20,823 matches
-
fotbal, inclusiv jucători, arbitri și cei din staffurile tehnice. Dintre aceștia, 265 de milioane joacă fotbal profesionist, semi-profesionist sau amator, luând în considerare atât bărbați, femei, cât și tineri din loturile de juniori. Această cifră reprezintă aproximativ 4% din populație. Confederația cu cel mai mare procent de persoane implicate activ în fotbal este CONCACAF, cu 8,53% din populație. La polul opus se află AFC, cu numai 2,22%. UEFA are o rată de 7.59%, CONMEBOL de 7.47%, OFC
Fotbal () [Corola-website/Science/297165_a_298494]
-
procent de persoane implicate activ în fotbal este CONCACAF, cu 8,53% din populație. La polul opus se află AFC, cu numai 2,22%. UEFA are o rată de 7.59%, CONMEBOL de 7.47%, OFC de 4.68% și Confederația Africană de Fotbal de 5,16%. Există peste 1,7 milioane de echipe la nivel mondial și aproximativ 301.000 de cluburi. Țara cu cei mai mulți jucători activi (cu excepția loturilor de tineret) este China, care are 26,100,000 jucători. Alte
Fotbal () [Corola-website/Science/297165_a_298494]
-
Unite, (nume păstrat și după 1961 de Egiptul lui Gamal Abdel Nasser). În vreme ce Egiptul nasserist avea în mijloc două stele verzi (simbolizând uniunea precară a Egiptului și Siriei), Irakul baasist a adoptat trei stele verzi, făcând aluzie la o eventuală confederație viitoare cu Egiptul și Siria.În 1963 Siria a adoptat acelaș steag că și Irakul, menținându-l până în 1971, când a înlocuit steluțele cu stema Siriei, șoimul sau uliul Koreișiților. Legea steagului nr.33 din 1986 adoptată de președintele Saddam
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
crucea de cocardă, fie să poarte cocarda fără cruce. Conducătorii militari polonezi, ca și eroii naționali ai vremii, cum ar fi generalul Tadeusz Kościuszko și principele Józef Poniatowski își prindeau cocarde naționale albe de pălărie. Patrioții catolici fervenți, membri ai Confederației de la Bar din 1768-1772 au adoptat carminul - simbol al șleahtei (nobilimii) polone - și albastrul - simbolul fecioarei Maria - drept culori reprezentative. Acestea, împreună cu albul și roșul, au fost considerate culori naționale în timpul Marelui Sejm din 1788-1792. Albul și roșul au fost
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
control francez în Italia, au utilizat fie cocarde naționale ale respectivelor republici italiene, fie cocarda franceză. În ultimul din aceste cazuri, culorile roșu și albastru erau înlocuite cu nuanțele de carmin și, respectiv bleu marin, considerate a fi tradițional poloneze. Confederația Generală a Regatului Poloniei, care a încercat reînvierea Uniunii Polono-Lituaniene în timpul invaziei franceze a Rusiei în 1812, a adoptat cocardele roș-albastre, simbolizând unitatea Poloniei (roșu) și Lituaniei (albastru). Armata Ducatului Varșoviei, controlat de Franța (1807-1815), și cea a Regatului Polon
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
în nord, cât și în sud. Economia s-a dezvoltat datorită descoperirii zăcămintelor minerale în Chañarcillo și creșterii schimburilor comerciale realizate în portul Valparaíso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremația maritimă la Oceanul Pacific. Formarea confederației între Peru și Bolivia a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839, Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay, în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp, se extinde în teritoriile sudice
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
realizate în portul Valparaíso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremația maritimă la Oceanul Pacific. Formarea confederației între Peru și Bolivia a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839, Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay, în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp, se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniile Llanquihue, Osorno, Valdivia cu etnici Germani. "Regiunea Magellan a fost incorporată, în 1843, cu etnici croați
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
instalat în 1820, dar problema a rămas nerezolvată. În 1829, generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susținător al federalismului, generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite (care se vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
mondială la momentul respectiv. În secolele XIX și XX, mai multe regate independente de pe teritoriul Nigeriei de astăzi au luptat împotriva extinderii Imperiului Britanic pe teritoriul lor. Cu toate acestea, britanicii au reușit sa cucerească Imperiul Benin în 1897 și confederația Aro în (1901-1902). Cucerirea acestor state a permis Imperiului Britanic își extindă influenta în zona Nigerului. În anul 1914 britanicii au unit în mod oficial zona Nigerului într-un singur stat denumit " Colonia și Protectoratul Nigeriei ". Din punct de vedere
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
efectiv controlat de Franța, în urma grelei înfrângeri de la Austerlitz în fața lui Napoleon în 1806. Împăratul Francisc al II-lea a abdicat, punând capăt existenței de 960 de ani a guvernului feudal imperial. Napoleon a reorganizat mare parte a Imperiului în Confederația Rinului. Această restructurare politică a avut vaste consecințe pentru Liechtenstein: instituțiile politice și legale istorice imperiale fuseseră dizolvate. Statul a încetat să datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
încetat să datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele Johann I a acordat teritoriului o constituție limitată. În același an, principele Aloys a
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele Johann I a acordat teritoriului o constituție limitată. În același an, principele Aloys a devenit primul membru al casei de Liechtenstein care a pus piciorul pe
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
puținele țări din lume care nu au armată. Armata a fost abolită la scurt timp după Războiul Austro-Prusac din 1866, în care Liechtensteinul a participat cu o armată de 80 de oameni, deși nu au fost implicați în lupte. Dispariția Confederației Germane în urma acelui război a eliberat Liechtensteinul de obligația internațională de a avea o armată, iar parlamentul a profitat de ocazie și a refuzat să mai finanțeze una. Principele a obiectat, întrucât considera că țara ar rămâne fără apărare, dar
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
apară în urma răscoalei unui popor de origine turcică, cel pe care chinezii îl numeau tu-kiu, împotriva juan-juanilor (Jou-jou). Căpetenia lor Bumin își va lua numele de Kagan, fiind urmat de fratele său Istemi-Kagan. Începând cu anul 581 î.e.n, confederațiile statale de la est și vest de Altai se despart, turcii numindu-se astfel occindentali și orientali. Popoarele turcice mai târzii includ karlucii (mai ales în secolul al XVIII-lea), uighurii, turcii oghuz sau turcii Ğuz și turkmenii. Cum aceste popoare
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
1917, fracțiunea marxistă a bolșevicilor, condusă de Vladimir Ilici Lenin, a cucerit puterea în Petrograd și în Moscova, iar Partidul Bolșevic și-a schimbat numele în Partidul Comunist. A urmat un război civil, care a opus Armata Roșie comunistă unei confederații de forțe antisocialiste, monarhiste și naționaliste, cunoscute sub numele de Armata Albă. După victoria Armatei Roșii, în 1922, s-a proclamat Uniunea Sovietică, Rusia fiind cea mai importantă țară a noii federații. Uniunea Sovietică ar fi trebuit să fie un
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Mihai-Voievod Viteazul”", pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863. Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „"au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans"”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
precum și alte 14 reprezentative naționale calificate din preliminariile care s-au desfășurat începând din august 2006. La această ediție, Austria și Polonia au debutat la un turneu final de Campionat European. Câștigătoarea "Euro 2008", Spania, va reprezenta UEFA la Cupa Confederațiilor FIFA 2009 din Africa de Sud. Oferta de găzduire propusă de Austria și Elveția a fost în competiție cu ofertele depuse de: Grecia și Turcia, Scotia și Irlanda, Rusia, Ungaria, Croația și Bosnia-Herțegovina, precum și cu oferta unui cvartet format din țările nordice
Campionatul European de Fotbal 2008 () [Corola-website/Science/297463_a_298792]
-
competiție internațională cu inamicii din război. Acestea și-au reluat mai târziu statutul de membru. Colecția FIFA poate fi văzută la Muzeul Național de Fotbal din Anglia. Organizația lucrează în cooperare cu asociațiile de fotbal din fiecare țară. Cele șase confederații care fac parte din FIFA sunt: Următoarele companii sunt sponsori ai FIFA (numiți și „Partenerii FIFA”): Campionatul Mondial de Fotbal are și alți sponsori, iar fiecare competiție are sponsori ai țării gazdă.
Federația Internațională de Fotbal Asociație () [Corola-website/Science/297490_a_298819]
-
cetății sunt datate la 875. Orașul, deja în posesia Ducatului Milano, a fost ocupat de elvețieni în 1512, sub autoritatea cărora rămâne până la 1798, ăn în care declara și obține independența și decide să intre și să facă parte din Confederația Elvețiană. Toponimul „Lugano” derivă probabil de la cuvântul latin ""lucus"", pădure sfântă. Orașul are un caracter predominant lombard. Printre edificiile notabile se numără catedrală romanica a Sfanțului Laurențiu (Sân Lorenzo) din a doua jumătate a secolului XI, și biserica Sfântă Maria
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
club și de echipe naționale, și are control asupra remunerațiilor financiare, regulamentelor și drepturile media asupra acestor competiții. Mai multe asociații fotbalistice naționale care se află din punct de vedere geografic în Asia aparțin de UEFA și nu de AFC (Confederația Asiatică de Fotbal), inclusiv Israelul și Kazahstanul. UEFA este una dintre cele șase confederații continentale ale FIFA. Dintre toate, este de departe cea mai puternică din punct de vedere financiar și al influenței asupra jocului pe glob. Practic toți jucătorii
UEFA () [Corola-website/Science/297516_a_298845]
-
media asupra acestor competiții. Mai multe asociații fotbalistice naționale care se află din punct de vedere geografic în Asia aparțin de UEFA și nu de AFC (Confederația Asiatică de Fotbal), inclusiv Israelul și Kazahstanul. UEFA este una dintre cele șase confederații continentale ale FIFA. Dintre toate, este de departe cea mai puternică din punct de vedere financiar și al influenței asupra jocului pe glob. Practic toți jucătorii de top pe plan mondial joacă în ligile europene datorită salariilor plătite de cele
UEFA () [Corola-website/Science/297516_a_298845]
-
datorită lipsei unui moștenitor. Pe acest act, Berna l-a revalidat în 1273 după ce Imperiul rămăsese fără împărat timp de 23 de ani. Acum, cercetătorii bănuiesc ca actul inițial fusese un fals. În 1353 Berna face un tratat cu tânără confederație elvețiană (al 8-lea membru), în care alianță s-a dovedit a fi un membru foarte puternic. Cu dorința de a-și asigura venituri din tranzituri est-vest, orașul a început să se expande către nord și către sud. În acest
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
luptă împotriva francezilor în timpul războaiele napoleoniene, este ocupată la data de 6 martie 1798 și pierde majoritatea teritoriilor cucerite. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, "de facto" capitala Elveției. Orașul a întreținut întotdeauna relații de bună vecinătate cu Zürich, iar în anul 1353 s-a unit cu Confederația Helvetică. Totodată, Berna a fost influențată de mișcarea Reformei și a adoptat protestantismul. După ce a devenit parte
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, "de facto" capitala Elveției. Orașul a întreținut întotdeauna relații de bună vecinătate cu Zürich, iar în anul 1353 s-a unit cu Confederația Helvetică. Totodată, Berna a fost influențată de mișcarea Reformei și a adoptat protestantismul. După ce a devenit parte a Elveției, cuceririle teritoriale ale Bernei și-au câștigat suveranitatea, dar orașul a continuat să joace un rol important. Berna a manifestat întotdeauna
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]