205,475 matches
-
ani de istorie a Scandinaviei sunt legați de această uniune, de mai multe ori Suedia încercând să se separe, dar fiind recucerită. Problema a fost rezolvată din motive pragmatice pe 17 iunie 1523, atunci când regele suedez Gustav Vasa a cucerit orașul Stockholm. Danemarca și Norvegia, însă, au rămas într-o uniune personală până la Congresul de la Viena din 1814. Reforma protestantă a ajuns în Scandinavia în anii 1520. În duminica de Paște din 1525, Hans Tausen, un călugăr din ordinul Ospitalierilor Sfântului
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
frontiere, dar Suedia a fost obligată să plătească Danemarcei o indemnizație de război în valoare de 1 milion de "riksdaler" de argint, această sumă fiind cunoscută ca "răscumpărarea Älvsborg". Regele Christian a folosit acești bani pentru a fonda mai multe orașe și fortărețe, printre care Glückstadt (care trebuia să rivalizeze cu Hamburg), Christiania (după ce un incendiu a distrus vechiul oraș cu acest nume), Christianhavn, Christianstad, și Christiansand. Christian a construit de asemenea mai multe clădiri, inclusiv Børsen, Rundetårn, Nyboder, Rosenborg, o
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
riksdaler" de argint, această sumă fiind cunoscută ca "răscumpărarea Älvsborg". Regele Christian a folosit acești bani pentru a fonda mai multe orașe și fortărețe, printre care Glückstadt (care trebuia să rivalizeze cu Hamburg), Christiania (după ce un incendiu a distrus vechiul oraș cu acest nume), Christianhavn, Christianstad, și Christiansand. Christian a construit de asemenea mai multe clădiri, inclusiv Børsen, Rundetårn, Nyboder, Rosenborg, o mină de argint și o moară de cupru. Inspirat de Dutch East India Company, a fondat o companie daneză
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
urmarea acelei păci, Suedia a preluat controlul asupra Skåne, Blekinge, Trøndelag și insulei Bornholm. Carol al X-lea Gustav avea să regrete în curând că nu distrusese Danemarca în mod complet, iar în august 1658, a început un asediu asupra orașului Copenhaga, care a durat doi ani, dar a fost lipsit de succes. În urma noului tratat de pace, Danemarca a reușit să își mențină independența, și să recapete controlul asupra Trøndelag și Bornholm. Danemarca a încercat să recapete controlul asupra Skåne
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
special de către primul președinte al Armeniei, Levon Ter-Petrosyan, și de partidul lui. Alegerile din 1998 și 2003 au fost organizate ambele în două tururi. Ele au fost contestate de candidații opoziției și criticate de observatorii internaționali. s-a născut în orașul Stepanakert, regiunea autonomă Nagorno-Karabah, RSS Azerbaidjan. El și-a făcut acolo educația secundară, iar în perioada 1972-1974 și-a efectuat stagiul militar în Armata Sovietică. și soția sa, Bella, au trei copii: Sedrak, Gayane și Levon, care s-au născut
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
autonomă Nagorno-Karabah, RSS Azerbaidjan. El și-a făcut acolo educația secundară, iar în perioada 1972-1974 și-a efectuat stagiul militar în Armata Sovietică. și soția sa, Bella, au trei copii: Sedrak, Gayane și Levon, care s-au născut cu toții în orașul Stepanakert. După ce predecesorul său, Levon Ter-Petrossian, a fost demis din funcția de președinte, Kocharyan a fost ales cel de-al doilea președinte al Armeniei la 30 martie 1998, învingându-l pe principalul său rival, Karen Demirchyan, în alegerile prezidențiale anticipate
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
cunoscută și sub numele de Fortăreața Van, în sau în ) este o fortificație masivă de piatră construită de către vechiul regat Urartu în cursul secolelor IX-VII î.Hr. și este cea mai mare construcție de acest fel. Ea are vedere către ruinele orașului Tushpa, vechea capitală urartiană din secolul al IX-lea, care se află pe un teren abrupt. O serie de fortificații similare au fost construite pe teritoriul Regatului Urartian, îndeosebi pe dealuri și aflorimente din locuri care aparțin astăzi statelor moderne
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
care aparțin astăzi statelor moderne Armenia, Turcia și Iran. Cetatea a fost stăpânită succesiv de populații diferite precum mezii, ahemenizii, armenii, parții, romanii, persanii sasanizi, bizantinii, arabii, selgiucizii, safavizii, afșarizii, otomanii și rușii. Cetatea antică este situată la vest de orașul Van și la est de lacul Van, în provincia Van din Turcia. Părțile de jos ale pereților cetății Van au fost construite de bazalt fără mortar, în timp ce restul a fost construit din chirpici. Astfel de cetăți au fost folosite pentru
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
au fost construite de bazalt fără mortar, în timp ce restul a fost construit din chirpici. Astfel de cetăți au fost folosite pentru control regional, mai degrabă decât ca un mijloc de apărare împotriva oștilor străine. Ruinele acestei cetăți se află în afara orașului modern Van, completând funcția defensivă a zidurilor construite în perioada medievală. O inscripție trilingvă stereotipă a regelui Xerxes cel Mare din secolul al V-lea î.Hr. se află pe o porțiune netezită de stâncă, la circa 20 de metri deasupra
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
la indigo sau prin litografiere). În toamna anului 1918 Armata Roșie a atacat pe frontul de pe Volga, într-un context în care un batalion românesc din Samara apăra flancul stâng al Diviziei 1 Cehoslovace și cel detașat în Kurgan păzea orașul condus de un comandament român și regiunea aferentă. La venirea iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1 Cehoslovace și cel detașat în Kurgan păzea orașul condus de un comandament român și regiunea aferentă. La venirea iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare și instrucție. În cursul toamnei și iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au fost folosite pentru paza unor puncte strategice din apropierea orașului Irkutsk și la verificarea taberelor cu prizonieri din armatele Roșie, Austro-Ungară și Germană. Guvernul francez cu scopul de a implica pe cât posibil mai repede în evenimentele propriu-zise trupele românești ale Legiunii, la Conferința de Pace de la Paris din 1919 a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
este o moschee din orașul Guangzhou, China. Se presupune că aceasta este cea mai veche moschee din China și una dintre cele mai vechi din lume. Conform tradiției musulmanilor chinezi, moscheea ar fi fost construită încă din timpul vieții Profetului Mahomed. În anul 620, Sa
Moscheea Huaisheng () [Corola-website/Science/336065_a_337394]
-
dinastia Tang și ar fi fost condusă într-adevăr de Sa`d ibn Abi Waqqas în calitate de trimis al celui de-al treilea calif, Osman ibn Affan (644-656). Edificiul a jucat un rol important pentru comercianții arabi veniți pentru afaceri în orașele Guangzhou și Quanzhou. De-a lungul timpului a suferit mai multe renovări sau reconstrucții. Semnificative sunt cele din anii 1350 și 1695. este construită conform principiilor arhitecturii chineze. Minaretul său este din piatră și are o înălțime de 36 de
Moscheea Huaisheng () [Corola-website/Science/336065_a_337394]
-
din 1625 și 1626; acestea sunt plăci mici, iar una dintre ele este o copie a „Fecioarei cu pruncul” de Dürer, a cărui influență asupra activității lui Hollar a fost întotdeauna mare. În 1627 s-a mutat în regiunea din jurul orașului Stuttgart; înainte de a trece la Straßburg și apoi, în 1633, la Köln. El a atras, în 1636, atenția celebrului nobil și colecționar de artă Thomas Howard, al 21-lea conte de Arundel, apoi pe cea a unei ambasade de la curtea
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
the Ingenious Delineator and Engraver Wenceslaus Hollar". Ea reprezintă un bust al lui Arundel în fața unei piramide, ce simbolizează nemurirea, înconjurat de cărți ilustrate și de obiecte gravate de Hollar. În timpul primului său an în Anglia, el a creat "Imaginea orașului Greenwich", vândută mai târziu de Peter Stent. El a primit pentru gravura, ce avea aproape 0,9 m lungime, suma de treizeci de șilingi, o mică parte din valoarea actuală. După aceea el a fixat prețul orei de munca la
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
de ciumă. După Marele Incendiu din Londra el a realizat unele dintre celebrele sale "Vederi din Londra" și este posibil ca succesul acestor gravuri să-l determine pe rege să ceară trimiterea sa, în 1668, la Tanger, pentru a desena orașul și forturile. În timpul întoarcerii sale în Anglia, nava sa, "Mary Rose", condusă de căpitanul John Kempthorne, a luptat cu succes împotriva a șapte corăbii algeriene, - o luptă pe care Hollar a gravat-o pentru cartea "Africa" a lui Ogilby. El
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Hollar a produs o varietate de lucrări; cele 2740 de farfurii conțin panorame, portrete, nave, subiecte religioase, subiecte heraldice, peisaje, și multe alte forme diferite. Desenele sale arhitecturale, cum ar fi cele ale catedralelor din Anvers și Strassburg, și panoramele orașelor, sunt la scară, dar sunt destinate utilizării ca imagini. El a reprodus lucrări decorative ale altor artiști, precum celebrul potir din desenul lui Mantegna. Una dintre cele mai celebre gravuri ale lui Hollar este o imagine a Catedralei din Anvers
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Casa Municipală (numită inițial Casa reprezentativă principală a orașului Praga) (în ) este una dintre cele mai faimoase clădiri art nouveau din Praga și este situată în Piața Republicii (nr. 5), în apropiere de Turnul Pulberăriei și vizavi de casa U Hybernů. Ea servește în principal în scopuri ceremoniale și
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
curtenilor, băi termane și o grădină. După Venceslau al IV-lea, au locuit aici fratele său vitreg, Sigismund de Luxemburg, ginerele acestuia, Albert al II-lea Habsburg, Ladislau Postumul, George de Poděbrady și Vladislav Jagello, care s-a mutat din Orașul Vechi înapoi în Cetatea Pragăi. Complexul regal a fost abandonat după 1485. Până astăzi s-a mai păstrat din Palatul Regal doar numele străzii adiacente "Královodvorská" și un pasaj de trecere între Casa Municipală și Turnul Pulberăriei către strada Celetná
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
aripi ale clădirii sunt unite într-un unghi ascuțit. Fațada aflată la intersecția celor două corpuri conține portalul de intrare și deasupra sa un balcon, înfrumusețat de un arc mare, semicircular, cu un citat al lui Svatopluk Čech despre gloria orașului Praga. În arcul semicircular se află un mozaic semicircular intitulat "Omagiu Pragăi", ce a fost realizat și asamblat de Karel Špillar. De o parte și de alta a cupolei se află două grupuri statuare alegorice realizate de Ladislav Šaloun, ce
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
de inspector al colegiilor în cadrul Ministerului învățământului și cea de secretar al comisiilor pentru acordarea Premiului premiului ministru Levi Eshkol pentru scriitori și compozitori.De asemenea s-a numărat printre întemeietorii și directorii secției de învățământ și cultură al primăriei orașului Dimona și a fost un timp directorul Școlii profesionale integrale Ort din orașul Lod. De asemenea, a fost conferențiar de istorie militară la Universitatea din Ariel. Shahan este căsătorit, are trei copii și șapte nepoți și locuiește la Beit Yehoshua
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
pentru acordarea Premiului premiului ministru Levi Eshkol pentru scriitori și compozitori.De asemenea s-a numărat printre întemeietorii și directorii secției de învățământ și cultură al primăriei orașului Dimona și a fost un timp directorul Școlii profesionale integrale Ort din orașul Lod. De asemenea, a fost conferențiar de istorie militară la Universitatea din Ariel. Shahan este căsătorit, are trei copii și șapte nepoți și locuiește la Beit Yehoshua,lângă Netanya
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din orașul Gorki (în prezent NNIIRT = Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din Nijnii Novgorod). Colectivul care a realizat radarul, condus de E. V. Buhvalov, a fost distins cu Premiul de Stat în anul 1952. După trecerea testelor în teren (în anii
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
al Legiunii de onoare, decorat cu Ordinul Republicii, membru corespondent al Real Academia de Bellas Artes de San Fernando din Madrid și laureat al Premiului guvernului italian pentru colecția sa de acvaforte. s-a născut pe 17 septembrie 1873 în orașul Kroměříž. Tatăl său l-a abandonat, iar mama sa a trebuit să-l crească singură. A studiat pictura și artele grafice între 1891 și 1898 la Academia de Arte Frumoase din Praga. Încă din timpul studiilor, a fost considerat un
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]