20,856 matches
-
ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au slujit diverselor regimuri politice dictatoriale, practic, au susținut posibilitatea crimelor comise de acele regimuri și a diverselor abuzuri de putere. Cele mai sinistre efecte ale ideii de elită din secolul XX sunt Holocaustul și crimele regimurilor comuniste postbelice. De exemplu, Heidegger, pe lângă filosoful existențialist de reputație mondială, reprezintă și un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și foarte bine instruiți, care au slujit diverselor regimuri politice dictatoriale, practic, au susținut posibilitatea crimelor comise de acele regimuri și a diverselor abuzuri de putere. Cele mai sinistre efecte ale ideii de elită din secolul XX sunt Holocaustul și crimele regimurilor comuniste postbelice. De exemplu, Heidegger, pe lângă filosoful existențialist de reputație mondială, reprezintă și un simbol al elitei ticăloase, fiind un membru marcant al aparatului de propagandă nazist, pe care l-a susținut prin discursuri și scrieri. Nu întâmplător K.R.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au fost ucise în Revoluție. De fapt, acel cimitir sinistru existase încă dinainte de 1989, acolo erau aduși oameni morți neidentificați și/sau nerevendicați de familiile lor; mulți dintre acei "săraci" erau victime ale criminalității din anii '80. Regimul ceaușist ascundea crimele cotidiene. În realitate, a fost un triumf al minciunii asupra adevărului, ceea ce a făcut imposibilă o viață social-politică și economică sănătoasă pentru românii de după 1989. În mod paradoxal, cadavrele de dinainte de revoluție, torturate pentru a acredita "prezența teroriștilor" și existența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politică a românilor, ci o subminează. Așadar nu legitimare a noului regim, cum spune Agamben, ci subminare a societății românești și a regimurilor politice de după 1989, ale căror temelii nu se (mai) pot susține prin minciuni și instrumentalizări discursive. Aceste crime s-au întors și se întorc împotriva celor care au profitat de pe urma lor, împotriva noilor guvernanți social-democrați, dar și a revoluționarilor "de dreapta", a anticomuniștilor. Subminare a pozițiilor pe care le ocupă (încă) în societatea românească, devenită, tot prin imperturbabila
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui fals occidentalism. Sorin Antohi vorbea de occidentalita noilor lideri intelectuali, termen inventat de un intelectual de origine arabă. Stalinism în coajă occidentală. Tot Sorin Antohi, într-un e-mail, îmi spunea, pe un ton comic-ironic, că "e un fel de crimă să ai vederi de stânga", referindu-se la obtuzitatea mentală a unor lideri intelectuali, care se dau drept "liberali". Aceștia au reușit să construiască într-un mod voluntar, dar și involutar (fără să conștientizeze ce finalități sociale vor avea gândirile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
despre cunoașterea umanistă și utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a unor "poziții ideologice". Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner, spunea într-un interviu că universul (intelectual) al lui Foucault (moartea omului și a autorului, nebunia, crima, penitența, puterea-cunoaștere) nu putea fi lumea lui Hayden White. De fapt, nici lumea lui Foucault nu se poate echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic, socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
face lectura mai atractivă pentru cititorul amator de evocări nostalgice: Târgul Moșilor, Apele de la Văcărești, Petreceri ale vechiului București, Contrabandele bucureștene, Viața studențească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur”, Primul și singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea și Mărunțelu, Rochia - pantalon la București etc. Savuroasele amintiri ale lui B. se încheie cu moartea regelui Carol I, întâmplată în septembrie 1914, moment considerat că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate purta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
nici de cine să fii ucis” (Hamlet apocriful). Este locul în care viii nu se mai deosebesc de cei morți, iar cadavrele „încep să-ntinerească”, într-o parodie macabră a evoluționismului, ale cărui legi răsturnate fac din boală, pestilență și crimă emblemele unei realități întoarse, „paraistorice”: „Noi n-am murit niciodată și nu vom muri, / în complicitate cu viermii pământului zodia noastră/ surâzătoare se-arată: un dans / ne salvează mereu, un dans mlădios, / o eschivă de membre, o eschivă de inimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
unei națiuni străine, făcând astfel rău poporului său, să-l atârni de copac înainte să moară. Pe baza mărturiei a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
proiectul de lege, chiar în ziua anterioară pronunțării sentinței în cazul celor acuzați de uciderea lui I.G. Duca era nejustificată, în opinia lui, întrucât nu se stabilise, încă, dacă o întreagă grupare politică se făcuse vinovată de violență sau de crimă. Radu Lascu atrăgea atenția asupra faptului că sancțiunile prevăzute pentru salariații publici care făcuseră parte dintr-o grupare dizolvată trebuiau să fie aplicate diferențiat, între cei care nu aveau dreptul de a fi înscriși în partidele politice și cei care
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și răspândirea ideologiei comuniste. O poziție asemănătoare era exprimată, în septembrie 1935, în articolul Dl. N. Iorga și sovietele, apărut în aceeași publicație georgistă. Autorul aprecia că ignorarea de către români a țelurilor expansioniste declarate ale propagandei sovietice echivala cu o crimă împotriva statului național. Referindu-se la refuzul Uniunii Sovietice da a recunoaște apartenența Basarabiei la România, autorul articolului considera că "interesele permanente ale nației românești reintrate după veacuri de robie în limitele granițelor ei naturale ne impun să veghem [...] ca
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
această formațiune s-au oprit acolo. Nu am atacat pe gardiști, pentru că nu ne-au atacat nici ei. Să examinez care este atitudinea guvernului față de această problemă: ați început prin dizolvare [...] Ați dezlănțuit o atmosferă violentă, care a culminat prin crima de la Sinaia, pe care am reprobat-o, cum reprobăm orice acțiune de violență și orice vărsare de sânge. [...] ați trecut la a doua fază, la regimul de toleranță, ați permis reconstituirea partidului desființat, i-ați îngăduit deplină libertate [...] și astăzi
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din 9 ianuarie 1905 - sute de victime. Regimul lui s-a făcut vinovat de masacrele de pe fluviul Lena - o sută două persoane ucise! De altfel, nu este o întâmplare că marele Lenin s-a numit așa - el voia să înfiereze crimele țarismului chiar prin pseudonimul lui! Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost tonul vehement al acelei diatribe. Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aveam dreptul la o cantitate dublă de marfă pe cartelă. N-am înțeles ce a provocat deodată mânia mulțimii. Oamenii care stăteau în spatele nostru au crezut, poate, că sora mea voia să se strecoare fără să stea la coadă - o crimă de neiertat! Au izbucnit strigăte arțăgoase, șarpele acela lung s-a încordat, am fost înconjurați de chipuri amenințătoare. Am încercat amândoi să explicăm că eram frate și soră. Dar mulțimea nu-și recunoaște niciodată greșeala. Cei care nu trecuseră încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sângelui deasupra urechii. O vedeam pe mama, studentă care tocmai reușise la concursul de admitere în universitate, o fată împietrită într-o poziție de drepți înghețată înaintea unui zid de fețe disprețuitoare - o comisie de Partid reunită ca să-i judece „crima”. Știa că naționalitatea Charlottei, da, „francitatea” ei era o tară cumplită în epoca aceea de luptă împotriva „cosmopolitismului”. În chestionarul completat înainte de examen, menționase cu o mână tremurătoare: „Mama - de naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
purtau pică nimănui, nu cereau despăgubiri. Trăiau și încercau să ne facă fericiți. Tatăl meu își petrecuse toată viața străbătând spațiile nemărginite dintre Volga și Ural, montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din ele suferința, nedreptatea, moartea. Da, să ajungi din urmă mașina neagră pe străzile Moscovei și să o nimicești sub palma ta de uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Jakab Sándor. "Numai să nu uiți că eu ți-am spus asta primul. Așa a fost"9. Natural, în rândul românilor domina amărăciunea, dezamăgirea și furia: Nația română este sfâșiată de vecini dușmănoși. Este o nedreptate strigătoare la cer, o crimă împotriva umanității și civilizației; ne-am fi așteptat ca, la vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să se sensibilizeze la vederea tuturor nenorocirilor care ne-au lovit. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
urmărire susținute de ostașii unguri. Pe 15 septembrie, compania disciplinară a părăsit satul și a plecat mai departe; în satul Marca (Márkaszék) a mai împușcat alți "suspecți din garda de fier, dezertori". După război, cu ocazia procesului scriitorului Wass Albert, crimele săvârșite pe 20 septembrie în satul Mureșenii de câmpie (Oboztelke) din județul Cluj au avut un răsunet foarte mare în epocă. Măcelul a fost săvârșit (și aici) tot de ostașii Regimentului de Dorobanți sub conducerea locotenentului Csordás Endre; au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
culpa lui Wass Albert și a tatălui său, Wass Endre, din cauza absenței celor doi și a mărturiilor unor săteni aflați în relații dușmănoase, din varii motive, cu familia Wass, depozițiile făcute în procedura penală s-au dovedit contradictorii. Însă săvârșirea crimelor nu a fost negată de nimeni; ba chiar, în momentul în care locotenent-colonelul Dehmel, membru în Comisia germano-italiană a ofițerilor, scos din fire, îi ocăra pe cei care fuseseră prezenți la ședința comună a comisiei din 28 noiembrie 1941. Mureșenii
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ofițerul de legătură ungar, căpitanul Dunst László, a recunoscut folosirea armamentului. A încercat să motiveze fapta prevalându-se de focurile trase asupra ostașilor unguri. Dunst pretindea o nouă anchetă, întrucât conform punctului său de vedere comandamentul Regimentului 2 Dorobanți anchetase crimele săvârșite în Ip (Ipp) și împrejurimi și a considerat justificată folosirea armamentului. Pe lângă acțiunile de reprimare și masacrele în masă săvârșite de armata ungară în acele zile, sosise momentul "reglării conturilor" și din partea populației maghiare locale: ba îl băteau "doar
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
de cancer, s-au sinucis sau au emigrat; copiii preotului, ajunși la București după 1945 ar fi fost executați de comuniști etc. Intrarea în Transilvania a trupelor armatei ungare a rămas pentru mulți un eveniment de neuitat. În același timp, crimele pe care unii membri ai acestei armate le-au comis indiscutabil și care au rămas, în parte, nerăzbunate, au dăunat enorm relației dintre cele două țări. Pe deasupra, au intrat în conștiința istorică ungară și română în mod asimetric - dăinuirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
pe care le așteptăm de la ele. Faptul că animalul sacrificat este unul domesticit este subliniat și de alți cercetători, deseori În mod polemic, ca o reacție la teoriile care susțin că la originea sacrificiului s-ar află vânătoarea sau o crimă primordială. Astfel, Vidal-Naquet (1985, p. 138) susține că „funcția vânătorii este simultan complementară și opusă sacrificiului. Într-un cuvânt, vânătoarea definește relațiile dintre om și natura sălbatică. Vânătorul este simultan animalul prădător și posesorul unei arte (techne) pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cărei amintire nu s-a pierdut, solicită o atitudine de reverență religioasă În ceea ce Îl privește” (1968, p. 392). Continuând această direcție de analiză, Marcel Detienne (1997b, p.143) scoate În evidență construcțiile simbolice prin care religia greacă media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]