20,976 matches
-
lajpah. Foto Peter Uhan Muzica lui Vasile Șirli acompaniază aceste apariții imprevizibile, le asigură înlănțuirea și susține liric poezia. Astfel dimensiunii "istorice" asumate și respectate de costume i se alătură o alta, ludică, evocând atât divertismentul occidental, cât și folclorul rus, care va exulta într-o dezlănțuire finală. Rusia își afirmă apartenența la Europa și prezervă resursele originare, rurale ale unei alte culturi, vitale și necontrolate. Alături de dansuri subtile, un urs - metaforă a Rusiei? - și lătrături sălbatice de câini perturbă echilibrul
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
și colo, se constituiau, conform unui vocabular cunoscut de la Strehler la Pintilie, în imagine discretă a fericirii comunitare pe fond de "iarnă poetică", în schimb, în partea a doua, ei cad abundent în valuri, evocând pe de o parte iarna rusă care va explica, parțial, înfrângerea lui Napoleon, și pe de alta, indiferența naturii la zbaterile spasmodice ale războiului. Oamenii mor, împărații dispar și fulgii, indiferenți, își continuă zborul. Ninge... în timp ce pe circulara din fundal pădurile au dispărut făcând loc norilor
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
75-a Primăvară romantică s-a intitulat concertul găzduit de Sala Mare a Conservatorului „P. I. Ceaikovski” din Moscova. “(...) totul părea o noutate - compozitorul, dirijorul, soliștii, corul - artiști care au evoluat pentru prima data în acea sală - leagăn al artei ruse” - scria jurnalista Elena Ermereeva. “Publicul a descoperit o altă față a compozitorului: pe lângă muzica sa de film, el s-a înfățișat spectatorilor drept un compozitor de muzică simfonică contemporană, ce îmbină tehnicile moderne de compoziție cu melodismul caracteristic lui, atât
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]
-
ani de la lansarea celebrului vals Dulcea și blânda mea fiară, care este interpretat la toate concertele compozitorului și care a încheiat apoteotic și acel concert aniversar. “Această lucrare este ca o retrăire individuală a compozitorului, pentru că valsul nu reprezintă muzica rusă. Este însă o piesă internațională prin magnetismul și particularitatea sa, ca o legătură în Occident și Orient.” - aprecia la Moscova Iosif Ion Prunner. În 2014, pe scena Ateneului Român a avut loc spectacolul aniversar dedicat compozitorului - Toamnă romantică - “un concert
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca un punct de cotitură în perioada în care puterea mongolă a intrat în declin iar puterea moscovită a intrat în ascensiune - un proces care va duce la proclamarea independenței Cnezatului Moscovei și ulterior la
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca un punct de cotitură în perioada în care puterea mongolă a intrat în declin iar puterea moscovită a intrat în ascensiune - un proces care va duce la proclamarea independenței Cnezatului Moscovei și ulterior la formarea statului rus modern. Conform
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
ascensiune - un proces care va duce la proclamarea independenței Cnezatului Moscovei și ulterior la formarea statului rus modern. Conform istoricului rus Lev Gumiliov, „"Rușii au mers la Kulikovo ca cetățeni ai diferitelor principate și s-au întors ca o nație rusă unită"”. După cucerirea mongolo-tătară teritoriile Rusiei Kievene au devenit parte a regiunii vestice a Imperiului Mongol (cunoscută și sub numele de Hoarda de Aur), centrată în jurul regiunii inferioare a Volgăi. Numeroasele principate ruse au devenit state tributare Hoardei. În această
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
și s-au întors ca o nație rusă unită"”. După cucerirea mongolo-tătară teritoriile Rusiei Kievene au devenit parte a regiunii vestice a Imperiului Mongol (cunoscută și sub numele de Hoarda de Aur), centrată în jurul regiunii inferioare a Volgăi. Numeroasele principate ruse au devenit state tributare Hoardei. În această perioadă micul principat al Moscovei a crescut în putere și își provoca adesea vecinii pentru teritorii, inclusiv un conflict cu Principatul Riazan. Conflictele dintre Moscova și Riazan datează de dinaintea cuceririi mongole, având originea
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
teorii lansate de istoricul rus Dmitri Balașov, Oleg nu dorea să se alăture niciunei tabere și probabil a trimis intenționat acei "dezertori" pentru a-l ajuta pe Dmitri, pretinzând în același timp că Riazanul a rămas loial Hoardei. Vechiul poem rus "Zadonșcina" listează că la bătălie au participat 150.000 de ruși și 300.000 de tătaro-mongoli dar dimensiunea reală a Câmpiei Kulikovo nu permite un număr atât de mare de trupe. Armatele reale numărau în jur de 60.000 de
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
septembrie câmpia Kulikovo a fost acoperită de o ceață groasă care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era Alexandr Peresvet, un călugăr de la Abația Sfânta Treime trimis la luptă de Sergiu de Radonej. Campionul Hoardei era Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
l-au atacat și ucis pe Brenok, crezând că este prințul. Dmitri a supraviețuit, deși a fost rănit iar imediat după bătălie a leșinat din cauza epuizării și hemoragiei. După aproape trei ore de luptă (de la amiază până la ora 3) forțele ruse au fost victorioase, în ciuda pierderilor mari. Cavaleria lui Vladimir cel Viteaz (vărul lui Dmitri), condusă de prințul Bobrok (cumnatul lui Dmitri) a lansat o contraofensivă supriză asupra flancului Hoardei, ceea ce a condus la colapsul flancului. Sursele vremii nu oferă o
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
incendiat orașul Moscova, forțându-l pe Dmitri să îl accepte ca suveran. Totuși, victoria de la Kulikovo a fost un prim semn al decăderii puterii mongole. În secolul ce a urmat puterea moscovită a crescut, asigurându-și dominarea asupra celorlalte principate ruse. Vasalitatea rusă față de Hoarda de Aur s-a încheiat oficial în 1480 când armatele Hoardei au fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Moscova, forțându-l pe Dmitri să îl accepte ca suveran. Totuși, victoria de la Kulikovo a fost un prim semn al decăderii puterii mongole. În secolul ce a urmat puterea moscovită a crescut, asigurându-și dominarea asupra celorlalte principate ruse. Vasalitatea rusă față de Hoarda de Aur s-a încheiat oficial în 1480 când armatele Hoardei au fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică memorială construită
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică memorială construită după proiectul lui Alexei Șciusev. O planetă minoră, 2869 Nepriadva, descoperită în 1980 de astronomul sovietic Nikolai Cernîh a fost numită în onoarea victoriei ruse asupra tătaro-mongolilor.
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandantul „Marii Flote” a Imperiului Britanic<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca "Rusia" este cântarea znamenită, o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rușilor de misonarii greci veniți din Constantinopol. Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polonia, iar polifonia „brusc a dat buzna din Occident în cântarea liturgică rusă la mijlocul secolului al șaptesprezecelea”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni, care ulterior
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni, care ulterior au împins muzica bisericească rusă în direcția occidentală. În secolul al XIX-lea, principiile compoziției muzicale germane au ajuns să domine în cântarea rusească. În biserica rusă de azi, aceste tradiții variate rămân în uz peste tot în biserică (precum și în bisericile ei fiice), unele într-o formă mai primitivă decât altele. În prezent, în unele mănăstiri și parohii se desfășoară o renaștere a uzului celor mai
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
a intervenit activ în sprijinirea euroregiunii prin intermediul „Instrumentului European de vecinătate și parteneriat (IEVP)”, unul dintre proiectele finanțate prin intermediul IEVP fiind, în perioada 2007-2013, „Programul Operațional Comun România - Ucraina - Republica Moldova 2007-2013” privind cooperarea transfrontalieră. Există intenții în contextul intervenției armate ruse în Ucraina din 2014, ca acest proiect de colaborare transfrontalieră să servească unor noi scopuri. Acestea s-au materializat prin mecanismul de interconectare a României cu Republica Moldova și Ucraina prin intermediul infrastructurii de energie electrică și gaze naturale, cel de conectare
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
frontieră din Republica Moldova și Ucraina au reacționat la politica de restrângere a dreptului de acces, prin adoptarea cetățeniei române sau prin mutarea domiciliului în teritoriile românești de graniță. Un alt aspect ține de o eventuală creștere în Ucraina a influenței ruse, care nu poate decât să dăuneze intereselor României în Ucraina și, implicit, în cadrul Euroregiunii Prutul de Sus. Dobândiriea cetățeniei române de către locuitorii ucraineni a regiunilor de graniță, este însă un gest considerat neprietenos de către Ucraina, unde nu este permisă dubla
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
OCA a luat naștere din activitatea misionară a Bisericii Rusiei în Alaska și în Insulele Aleutine, desfășurată de opt călugări ortodocși care au sosit în Alaska în 1794. Aceștia se înscriau în tradiția misionară veche de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munții Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruși au propovăduit
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munții Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruși au propovăduit Ortodoxia încă și mai spre est, în cele din urmă stabilind o rețea de misiuni de-a lungul și de-a latul Siberiei și de-a lungul întregii coaste a Pacificului: în China (1686), Alaska (1794), Japonia (1861
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
la New York. În această perioadă au sosit valuri uriașe de imigranți din Europa Centrală, Răsăriteană și de Sud și din Orientul Mijlociu. Dar, indiferent de naționalitatea acestora, toți erau cuprinși într-o singură episcopie sau jurisdicție, aflată sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1917, revoluția bolșevică a tăiat aproape complet legăturile dintre bisericile din America de Nord și Rusia. La începutul anilor 20, Patriarhul Tihon al Moscovei a cerut tuturor Bisericilor Ortodoxe ruse din afara țării să se guverneze autonom până când vor putea fi restabilite
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
jurisdicții nord-americane multiple, construite pe baze etnice și teritorial suprapuse. Cu toate că revoluția din Rusia a contribuit la accelerarea acestui proces, el era deja o realitate în 1917, sute de parohii ortodoxe din Statele Unite fiind formate fără nici o legătură cu prezența rusă, a cărei autoritate nu era unanim recunoscută. Din acel moment și până la reluarea legăturilor cu Moscova în anii '60, Mitropolia a format de două ori o uniune cu Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (vezi ROCOR și OCA ), până la urmă despărțindu
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
împreună cu Ionică, în stațiunea Tarasp de pe valea Engadina din Elveția. Tânărul se împrietenește acolo cu studenta poloneză Ewunia, implicată în activitatea subversivă antiaustriacă și antirusească și care îl instruiește în politica externă europeană, oferindu-i cunoștințe filozofice și de literatură rusă. Legătura dintre cei doi se întrerupe după izbucnirea Primului Război Mondial, dar lasă urme adânci în gândirea lui Ionică. Politica externă de neutralitate a României produce atât mișcări publice în favoarea intrării în război pentru eliberarea Ardealului, cât și mișcări antirăzboinice. În acest
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]