21,673 matches
-
J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de doctorat, MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare și sub numele de Ergativ (Pană Dindelegan 1972a: 56, nota 1). 53 R. S. Jackendoff, Semantic Interpretation in Generative Grammar, Cambridge, MA, MIT Press. 54 R. S. Jackendoff, Semantic Structures, Cambridge, MA, MIT Press, apud Levin și Rappaport Hovav (2005: 47). 55 La Marantz (1984, apud Grimshaw 1990: 35), argumentul extern nu este inclus în structura argumentală. 56 Ca majoritatea generalizărilor referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare și sub numele de Ergativ (Pană Dindelegan 1972a: 56, nota 1). 53 R. S. Jackendoff, Semantic Interpretation in Generative Grammar, Cambridge, MA, MIT Press. 54 R. S. Jackendoff, Semantic Structures, Cambridge, MA, MIT Press, apud Levin și Rappaport Hovav (2005: 47). 55 La Marantz (1984, apud Grimshaw 1990: 35), argumentul extern nu este inclus în structura argumentală. 56 Ca majoritatea generalizărilor referitoare la rolurile tematice, și aceasta este prea "tare", fiind contrazisă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Typology of Inchoative/Causative Verb Alternations", în: B. Comrie și M. Polinsky (eds.), Causatives and Transitives, Amsterdam, John Benjamins, p. 87−120. 101 K. Hale, S. J. Keyser, "A View from the Middle", Lexicon Project Working Papers, 7, Cambridge, Mass., MIT. 102 M. L. Zubizarreta, "The Relation between Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives", Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143). 103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A Note on English Causatives", Linguistic Inquiry, 3, 522−528. 111 D. A. Cruse, "Some Troughts on Agentivity", Journal of Linguistics, 9, p. 11−23. 112 K. Hale, S. J. Keyser, "A View from the Middle", Lexicon Project Working Papers, 10, MIT, Cambridge, Mass. 113 W. Jacobsen, Transitivity in the Japanese Verbal System, Bloomington, Indiana University Linguistics Club. 114 W. Jacobsen, The Transitive Structure of Events in Japanese, Tokyo, Kurosio Publishers. 115 Există și opinii diferite: Zribi-Hertz (1987: 26) arată că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
V. P. Nedyalkov, G. G. Silnitsky, "The Typology of Morphological and Lexical Causatives", în: K. Ferenc (ed.), Trends in Soviet Theoretical Linguistics, Dordrecht, Reidel, p. 1−32. 117 K. Hale, S. J. Keyser, "The Basic Elements of Argument Structure", The MIT Working Papers in Linguitics, 32, p. 73−118. 118 M. L. Zubizarreta, Levels of Representation in the Lexicon and in the Syntax, Dordrecht, Foris. 119 N. Ruwet, Language and Human Experience, Chicago, Chicago University Press. 120 Nu este discutată aici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ms., University of Stuttgart. 144 J. Fontana, J. More, "VP-Internal Subjects and se-Reflexivization in Spanish", Linguistic Inquiry, 23, p. 501−510. 145 R. Kayne, "Romance Se/Si", GLOW Newsletter, 20. 146 M. McGinnis, "Reflexive Clitics and the Specifiers of vP", MIT Working Papers in Linguistics, 35, p. 137−160. 147 D. Sportiche, Partitions and Atoms of Clause Structure: Subjects, Agreement, Case and Clitics, London/New York, Routledge. 148 T. Reinhart, "Quantifier Scope: How Labor is Divided between QR and Choice Functions", Linguistics
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
4 B. Levin, M. Rappaport, "The Formation of Adjectival Passives", Linguistic Inquiry, 17, p. 623−661, apud Grimshaw (1987: 246). 5 J. Bresnan, "The passive in lexical theory", în: J. Bresnan (ed.), The Mental Representation of Grammatical Relations, Cambridge, Mass., MIT Press, p. 3-86. 6 Acest tip de excepții există și în limba română: om dormit, muncit; vezi Iordan (1973: 402). 7 D. M. Perlmutter, "Multiattachement and the Unaccusative Hypothesis: The Perfect Auxiliary in Italian", Probus, 1, p. 63−119, apud
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
13). 30 A. Alsina, "The Role of Argument Structure in Grammar. Evidence from Romance", CSLI Lecture Notes, 62, Stanford, CSLI Publications. 31 E. Torrego, "Unergative−Unaccusative Alternations in Spanish", în: I. Laka, A. Mahajan (eds.), Functional Heads and Clause Structure: MIT Working Papers in Linguistics, 10, p. 253−272, apud Mackenzie (2006: 72). 32 M. Richards, T. Biberauer, "Explaining Expl", în: M. Den Dikken, C. Tortora (eds.), The Function of Function Words and Functional Categories, John Benjamins, Amsterdam, p. 115−154
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Koster (eds.), Levels of Syntactic Representation, Dordrecht, Foris, p. 33−64. 9 A. Moro, "Per una teoria unificata delle frasi copulari", Rivista di Grammatica Generativa, 13, p. 81−110. 10 A. Moro, "The Raising of Predicates: Copula, Expletives and Existence", MIT Working Papers in Linguistics, 15, p. 119−181. 11 Considerarea verbului a fi ca fiind predicativ în acest exemplu nu este corectă. 12 Exemplul admite două interpretări − cea oferită în dicționar: "nu ești [bun] de împărat" și cea în care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu constă în caracterul formal, ci în conținutul textual - și, deci, ideologic - divers. Clement Alexandrinul (150-217 d.Cr.), în Protrettico ai Greci, afirmă că miturile antice sunt înșelătoare iar muzica, prin intermediul căreia se exprimă, duce la pierzare. „După părerea mea, Orfeu, la fel ca și cantorul din Tebe și Metimnia, nu sunt demni de numele de om, pentru că sunt falși. Sub pretextul muzicii, și-au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
influențat de estetica, filozofia și arta romantică. Acest curent găsește în trecutul îndepărtat un mare număr de modele prețioase pe care le privește cu respect și din care se inspiră. În ceea ce privește muzica sacră, Palestrina rămâne modelul, pentru a nu spune mitul, de contemplat și de imitat. Nu numai Palestrina și muzica a cappella, dar însuși cântul gregorian este privit ca un ideal. Acum începe și momentul restaurării marelui patrimoniu gregorian, încep studiile comparative, analitice și critice ale acestuia și, de asemenea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
poate fi considerat, în fapt, autorul unei singure cărți, Arca lui Noe, un volum concentrat și original prin aliajul de intelectualizare și arhetipal, tendințe mai dificil convergente. Aici o reală „putere de ideație” și imaginea rară coexistă cu legenda și mitul. Poetul, el însuși un singuratic - chiar dacă, în 1923, în cadrul grupării Poesis, vorbea despre F. M. Dostoievski, chiar dacă a fost prezent la conferințele și întâlnirile inițiate de Criterion și a colaborat ceva mai mult la „Gândirea”, S. s-a menținut în afara cercurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Poate / Porumbelul s-o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal al miturilor „salvării”, dobândeau o amplitudine a resemantizării lirice în acord cu eternul omenesc, cu șanse reale de a-l reprezenta pe autor și dincolo de îndreptățita mențiune istorico-literară cuvenită numelui său. SCRIERI: Îngerii pământului (în colaborare cu Nicolae Mihăescu), București, 1931; Arca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
asupra fascismului”. Așa cum am menționat, fără a întreprinde o analiză serioasă autorul respinge o amplă istoriografie, de ieri și de azi, de pe ambele maluri ale Prutului, acuzată de naționalism și chiar de tendințe imperialiste. De pe o asemenea poziție, Istoria fără mituri a lui S. Nazaria este, de fapt, o istorie plină de falsuri, care ne întoarce, atât în ce privește „interpretarea”, cât și limbajul, cu mulți ani în urmă, la „tezele” Cominternului referitoare la România stat multinațional, la imperialismul românesc, la Basarabia provincie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
unui element produce schimbări determinate în toate celelalte elemente. Jean Piaget (1968) are dreptate când afirmă căstructura reprezintă legea de transformare a unui sistem. Despre analiza structurală s-a scris foarte mult în ultimul timp. S-a creat chiar un mit în jurul ei și, în mod special, în jurul unora dintre cei care au promovat-o cel mai activ. Este cazul lui Lévi-Strauss. În prezent, devine tot mai clar că discuțiile din jurul analizei structurale (a așa-numitului structuralism) au fost caracterizate de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-o asemenea ipostază: conștiința în care funcțiile explicativ-justificative sunt predominante, și nu cele constitutive. În acest sens, Engels
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de o aură charismatică. Ea este în acest caz supravegheată, învestită de asemenea cu o „plusvaloare”. Un asemenea tip de autoritate putem găsi în mod special în societățile tradiționale, dar nu este complet absent nici din societatea modernă (dictaturile fasciste). • Mitul competenței birocratice. Discutând sursele autorității în organizațiile moderne, Chester Bernard (1968) elaborează o influentă teorie a autorității bazate pe competență. În loc ca deciziile să fie acceptate în virtutea disciplinei ierarhice, el consideră că e preferabil să fie sprijinite integral pe raționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o influentă teorie a autorității bazate pe competență. În loc ca deciziile să fie acceptate în virtutea disciplinei ierarhice, el consideră că e preferabil să fie sprijinite integral pe raționalitatea, competența cu care sunt luate în fapt. Aici suntem în fața unuia dintre miturile societății moderne: autoritatea acceptată exclusiv în virtutea competenței și a raționalității. Teoriile actuale ale deciziei indică faptul că, în problemele complexe, cunoștințele disponibile nu sunt, de multe ori, suficiente pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Este bine de înțeles că, în aceste condiții, integrarea sociologiei în activitățile practice întâmpină dificultăți specifice. Ea contravine mecanismelor tradiționale. Unii specialiști estimează chiar că până acum contribuția practică a științelor sociale a fost mai mult de ordin negativ: subminarea „miturilor” pe care se întemeiază organizarea existentă a diferitelor sfere ale vieții sociale (Rein și Miller, 1970). Interesantă din acest punct de vedere este concluzia care stă la baza unei analize a aplicării sociologiei în SUA (Scott și Shore, 1979). Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamentale în această privință. Masa comunității sociologice să fie suficient de mare. Mai mult decât în științele naturii, dezvoltarea cercetărilor sociologice și, în mod special, a aplicării lor este dependentă de volumul total al cercetării sociologice existente în respectiva colectivitate. Mitul savantului singuratic care poate să influențeze semnificativ activitatea unui sistem social este, mai mult decât în alte domenii, complet eronat în sociologie. Fiecare colectivitate trebuie să dețină un sistem de cercetare suficient de amplu, atât pe ansamblu, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
masa sistemelor, documentare, mass-media, discuții particulare. Sunt difuzate mai multe tipuri de cunoștințe. În primul rând, modelele teoretice. În constituirea și funcționarea sistemelor sociale, actorii acționează pe baza unor „teorii”. Acestea sunt cel mai adesea imagini simplificate sau chiar eronate („mituri”). Corectarea acestor „teorii” comune și înlocuirea lor cu teorii cu un grad mai ridicat de elaborare și adecvare sunt de natură să producă modificări majore în însuși comportamentul sistemelor. Una dintre problemele cruciale ale organizării și conducerii întreprinderilor o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
implementării sociologiei în ciclul complet al activității acestuia. De calitatea unei asemenea analize depinde fundamental reușita ultimă a efortului sociologului de integrare socială. Ea este însă o fază extrem de dificilă, pentru că presupune, adesea, o schimbare aorientării sistemelor sociale, renunțarea la „mituri” și „prejudecăți”, adoptarea unei noi viziuni asupra lor înseși și a rolurilor lor în cadrul societății globale, adoptarea de noi moduri de organizare. Evaluarea eficienței și a consecințelor lateraletc "Evaluarea eficienței și a consecințelor laterale" Rein și Miller (1970) observă că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
1974), Economic Well-Being as a Criterion for System Performance: A Survey in Bulgaria and Greece, IST, Ann Arbor. Banciu, D.P., Rădulescu, S.M., Voicu, M. (1985), Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bauer, R.A. (1966) (ed.), Social Indicators, MIT Press, Cambridge. Bădescu, I. (1984), Sincronism european și cultură critică românească, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Becker, H.S., Horowitz, I.L. (1978), „Radical politics and sociological research: Observation on methodology and ideology”, în Allen Wells (ed.), Contemporary Sociogical Theories, Goodyear Publishing
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]