22,212 matches
-
a marii aglomerări de participanți, sala de festivități a școlii era ca un cazan încins sub presiune. Am ieșit din sală aproape printre ultimii. În afara sălii toate ferestrele coridorului pe care ieșeam erau larg deschise și amândoi - tată și fecior - fericiți, sorbim cu nesaț aerul proaspăt și răcoros ce venea dinspre „pătratul cu castani”, la umbra cărora ieșeam în recreația mare sau învățam în timpul nostru liber. După puțin timp tata își revine din fierbințeala sălii de festivități și din emoțiile intense
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la liman chiar dacă pentru asta ar trebui să-mi vând și cămașa de pe mine!” Mai rămânem un pic lângă gura de aer proaspăt, apoi ne îndreptăm spre ieșirea din spatele școlii unde căruța cu plăvanii tatei ne aștepta. Bucuroși peste poate, fericiți, încărcați cu atâtea emoții, pe același „Bulevard Epureanu” ne strecurăm încet spre ieșirea de sud a Bârladului și pe șoseaua cu pietriș Bârlad-Tecuci ne îndreptăm spre casă. În acea seară de sfârșit de iunie 1931, în casa noastră pătrunsese bucuria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în miez de noapte. Păcatul lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două noaptea. Găsesc două scrisori de toată frumusețea, le savurez și apoi mănânc din bunătățile pregătite de mama. În acest fel, obosit și fericit de veștile primite, mă culc cu o oră înaintea sinistrului cutremur. În prima fază a cutremurului nu m-am trezit și mi se părea că visez cutremurul. Dar în final mă trezesc legănat și zdruncinat, aud zgomote și trosnituri ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-ne des și manifestând mereu dorința de a fi fericiți împreună. Câteva săptămâni mai târziu obțin o nouă permisie de trei zile și mi prezint de Paști părinților, soția pe care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?..., dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină, i-am surprins zâmbetul și m-a fermecat gunguritul ei nevinovat. Din ziua aceea m-am simțit fericit ca om și cel mai fericit tată din lume!... Situația catastrofală de la Stalingrad produsese o descurajare generală în rândul populației! Se aștepta din zi în zi capitularea! O bună parte a armatei noastre se afla în plin dezastru acolo, departe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și frumusețea copiilor nou născuți?..., dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină, i-am surprins zâmbetul și m-a fermecat gunguritul ei nevinovat. Din ziua aceea m-am simțit fericit ca om și cel mai fericit tată din lume!... Situația catastrofală de la Stalingrad produsese o descurajare generală în rândul populației! Se aștepta din zi în zi capitularea! O bună parte a armatei noastre se afla în plin dezastru acolo, departe. Pe 3 februarie 1943 se anunță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prin Tiraspol la București. Mi se fixase o lună ca timp de execuție. La Tiraspol așteptăm rândul. Las oamenii să păzească vagonul, plec pentru trei zile ale Paștelui la Priponești unde-mi erau părinții, soția și copilul. După trei zile fericite, revin la Tiraspol, iau legătura cu șeful de depozit care urma să-mi primească articolele destinate casării, îi dau o masă la un local din vecinătatea depozitului și într-o săptămână am predat totul, numărat cu atenție. Înainte de a primi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
față de soția mea, cu firea ei deschisă, prietenoasă. Fetița noastră împlinea cinci ani, creștea frumos lângă noi, părinții ei. Nepoatele mele și copiii din sat i-au fost tovarăși de joacă. Asemeni mie, era inițiatoarea unor jocuri copilărești. Mulțumiți și fericiți că am realizat un cuib de locuit, ne angrenăm din plin în activitatea școlară. Primim câte o clasă de elevi, luăm măsuri să-i avem pe toți prezenți și să-i învățăm! Aveam același director sub care învățasem ca elev
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă și-mi instalez și mobilez casa cu ce aveam. Toți colegii și prietenii ne felicitau și ne fericeau pentru „casa noastră”. Eram fericiți într-o casă „rău datoare”, dar mai fericiți pot fi aceia care primesc în dar o casă. Era un semn sigur de stabilitate în Bârlad, mai ales că acum fiica noastră intră la liceu printre primii admiși. La puțin timp după schimbul puțin amabil de cuvinte avute cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca om! Aceste acțiuni au loc în perioada februarie-aprilie 1965. Bine că la Revelionul 1965 reușisem să fac nunta fiicei noastre într-un cadru deosebit, cu o pregătire pe măsură. Eram mulțumit că această prigoană a avut loc după momentul fericit de care am amintit. Sunt mereu chemat la Biroul orășenesc de partid și învinuit că aș fi comis toate relele de pe pământ: legionar la Priponești în 1940, iar în război luptasem contra U.R.S.S., luptasem cu partizanii, jefuisem în stil
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vasile și Titu Gheorghe căzuți pe front în diferite etape ale campaniei militare. Ultimul căzut era nepotul prof. Todicescu. Fiecare din cei strigați răspundea prezent, adăugând și câteva cuvinte privind realizările de până atunci. După aproape trei ore, liniștiți și fericiți, urcăm într-un autobuz și coborâm în centrul orașului, după care, cu mers agale, abia simțit, ne îndreptăm prin fața Primăriei, a Sfatului, spre localul fostului liceu de fete „Iorgu Radu”. În marele hol de la parter mese întinse cu tot necesarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
astfel ne-am întâlnit și aici, la Șuletea cu aceeași bucurie și nerăbdare. Timpul trece așa cum știe el, fără probleme deosebite de consemnat. Totul e frumos în jurul nostru! Suntem tot mai mult legați de casă și de pacea unui cămin fericit. Amândoi eram membri P.C.R. „plătitori de cotizație”. Cum primeam câțiva bănuți în plus, cum ni se încasa și o cotizație mărită. Am discutat chiar pe această temă cu secretarul organizației de cartier. Pentru o mai atentă supraveghere a noastră am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o temniță cu sârmă ghimpată la granițe, cu securitatea și organele represive care urmăreau atent, și reprimau orice împotrivire! Elitele țării au fost supuse unui regim draconic de exterminare, înfundând pușcăriile și dispărând fără urmă... Îmi ziceam că aș muri fericit dacă aș trăi măcar o lună fără Ceaușescu. În vederea unei eventuale plecări în străinătate fiica vrea să mă aducă aproape de București, ca Ana, cea mai bună prietenă a ei să aibă grijă de mine. Avea în plan să vând casa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fiicei, de unde în ziua următoare ajung la Bârlad oarecum obosit, dar cu un prisos sufletesc deosebit. Sunt într-o excepțională stare de bine, de confort, de mulțumire, gândind că viața merită să fie trăită, mai ales când ai asemenea ocazii fericite și când încă te mai bucuri de o reală sănătate fizică și sufletească! În ajunul sosirii mele la Bârlad a fost o ploaie torențială cu vânt puternic, cu tunete, fulgere și trăsnete, care mi-a doborât la pământ jumătatea unui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cei 85 de ani care-i aveam. Și acum, ca și în vizitele anterioare, am nenumărate fotografii care stau mărturie de viitor a locurilor prin care mi-am plimbat pașii. Crăciunul l-am făcut la Liège, în Belgia, în familia fericită a nepotului meu, cu alte fotografii de familie ce vor rămâne după acest moment. Revelionul ce marca trecerea în mileniul trei l-am făcut într-o familie de români, cu bucate românești, cu program TV din România, încât tot timpul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-ți grăbi adormirea. Ți-era teamă de o noapte albă, te-am simțit, asemănătoare atâtor alte nopți trecute. Am reușit să iau asupră-mi tot răul care te învenina și să-ți transmit toată puterea mea. Ascultându-te respirând eram fericită că am reușit să fac ceva pentru tine. Te-ai întors de câteva ori în somn și ai oftat. Atunci aș fi vrut să-ți mângâi sufletul pentru a nu-i mai simți durerea. Ce-o fi mai departe?... Până
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acum câțiva ani, o colegă m-a întrebat (în timp ce alții povesteau cât de frumos e la Paris sau Veneția) dacă nu mi-e ciudă ascultând povestirile de călătorie, că eu nu voi ajunge niciodată pe acolo pe unde au fost fericiții povestitori, i-am răspuns: „Nu, nu mi-e ciudă!”, ea mi-a spus: „Dar nu este mare dorință de a ajunge acolo?”, eu i-am răspuns: „Cred că da, nu-mi dau seama. Dar mi se pare atât de normal
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sfârșit de vacanță și am plecat la Mousen, unde în formațiunea mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o fac îl dilată, îi dă identitate și consistență. Bineînțeles că mi-ar fi plăcut să am un personaj pe care să-l dezvolt, să am posibilitatea să lucrez mai mult cu regizorul, dar mă mulțumesc cu atât și sunt fericită că fac parte din grupul acesta și că joc în piesa asta. Duminică 3 octombrie 1999- sala Pruteanu I -Mișcare. Singurătate în casă II - În aglomerație; clădiri imense; fugim ca șoarecii,nu știm direcția. Prima persoană găsește un vehicol care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
hărmălaia duioasă și, deși Ecaterina este disperată că lucrurile se vor bulversa, eu simt că va fi o zi reușită, totală, care va ridica ștacheta acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. Dacă nu păcătuiesc prin bucurie vreau să spun că sunt fericită că mă aflu acum aici. 1 iulie 2002 - Rm. Vâlcea Azi a fost prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fiecare cititor în parte în funcție de dispoziție sau imaginația de care dispune. Actorul recreează în cu totul alt fel personajul. Actorul muncește pentru asta, caută, se zbate, suferă și disperă, iar când află câte ceva din sufletul cu care se contopește este fericit. Începe să șlefuiască folosindu-și întregul arsenal de care dispune: mișcare, gest, emisie vocală, timbrul vocii, toate adunate și folosite prin intermediul expresivității. Când vrei să arăți bine pe scenă înseamnă că nu te preocupă decât propria persoană, te iubești doar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
piatră. Piesa va fi de fapt un remember al lui Michael. El vine din America unde are o viață împlinită (dar îi lipsește adevărata viață, sentimentele, emoțiile, fericirea și suferința), și descoperă un radio vechi-Marconi-care îl va readuce în lumea fericită a copilăriei. În „De Bello Gallico” - marele comandant de oști menționează un obicei ciudat al galilor: „în privința celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în fața lor (a părinților
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost? Ca o viață de om, cu bune și mai puțin bune, trăită cu dragoste, bucurie, prietenie, înțelegere, optimism. Mă felicit mereu c-am avut "mână bună", putând spune, conform unei zicale sud-americane: "Vivieron feliz y comieron perdrizes" "au trăit fericiți și au mâncat prepelițe"! Acceleratul 605 Noi cum ne-am cunoscut îți amintești? Așa cu-a fost odată ca-n povești un codru și un lac și-o lună uriașă argintie? N-a fost nimic din clasica scenografie! A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă instala "la casa mea".(Apropo de împărțirea spațiilor, la un apartament de 4 camere repartizat la 4 burlaci, punerea în posesie s-a făcut prin tragere la sorți. Spre surprinderea tuturor, după faza cu "alea iacta est", cel mai fericit era junele care primise camera cea mai mică, dar care avea balcon. Întrebat asupra motivului bucuriei, deși avea un spațiu cu mult mai mic decât ceilalți, a precizat: "Băi fraierilor, o cameră cu balcon e ca o țară cu ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în misiune permanentă, am petrecut în Direcția culturală 15 ani, cumulând perioadele de până în 1983, când am fost "disponibilizat" din MAE și după 1990, când am revenit în diplomație, ani de acumulări, de muncă, de suișuri și coborâșuri, de experiențe fericite sau dureroase. Am întâlnit în toată această perioadă în minister și în afara lui, oameni a căror prietenie sau colaborare m-au onorat, de la care am avut multe de învățat, minți luminate și suflete curate, generoase, care chiar și în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]