21,085 matches
-
și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți. Între timp, în împrejurimi romanii se instalează în taberele lor. Unui îndemn la predare i se răspunde cu râsete zeflemitoare. Titus dă ordinul de atac. Artileria romană, „scorpiones”, tunurile cu tragere rapidă, și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
alte cinci zile romanii pătrund și prin al doilea zid. Un contraatac hotărât îi face pe asediați din nou stăpâni pe zid. Durează mai multe zile până când romanii îl pot cuceri din nou. Astfel suburbia nordică se află în mâinile romanilor. Convins că, dată fiind situația, Ierusalimul se va preda, Titus oprește atacul. Spectacolul grandios al unei mari parade a forțelor sale militare chiar sub ochii asediaților este menit să îi trezească la realitate.Romanii își dezbracă tunicile de război, își
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
și, sub sunetele luminoase ale trompetelor, zeci de mii de războinici defilează prin fața lui Titus și își primesc solda și hrană din belșug în fața asediaților. Timp de patru zile răsună de dimineața până la apusul soarelui pașii de marș ai coloanelor romane obișnuite cu victoria.Strânși unul în altul, oamenii de pe bătrânul zid, de pe partea de nord a Templului, de pe fiecare acoperiș respiră neabătut ostilitate. Demonstrație inutilă - asediații nu se gândesc să se predea. Lupta reîncepe dinspre cel de-al doilea zid
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
recurg la toate tehnicile de asediu probate. Lucrările pregătitoare sunt mereu deranjate de neîntreruptele încercări ale asediaților de a le perturba. În afara unor ieșiri violente sunt mistuiți de flăcări și berbecii de lemn abia terminați. La lăsarea întunericului, în jurul taberei romane încep să mișune făpturi care vin târâș din ascunzători, ganguri subterane și de peste ziduri. Titus ordonă represalii împotriva acelor creaturi fantomatice pe jumătate flămânzite și împotriva transfugilor. Cine este prins afară - transfug, vagabond, căutător de hrană - va fi crucificat. Cinci
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
recoltă înfricoșătoare. Pofta de ceva comestibil, indiferent ce, nu mai este inhibată de nimic, ucide orice sentiment omenesc. Mulți fug, la adăpostul întunericului, de foametea aducătoare de moarte și aleargă în brațele unei sorți la fel de orible. Printre trupele auxiliare ale romanilor se răspândise vestea că fugarii din cetate ar avea mereu asupra lor aur și nestemate, pe care, înghițindu-le, sperau să le scape de mâini străine. Dacă aceia, care nu bănuiau nimic, erau prinși, erau uciși, iar rapacitatea le despica
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
că toate aceste încăperi erau pline de aur înăuntru, și vedeau că totul în jurul lor era din aur pur... Și astfel a ars casa sfântă până la temelii fără acordul lui Cezar.” În luna august a anului 70 d.Hr. legionarii romani și-au înălțat drapelele în zona sacră a evreilor și au adus jertfe în fața lor. Deși jumătate de Ierusalim se află în mâinile dușmanului, deși - asemenea unor semne prevestitoare de rău -din Templul arzând se ridică sumbre coloane de fum
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
iudeii au scos într-un interval de trei luni 115.800 de cadavre. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce, împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană: Aelia Capitolina. Priveliștea unei colonii străine pe pământul sacru al culturii iudaice provoacă încă o dată o rebeliune deschisă. Iulius Severus, guvernatorul Britanniei, este trimis în Iudeea și zdrobește și ultima încercare disperată a iudeilor, care a durat trei ani, de
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
183 î.Hr.), a fost un general roman și om de stat, fiul lui Publius Cornelius Scipio și fratele mai mare a lui Publius Cornelius Scipio Africanus. A fost ales consul în 190 î.Hr., și a condus, alături de fratele său, forțele romane în bătălia de la Magnesia, obținând o victorie decisivă. Deși cariera sa este eclipsată de aceea a fratelui său mai mic, viața sa este demnă de remarcat din multe privințe. Lucius și fratele său au devenit "aedili" la o vârstă foarte
Lucius Cornelius Scipio Asiaticus () [Corola-website/Science/327140_a_328469]
-
se îmbogățească în est. În calitate de comandant a forțelor trimise împotriva lui Antiohie, acesta a refuzat pacea cu Liga Etoliană negociată de fratele său, doar din dorința de a dovedi că are o personalitate puternică. A fost conducătorul suprem al legiunilor romane în bătălia de la Magnesia, unde a obținut o victorie strălucită. La întoarcerea la Roma, triumful său a fost sărbătorit de Senat și a solicitat titlul de "Asiaticus" pentru a aminti supunerea vestului Asiei Mici. Potrivit unor comentatori biblici, Asiaticus este
Lucius Cornelius Scipio Asiaticus () [Corola-website/Science/327140_a_328469]
-
anul 1627. Școla primară a urmat-o la Giula, apoi a urmat gimnaziul la Oradea și la Arad. După absolvirea studiilor gimnaziale, urmează dreptul la Pesta și Pojon, între 1802-1806, iar în anul 1807 susține la Viena examenul în drept roman și statistică. Sperând să urmeze o carieră diplomatică studiază limba turcă la "Institutul pentru limbile orientale" din Viena. Nereușind să-și urmeze visul în diplomație, în anul 1808 acceptă un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
Magnus Pius (67 - 35 î.Hr.) a fost un general roman din perioada sfârșitului Republicii Romane (secolul I î.Hr.) și fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus. Sextus a luptat împotriva celui de-al Doilea Triumvirat, luptă ce a rămas în istorie ca revolta siciliană. a fost fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus (Pompei cel Mare) cu a treia
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
rămas în istorie ca revolta siciliană. a fost fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus (Pompei cel Mare) cu a treia soție, Mucia Tertia. Sextus și fratele lui, Gnaeus Pompeius, au crescut sub ochii tatălui lor, unul dintre cei mai mari generali romani și un politician de carieră. Când Iulius Caesar a trecut râul Rubicon în 49 î.Hr., pentru a porni un război civil, senatorii conservatori, Pompei cel Mare și Gnaeus Pompeius au obligați să fugă spre est. Sextus, alături de mama sa vitregă
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
nevoit să fugă în Asia Mică și, prin abandonarea Siciliei, și-a pierdut singurul său sprijin. Sextus Pompeius a fost prins în Milet în 35 î.Hr. și este executat fără judecată (un act ilegal, deoarece Sextus a fost un cetățean roman), din ordinul lui Marcus Titius, unul dintre locotenenții lui Antoniu. Moartea lui violentă a fost una dintre armele folosite de Octavian împotriva Antoniu câțiva ani mai târziu, atunci când situația dintre cei doi a ajuns la un punct de fierbere. Sextus
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
într-un regat ce și-a atins maxima întindere și putere în a doua jumătate a secolului al VII-lea. Sub domnia regelui , frizonii au intrat în conflict cu , mareșal al palatului al regatului Franc, de a lungul vechilor fortificații romane de graniță. Aldgisl i-a ținut la distanță pe franci cu ajutor armatei sale. În 678, el îl întâlneste pe episcopul englez Wilfrid, care, ca și el, nu îi agrea pe franci. Sub , s-au purtat principalele lupte dintre franci
Regatul Frizon () [Corola-website/Science/327188_a_328517]
-
Episodul gâștelor Capitoliului desemnează un eveniment istoric mitificat, în care gâștele sacre ale Capitoliului din Roma ar fi dat alarmă și ar fi asigurat, astfel, romanilor, o victorie militară asupra galilor. Spre anii 390 î.Hr., gali, originari din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei. Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
gâștele sacre ale Capitoliului din Roma ar fi dat alarmă și ar fi asigurat, astfel, romanilor, o victorie militară asupra galilor. Spre anii 390 î.Hr., gali, originari din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei. Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia și Titus Livius. Pentru Nicholas M. Horsfall, acest episod al istoriei romane ar fi marcat într-un mod inextricabil de legendă, de apologii ale familiilor
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei. Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia și Titus Livius. Pentru Nicholas M. Horsfall, acest episod al istoriei romane ar fi marcat într-un mod inextricabil de legendă, de apologii ale familiilor și de transferuri din istoria greacă. Numele căpeteniei galilor, Brennus, este probabil împrumutat de la cel al căpeteniei celților care au invadat Grecia în 280 î.Hr. / 279 î.Hr.
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
Capitoliul este salvat de vigilența gâștelor, asediul Romei nu va fi ridicat, în realitate, decât după ce un atac al venetilor i-au constrâns pe gali să trateze cu romanii. Ansamblul povestirii este centrat în jurul plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care luminează ansamblul episodului. Iată întâmplarea repovestită de Lhomond : În 390 î.Hr., galii ajung în fața orașului etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care luminează ansamblul episodului. Iată întâmplarea repovestită de Lhomond : În 390 î.Hr., galii ajung în fața orașului etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar ambasadorii violează neutralitatea intervenind cu armele împotriva galilor, care cer despăgubiri Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata romană se îndreaptă spre ei și ia poziție, în fața localității Veius
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar ambasadorii violează neutralitatea intervenind cu armele împotriva galilor, care cer despăgubiri Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata romană se îndreaptă spre ei și ia poziție, în fața localității Veius, lângă pârâul Allia. Nu a avut loc nicio luptă. Înspăimântați de strigătele galilor și surprinși de impetuozitatea lor, trupele romane se împrăștie în dezordine și caută, în mare grabă, un
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata romană se îndreaptă spre ei și ia poziție, în fața localității Veius, lângă pârâul Allia. Nu a avut loc nicio luptă. Înspăimântați de strigătele galilor și surprinși de impetuozitatea lor, trupele romane se împrăștie în dezordine și caută, în mare grabă, un adăpost în Roma sau în orașele învecinate. Restul soldaților prezenți la Roma s-au baricadat în Capitoliu, lăsând femeile, bătrânii și copiii în oraș la discreția « barbarilor » care i-au
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
-le templele. În timpul nopții, asediatorii au încercat să escaladeze incognito zidurile citadelei, însă gâștele sacre ale Iunonei i-au împiedicat făcând gălăgie. Trezit fiind de gălăgia gâștelor, un civil onorabil, fost consul al orașului, Manlius, i-a alertat pe soldații romani care i-au respins pe invadatori aruncându-i peste ziduri. Brennus, căpetenia galilor, conducea asediul Romei. Romanii, flămânzi, i-au cerut acestuia să-și trimită trupele în afara orașului. Brennus a acceptat, dar le-a cerut în schimb o foarte mare
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
de Brennos. Aceste gâște erau consacrate cultului Iunonei. După acest episod, templul Iunonei a fost denumit Templul Iunonei Moneta. În : „a avertiza” , iar "moneta": „cea care avertizează”. În acest templu era instalat atelierul în care au fost bătute primele monede romane, denumirea de « monedă » provenind de la Templul Iunonei Moneta. Gâștele consacrate Iunonei au fost întreținute de stat, cel puțin de la acest eveniment, pe Capitoliu, sub responsabilitatea cenzorilor. Pentru comemorarea acestui eveniment, romanii organizau o procesiune anuală, în care "o gâscă sacră
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
a lungul traseului. Pentru antici, câinii plăteau astfel pentru neglijența lor de a nu fi lătrat când Capitoliul era amenințat. Semnificația originală ale acestui ritual surprinzător a fost pusă în legătură cu simbolismul respectiv al celor două specii animale implicate. În lumea romană și, în general, în lumea indo-europeană, câinele simbolizează ghinionul, eșecul, neglijența și moartea. Pe de altă parte, gâsca sălbatică reprezintă revenirea anuală a Soarelui. Ritualul ar fi o reinterpretare a unei sărbători de sfârșit de seceriș pentru obținerea unei recolte
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
faza greco-catolică, după 1948, comunitatea și lăcașul sunt ortodoxe. Un program parțial de restaurare (cercetări arheologice și reamenajări de paramente și pardoseli) s-a derulat acolo la începutul anilor ' 90. Localitatea Ostrov este așezată în sud-vestul Hațegului, pe vechea șosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa și locul ieșirii Streiului din depresiune. Și-a primit numele de la poziția înconjurată de cursul Râului Mare și Apei Borii. Prima dată s-a aflat despre biserică datorită cercetătorilor epocii romane (sec. XVIII), iar cea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]