21,274 matches
-
că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul bolnavilor precum studierea evoluției tuberculozei de către prințul Maxențiu sau descrierea obsesiilor psihopate ale profesorului Rim. Originalitatea romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu derivă din prezentarea unui mediu citadin, din descrierea cu luciditate a iubirii feminine de la formele ei simple și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
drum care stă la baza afirmării unei noi literaturi române pur urbane, înfățișând „o mare frescă a vieții orășenești, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lică Trubadurul, crai de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare, și până la prințul Maxențiu, floarea de seră a unei rase istovite, între care nimic nu-i lăsat la o parte, nici intelectualitatea, nici senzualitatea, nici arta (cu gravele emoții ale concertului), nici forțele instinctuale, nici patologia, nici virtuțile burgheze, nici feminismul, într-un
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Criticul sus-menționat susține că romanul Hortensiei Papadat-Bengescu este lipsit de obiectivitate, iar autoarea își manifestă pregnant simpatia sau antipatia față de unele personaje, care sunt lipsite astfel de o existență de sine stătătoare. Astfel, autoarea îl privește cu dezgust pe ofticosul prinț Maxențiu și cu toleranță și simpatie pe afemeiatul Lică Trubadurul. Ralea identifică mai multe deficiențe ale romanului: atitudine subiectivă a autoarei, schematism și lipsă de individualitate în conturarea personajelor, credibilitate redusă a unor întâmplări precum întâlnirea neprevăzută între Lică și
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
neprezentare a modului în care se dezvoltă sentimentele sau pasiunile ce creează astfel impresia că acestea au apărut spontan (spre exemplu relațiile de dragoste dintre doctorul Rim și Sia sau dintre Ada și Lică), descrieri de prost gust (precum plăcerea prințului Maxențiu de a-și mirosi propria transpirație) și o exprimare neglijentă plină de greșeli gramaticale. Succesul redus la public al romanului " Concert din muzică de Bach" s-a datorat, în opinia lui Nicolae Manolescu, faptului că majoritatea cititorilor îl considerau
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Petrescu (Elena Drăgănescu-Hallipa), Ovidiu Iuliu Moldovan (Lică Petrescu), Ica Matache (Lina Rim), Dana Comnea (Mini), Carmen Maria Strujac (prințesa Maxențiu), Cornel Coman (Drăgănescu-Hallipa), Mihaela Gagiu (Sia), Dorin Varga (Paul Marcian), Ioana Ciomârtan (baba), Ada D’Albon Azimioară (Nory), Radu Ionescu (prințul Maxențiu), Ovidiu Schumacher (Vladici/Vardali) și Liane Birenberg (Mika-Lé). Filmul a fost produs de Televiziunea Română - Redacția emisiunilor culturale. Regizorul Dinu Tănase se afla la debutul în filmul de ficțiune, el fiind de meserie operator de imagine. Filmările au avut loc
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
, Prinț al Danemarcei, (; născut pe 20 mai 1967) este fiul cel mare al regelui Constantin al II-lea al Greciei, care a fost rege al grecilor din 1964 până la abolirea monarhiei în 1973. Monarhia grecească a fost abolită și înlocuită cu
Pavlos, Prinț Moștenitor al Greciei () [Corola-website/Science/334490_a_335819]
-
care aceste ființe superficiale au trăiri omenești îl constituie doar boala. Constantin Ciopraga constata că aproape toate personajele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt apăsate de morbiditate, de spaime și moarte, ca urmare a uscăciunii morale produse de distanțarea de natură. Ca și prințul Maxențiu în "Concert din muzică de Bach", Lenora și George Drăgănescu își analizează propria boală, dezvăluind o sensibilitate greu de anticipat. Bolnavii din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu simt nevoia să se izoleze de lume nu din egoism, ci pentru a-și
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul bolnavilor precum studierea evoluției tuberculozei de către prințul Maxențiu sau descrierea obsesiilor psihopate ale profesorului Rim. Originalitatea romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu derivă din prezentarea unui mediu citadin, din descrierea cu luciditate a iubirii feminine de la formele ei simple și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
din Allahabad în 1888). Povestea este inspirată de isprăvile lui James Brooke, un englez care a devenit primul Rajah alb al statului Sarawak din Borneo; și de călătoriile aventurierului american Josiah Harlan, căruia i s-a acordat titlul permanent de Prinț al Ghorului și urmașilor săi. Conține o serie de mai multe alte elemente reale cum ar fi localizarea povestirii în Kafiristan aflat în estul Afganistanului și aspectul european al majorității locuitorilor acestuia (poporul Nuristani); iar finalul este modelat după întoarcerea
Omul care voia să fie rege (film) () [Corola-website/Science/335097_a_336426]
-
intrând ulterior în serviciul diplomatic. Din această perioadă datează prietenia cu contele Carlo Sforza, împreună cu care se va opune ulterior ingerințelor regimului fascist în diplomația italiană. El a căsătorit pentru prima dată la Pegli, în 1899 cu Sofia Giustiniani, fiica prințului Alexandru și prințesei Maria Giustiniani, si a doua oară, la Sân Sebastián, în 1922, cu Cecilia Giustiniani, sora Sofiei. Moare la Romă la 7 august 1958. Primul său post a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un "beylerbeylik" între anii 1552-1590 și un "eyâlet" între 1590-1716 cu patru sangeacuri), a rămas sub stăpânirea acestora în perioada 1552-1716, când a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a liniștit pe beglerbegi, anunțându-i că nu va proceda ca și otomanii, în 1552, care, încălcându-și cuvântul, i-au măcelărit pe oștenii creștini ce capitulaseră.
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia - d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512-1521), și soacră a domnilor Radu de la Afumați și Radu Paisie
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
Wilhelmina von Hessen-Kassel (25 februarie 1726 - 8 octombrie 1808) a fost prințesă prusacă, căsătorită cu Prințul Henric al Prusiei. Wilhelmina a fost fiica prințului Maximilian de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Friederike Charlotte de Hesse-Darmstadt. Wilhelmina a fot nepoata Landgrafului Wilhelm al VIII-lea de Hesse-Kassel și a regelui Frederic I al Suediei. A făcut cunoștință
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
Wilhelmina von Hessen-Kassel (25 februarie 1726 - 8 octombrie 1808) a fost prințesă prusacă, căsătorită cu Prințul Henric al Prusiei. Wilhelmina a fost fiica prințului Maximilian de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Friederike Charlotte de Hesse-Darmstadt. Wilhelmina a fot nepoata Landgrafului Wilhelm al VIII-lea de Hesse-Kassel și a regelui Frederic I al Suediei. A făcut cunoștință cu Henric când a vizitat Kassel în 1751
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
În timp ce cea mai mare parte a familiei regale au plecat din cauza criticilor anti-napoleoniene pe care le-au exprimat, și membrii curții regale fie că i-au urmat sau au părăsit capitala pentru moșiile lor de la țară, Wilhelmina a rămas cu Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei și soția acestuia, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt din cauza "vârstei lor înaintate", precum și Prințesa Augusta a Prusiei, care era însărcinată în acel moment.
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
a Rusiei, și a Leonidei Georgievna, Mare Ducesă a Rusiei|Prințesei Leonida, care aparținea nobilimii georgiene-poloneze. Bunicii paterni au fost Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei și Marea Ducesă Victoria Fiodorovna (sora reginei Maria a României). Nașul ei a fost Prințul Nicolae al României iar nașa, regina Ioana a Bulgariei. Maria a fost educată la Madrid și Paris, înainte să studieze istoria și literatura rusă la Universitatea Oxford. La 23 decembrie 1969, la atingerea majoritate ei dinastic, Maria a jurat loialitate
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
ei, Rusiei, și să respecte legile fundamentale ale Rusiei care reglementează succesiunea la tron. În același timp tatăl ei a emis un decret controversat recunoscând-o ca moștenitoare prezumtivă. La 22 septembrie 1976, la Madrid, ea s-a căsătorit cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, vărul ei de gradul al treilea. El era strănepot al ultimului împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea și stră-stră-strănepot al reginei Victoria. Franz Wilhelm s-a converttit la credința ortodoxă înainte de nuntă, luând numele de
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
Romanov, a declarat despre asumarea titlurilor de către Maria, inclusiv a celui de "de jure împărăteasă a tuturor rușilor", că "se pare că nu există limite în această șaradă". În 1911 când un membru al familiei din partea maternă a Mariei Vladimirovna, Prințul Constantin Alexandrovici Bagration-Mukhranski (care aparțiea Casei de Bagration care a domnit în Georgia până la anexarea de către Imperiul Rus în anii 1800) s-a căsătorit cu Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei în 1911, Nicolae al II-lea i-a cerut ei
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
ostilitate îndreptate contra sioniștilor, și în general, a evreilor. Atmosfera ostilă și înfricoșătoare a procesiunilor a fost descrisă. între altele de mărturia lui Yona Sokolovski și în cartea lui Michael Bar Zohar și Eitan Haber, „Hamirdaf aharey hanasih haadom” (Urmărirea Prințului Roșu). Multimea ațâțată scanda lozinci precum Bismillah ! („În numele lui Allah”), „Guvernul e cu noi” (Ad-Dawla maana) și cânta „Palestina e țara noastră, evreii sunt câinii noștri” (Falastin arduna, al yahud kilabuna). Drumul Ierusalim-Ierihon se afla pe una din principalele trasee
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
21 decembrie 2016 în Statele Unite și Franța, primind recenzii negative din partea criticilor, și are încasări de peste 212 milioane $. În 1492, în timpul Războiului Granadei, Aguilar de Nerha este acceptat în Frăția Asasinilor. Îi este dată misiunea de a-l proteja pe prințul Ahmed al Granadei. În 1986, Callum se întoarce acasă, unde își găsește mama ucisă de mâna tatălui său, Joseph, un Asasin din prezent. În vreme ce oameni înarmați ai lui Alan Rikkin, CEO al Fundației Abstergo - Templierii din prezent - se apropie pentru
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
ca moștenitor al său un frate vitreg, Iacob, apoi a plecat în Franța, trăind în exil. Englezii au favorizat-o pe protestanta Sofia de Hanovra (o nepoată a lui Iacob al VI-lea) ca moștenitor. Mulți scoțieni îl preferau pe prințul Iacob, care, ca Stuart de origine, a amenințat că va rupe Uniunea coroanelor dintre Anglia și Scoția prin alegerea sa ca rege. Pentru a păstra Uniunea, englezii au elaborat un plan prin care cele două regate aveau să se unească
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum", cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
lemn de brad între 1883-1885. Pentru obținerea aprobării ridicării bisericii, o delegație de locuitori ai comunei s-a deplasat de două ori la Viena. Pentru ca cererea să nu fie refuzată, ei s-ar fi folosit de prilejul fericit al căsătoriei prințului Rudolf al Austriei, fiul împăratului Franz Joseph, cu prințesa Stéphanie a Belgiei, în condițiile în care puterea austriacă, de sorginte catolică, nu privea cu ochi buni solicitările de ridicare de noi biserici ortodoxe pe teritoriul pe care îl stăpânea. Din
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
în care puterea austriacă, de sorginte catolică, nu privea cu ochi buni solicitările de ridicare de noi biserici ortodoxe pe teritoriul pe care îl stăpânea. Din păcate, căsătoria în cinstea căreia a fost ridicată biserica a avut un sfârșit tragic: prințul Rudolf, fire rebelă, s-a sinucis după câțiva ani, împreună cu amanta sa, la o partidă de vânătoare. Prințesa Stephanie i-a supraviețuit încă 56 de ani. Trei elemente aduceau valoare bisericii, în afara construcției în sine: catapeteasma și icoanele împărătești, lucrate
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
despre o colaborare, fiind prieteni buni. Albumul începe cu interpretarea unei piese tradiționale Morning Has Broken făcută celebră de Cat Stevens. Cântecul este un preferat al Fridei și s-a numărat printre cele cântate la biserică, la căsătoria Fridei cu prințul Ruzzo, în 26 august 1992. În 16 februarie 2011 BBC Radio 4 a transmis o piesă de 45 de minute, avându-i în distribuție pe Frida și pe autorul piesei Christopher Green, vechi fan al Fridei. Piesa, "Like An Angel
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]