp de
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
de clădire aveau pavimentul din cărămizi și instalație de hypocaust. Materialul arheologic descoperit constă în principal din ceramică comună și terra sigillata, o cheie, un ac de os și alte materiale. Sub nivelul de construcție al vilei s-au descoperit fragmente ceramice dacice. 2. Cu prilejul acelorași cercetări din anul 1960, s-a efectuat un sondaj și în punctul „Arsuri“. Au fost descoperite substrucții de clădiri și ceramică romană, interpretate ca posibil amplasament la unei alte villa rustica. 3. La 1
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
Albă“, s-au observat resturi de ziduri, elemente sculpturale și ceramică romană. 6. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului mai provin: două monede grecești de bronz din perioada Traian și, respectiv, Antoninus Pius, două tuburi din lut de la un apeduct, fragmente de terra sigillata și un fragment dintr-o inscripție funerară. Întreg ansamblul descoperirilor de la Răhău indică existența unei importante așezări rurale și a unor villae rusticae, pe traseul drumului imperial spre Apulum, ale cărui urme au fost și ele surprinse
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
ziduri, elemente sculpturale și ceramică romană. 6. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului mai provin: două monede grecești de bronz din perioada Traian și, respectiv, Antoninus Pius, două tuburi din lut de la un apeduct, fragmente de terra sigillata și un fragment dintr-o inscripție funerară. Întreg ansamblul descoperirilor de la Răhău indică existența unei importante așezări rurale și a unor villae rusticae, pe traseul drumului imperial spre Apulum, ale cărui urme au fost și ele surprinse. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
Mureșului, a fost descoperită ceramică daco-romană (sec. III - IV d.Hr.). În capătul de est al satului Cicir, în dreptul intersecției ultimei străzi laterale cu șoseaua Arad - Deva, au fost descoperite, în 1996, datorită excavării șanțului pentru introducerea conductei pentru gaz, fragmente ceramice carămizii de factură romană (sec. II - III d.Hr.) (10). Timp de 164 de ani, cât a rezistat dominația romană, pe meleagurile Daciei a înflorit cultura și bunăstarea. Secolul al III-lea, însă aduce năvălirile barbare și romanii părăsesc
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
libertate, egalitate și frățietate. Erau în dieta de la Dobrițin chiar și trei deputați dintre românii din podgorie: Gheorghe Popa, Sigismund Popovici (...) și Sigismund Borlea (...). Mulțimea mare a poporului, prostimea cea cu bun simț, ținea însă cu împăratul." Ioan Slavici, "Amintiri" (fragmente), ediție îngrijită de George Sanda, București 1967.
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
reprezentant al școlii Ardelene. Tipărește în 1807 la Buda lucrarea „Oglinda omului înțelept” iar în 1808 la Oradea una dintre primele poezii românești; - 1804 - Ladislau Nagy de Peretseny ce funcționa ca notar în comună, publică în volumul său „Orodias” și fragmente încredințate din opera lui Gheorghe Șincai; - 13 august 1849 - dezarmarea armatei revoluționare maghiare de către armata țarului rus, în locul numit „La moară”; - 1863 - 1931 - funcționează ca învățător în comună Ion Vidu (1863-1931), muzicolog și colecționar al operelor folclorice românești; - 1989 - Revoluția
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
poem, dedicat virtuților acestei plante, care se încheie cu următoarele trei versuri: Tot ei cunoșteau proprietățile antimalarice ale scoarței de Cinchona succirubra, după cum semnalează un călugar augustin, Calaugha, care în 1639 publică într-o carte religioasă apărută în Spania următorul fragment: "In regiunea Loxa crește un arbore pe care locuitorii îl numesc arborele de friguri, și a cărui coajă, de culoarea scorțișoarei, transformată in pulbere și administrată într-o cantitate echivalentă cu greutatea a două monede mici de argint și dizolvată
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
scopul informării și apoi au continuat în anii 1977 - 1979. S-a scos la lumină un foarte bogat material arheologic grupat în două straturi. Primul dintre ele, care se încadrează în cultura Suciu de Sus a cuprins locuințe de suprafață, fragmente ceramice, două ace de bronz, discuri perforate, obiecte din silex. Cel de-al doilea strat, care se încadrează în cultura Wietemberg, a cuprins un inventar mai sărac în comparație cu primul, acesta constând exclusiv din ceramică și se afla în apropierea unei
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
strat, care se încadrează în cultura Wietemberg, a cuprins un inventar mai sărac în comparație cu primul, acesta constând exclusiv din ceramică și se afla în apropierea unei locuințe. Un lucru important care demonstrează continuitatea vieții în acese locuri este descoperirea unor fragmente ceramice din sec. IV - VI, respectiv din VIII- IX d. Hr. Cea de-a doua așezare preistorică, descoperită la Oarța de Jos în locul numit Alac, de același dr. Carol Kocso în anul 1977 nu a fost până în prezent însoțită de
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
Pipirig este încă din secolele al III-lea și al IV-lea, mărturie fiind faptul că în anul 1978, la marginea satului Leghin, în urma unor săpături arheologice s-a scos la iveală un cimitir ce cuprinde oseminte umane și animale, fragmente de ceramică și catarame de fier. 12 martie 1437: Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei “Munții”, arătând că : “[...] hotarul am început a alege din gura pârâului Mustei , în sus de Cetatea Neamțului, până la drumul Neamțului [...], până la gura Peperigului
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
prezența locuitorilor acolo cu sute de ani în urmă fiind ca cele mai multe sate românești preexistente întemeierii statului.” Astfel, existența unei monede de argint de pe vremea lui [[Constantin cel Mare]] aflată în posesia unui locuitor al comunei (Ștefan Păun), dar și fragmentele istorice aflate la Muzeul de Istorie și Arheologie din județul Prahova, confirmă locuirea acestei comune în [[secolul IV]]. Atunci, oamenii trăiau în case și bordeie de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
În hotarul satului, la "Via lui Rampelt" s-au găsit materiale aparținând culturii "Coțofeni", iar din alt loc provin seceri de bronz și fier medievale. Pe "Drumul Cetății" este semnalată o necropolă din a doua epocă a fierului, ce conține fragmente de vase, o ceașcă celtică și o sabie. În incinta fortificației medievale s-au găsit materiale ceramice cu urme de arsură din epoca fierului și ceramică din secolul al VI-lea. În secolul al XIV-lea se construiește o bazilică
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
seva din primitivul « Straoa » . La sfârșitul secolului al XIX-lea, făcea parte din comuna Hârsa din plasa Podgoria, județul Prahova. În raza acestui sat s-a descoperit, în iunie 1974, un depozit de 37 de seceri din bronz (întregi și fragmente), care au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie și Arheologie, Prahova. De altfel, acest sat apare atestat în documente de pe la 1464 octombrie 28, când Radu cel Frumos întărea Mănăstirii Snagov mai multe sate, printre care și Străoști, fapt reconfirmat de
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
o clopotniță cu trei niveluri deasupra capătului vestic al navei centrale, deschis la parter ca un portic boltit în cruce. Din incinta care va fi înconjurat odinioară biserica nu s-au mai păstrat decât un turn de apărare și două fragmente de zid. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.343 locuitori, dintre care 1.492 germani, 703 români, 138 țigani, 10 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.489 luterani, 807 ortodocși, 31 greco-catolici ș.a. "Parcela
Șura Mare, Sibiu () [Corola-website/Science/301745_a_303074]
-
solide. În biserică se mai află și o frumoasă cristelniță de bronz sub formă de potir, lucrare din 1477 realizată în atelierul maestrului Leonard din Sibiu. Astăzi se mai păstrază din curtina primei incinte doar "Curtea Fântânii" și un mic fragment în partea sud-vestică, astfel încât turnul din nord este complet izolat. Curtina celei de a doua incinte este întreruptă, în vest, de clădirea școlii.
Șeica Mică, Sibiu () [Corola-website/Science/301741_a_303070]
-
semicircular. O descriere a lui Friedrich Müller din 1857 amintește existența a două turnuri de apărare de plan pătrat, prevăzute cu galerii de apărare, și a două bastioane circulare. Din fortificațiile bisericii de la Veseud s-a mai păstrat un singur fragment de zid pe latura de miazăzi, lung de 20 metri și lat de un metru.
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]