20,995 matches
-
apă, dar în regiunea în care își schimbă direcția, începe să aibă apă și își mărește debitul, așa încât la vărsare apare că un parau viguros, capabil să transporte și să depună mari cantități de aluviuni. Pâraiele de la exteriorul Bucegilor aparțin bazinelor Prahova și Oltului. Pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, Urlătoarea, Babelor, Peleș și Zgarbura se varsă în Prahova. Versantul nordic este drenat de pâraiele Glajariei, Malaiești, Țigănești, care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul Ciubotei, Gaură - pătrunsa mult în interiorul masivului - si Grohotișul converg spre
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
largă, la o ramificație de drumuri (2120 m), de unde apar în fața Valea Jepilor, iar dincolo de vale, Caraimanul și Crucea Eroilor. Ramificație spre Babele. Urmăm la stanga drumul de căruță în urcuș ușor și ieșim repede pe coama Babele — Jepi, care desparte bazinul Văii Izvorul Dorului de cel al Văii Jepilor. Drumul se îndreaptă către nord, întretaie această coama și descrie apoi o curbă largă spre stânga, orientându-se către vest. După cca. 10 min de la ramificație, ajungem pe un prag lat al
Cabana Babele () [Corola-website/Science/317398_a_318727]
-
stânga al Răutului ce izvorăște din s. Lipnic și debușează în Răut de pe malul stîng, la kilometrul 191 de la gura de vărsare a acestuia, lîngă s. Putinești, la altitudinea de 85 m. Lungimea râului este de 101,3 km, suprafața bazinului de recepție -943 km2, căderea - 95 m, panta medie - l,0%, maximă - 4,5% la primii 2 km. Suprafeței bazinului variază de la 287,6 m în partea superioară pînă la 150 m în partea inferioară. La baza acesteia se află
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
de vărsare a acestuia, lîngă s. Putinești, la altitudinea de 85 m. Lungimea râului este de 101,3 km, suprafața bazinului de recepție -943 km2, căderea - 95 m, panta medie - l,0%, maximă - 4,5% la primii 2 km. Suprafeței bazinului variază de la 287,6 m în partea superioară pînă la 150 m în partea inferioară. La baza acesteia se află depuneri cretacice și terțiare (calcare, marnă, nisipuri, luturi), acoperite de o cuvertură loes-soidală de vârstă cuaternară. La suprafață apar argilele
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
pînă la 150 m în partea inferioară. La baza acesteia se află depuneri cretacice și terțiare (calcare, marnă, nisipuri, luturi), acoperite de o cuvertură loes-soidală de vârstă cuaternară. La suprafață apar argilele loessoidale, pe care s-au format cernoziomuri. Suprafața bazinului este valorificată sub terenuri arabile și numai în partea superioară se întâlnesc păduri mature de foioase (stejar, frasin, arțar, salcâm), care ocupă doar 1,2% din suprafața bazinului. Rețeaua hidrografică este dezvoltată (0,44 km/km2), fiind alcătuită din 107
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
La suprafață apar argilele loessoidale, pe care s-au format cernoziomuri. Suprafața bazinului este valorificată sub terenuri arabile și numai în partea superioară se întâlnesc păduri mature de foioase (stejar, frasin, arțar, salcâm), care ocupă doar 1,2% din suprafața bazinului. Rețeaua hidrografică este dezvoltată (0,44 km/km2), fiind alcătuită din 107 râuri cu lungimea totală de 424 km, dintre care 99 au o lungime de până la 10 km, iar trei afluenți - Valea Curechilor, Ciorăria și Cogan -de 10-12 km
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
apar la lumina zilei izvoare cu un debit de 1,0-2,5 l/s. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 0,1-0,8 km, netedă, uscată, constituită din argile nisipoase, cu vegetație de pajiște, pe alocuri cu terenuri înmlăștinite. Suprafața bazinului rîului prezintă o câmpie deluroasă, străbătută de multe vâlcele și ravene adânci, deseori în formă de canioane, cotele absolute, cu pâlcuri de stuf și rogoz, uneori arbuști. Lângă satele Chetrosu și Gribova există lacuri cu lungimea de 18-85 m, lățimea
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
C. Maximul termic al apei de 31,0"C a fost înregistrat în 1984. Valoarea medie multianuală a scurgerii constituie 1,2 mVs sau 44,2 mm. Variabilitatea scurgerii anuale se caracterizează prin coeficientul de variație C, - 0,54. În bazinul râului există două lacuri de acumulare mari, cu o suprafață totală de 125 ha și un volum sumar de 1,5 mii. m\ cîteva zeci de acumulări mai mici, multe dintre care sunt colmatate și de aceea neutilizabile. Apele din
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
râului există două lacuri de acumulare mari, cu o suprafață totală de 125 ha și un volum sumar de 1,5 mii. m\ cîteva zeci de acumulări mai mici, multe dintre care sunt colmatate și de aceea neutilizabile. Apele din bazinele de acumulare se folosesc în piscicultură, irigare, asigurarea cu apă menajeră a populației și în scopuri de recreere.
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
de deșert. Se găsesc în zonele mai calde, în sud sau în vestul țării, în păduri rare de foioase, în jurul fagilor, stejarilor, preferând pantele expuse la soare. Numită și trufa albă de Transilvania este o trufă specifică climatului românesc din bazinul carpatic, în special în Ardeal. Are o culoare care imită marmura, un miros foarte puternic și poate ajunge la o greutate de 650 g. Se găsește uneori și la suprafața pământului. Perioada optimă de recoltare este iunie-octombrie. Este numită și
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
urmă cu 57.000 ani. Depunerile din straturile sale s-au scurs din camera magmatică mare din interiorul muntelui. Acest proces geologic, prin care Golful Saleh, prăbușit în caldera camerei cu magmă drenată, a apărut pentru prima dată ca un bazin mare, în urmă cu aproximativ 25.000 de ani, a dus și la formarea insuliței Mojo. Potrivit unui studiu geologic, înainte de erupția din 1815, Tambora avea forma unui stratovulcan tipic, cu un con vulcanic simetric ridicat și cu un singur
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
(sau Bazinul Carpatic, ori Depresiunea Panonică) este un mare bazin de sedimentare situat în estul Europei Centrale precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
(sau Bazinul Carpatic, ori Depresiunea Panonică) este un mare bazin de sedimentare situat în estul Europei Centrale precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea unor blocuri bazale, dar legate printr-o pătură
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea unor blocuri bazale, dar legate printr-o pătură groasă de sedimente neogene și cuaternare. Inconstant, bazinele terțiare ale Vienei și Transilvaniei sunt considerate părți ale ansamblului panonic. Imens geosinclinal cu un fundament mai vechi, paleogeografic acesta este un situat în fostul areal al Mării Panonice (parte a domeniului Paratethys) și a fost delimitat în Neogen. Termenul
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
de la Panonia, o provincie a Imperiului Roman. Numai partea vestică a teritoriului ungar actual (Transdanubia) este însă o parte a fostei provincii romane. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din Ungaria modernă, astfel că geografii ungari evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
una estică (Marea Câmpie Ungară, inclusiv Câmpia Slovacă de Est), precum și Munții insulari ai Panoniei - situați în sudul acesteia. Arealele geografice adiacente sunt Câmpiei Panonice sunt denumite uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară se folosește termenul de „Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la sud de Carpații sudici și Alpii Dinarici, iar la
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la sud de Carpații sudici și Alpii Dinarici, iar la vest de către limita estică a munților Alpi. Dunărea și Tisa divid bazinul aproape în jumătăți. Spre
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la sud de Carpații sudici și Alpii Dinarici, iar la vest de către limita estică a munților Alpi. Dunărea și Tisa divid bazinul aproape în jumătăți. Spre limitele sale se află orașele Viena - la nord-est, Zagreb - la sud-vest, Belgrad - la sud-est și Satu-Mare - la nord-vest) Geografic este situat în cea mai mare parte pe teritorile Ungariei, dar și în Croația de nord și
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
geografică maghiară diferite subdiviziuni ale Munților Carpați (Carpații Occidentali Interiori, Carpații Orientali Interiori, Carpații Meridionali, uneori chiar și Podișul Transilvaniei sau chiar întreaga zonă a Carpaților de Vest sunt - în contextul unor diviziuni geopolitice tradiționale, considerate drept făcând parte din Bazinul Carpatic. În structura fundamentului Bazinului Panonic intră două blocuri tectonice structurale crustale, Pelso și Tisza. Regiuni istorice din , sau care cuprind părți ale acesteia, sunt:
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Munților Carpați (Carpații Occidentali Interiori, Carpații Orientali Interiori, Carpații Meridionali, uneori chiar și Podișul Transilvaniei sau chiar întreaga zonă a Carpaților de Vest sunt - în contextul unor diviziuni geopolitice tradiționale, considerate drept făcând parte din Bazinul Carpatic. În structura fundamentului Bazinului Panonic intră două blocuri tectonice structurale crustale, Pelso și Tisza. Regiuni istorice din , sau care cuprind părți ale acesteia, sunt:
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
în anul 2008 1.671 de locuitori. Localitatea, se află în regiunea situată la nord statului, în valea East River, și se găsește pe un fost ținut de vânătoare al indienilor Paiute, care obișnuiau să vină aici din din Marele Bazin prin trecătoarea Kebler. În anul 1874 regiunea este descoperită de o expediție condusă de olandezul Ferdinand Vandeveer Hayden care au urcat pe valea Gunnison River, un afluent al fluviului Colorado. Regiunea bogată în zăcăminte de argint, a declanșat o febră
Crested Butte, Colorado () [Corola-website/Science/321878_a_323207]
-
lungime, indicând un animal mai mare. Greutatea sa este estimată la 2,5 tone. Osul coapsei a lui P.Walkeri măsoară 103 centimetri în lungime și este robust pentru mărimea sa, în comparație cu alți hadrozauri. Partea superioară a brațului și oasele bazinul au fost construite, deasemenea puternic.
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
alcătuit din cupole sferice mici, sprijinite pe arce drepte sau oblice. Din construcția de atunci s-a mai păstrat doar o pivniță. În fața conacului se afla o fântână arteziană, unde se aducea apă prin conducte de lut ars de la un bazin de captare. În spatele curții era un iaz cu pești. O alee lega conacul de biserică, în curtea căreia se pătrundea printr-un tunel subteran. Printre cei care au stăpânit conacul se numără spătarul Ioan Cantacuzino (pe la 1770) și banul Ilie
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]